"code inconnu" este în bună parte, un documentar. poziția imobilă a camerei de filmat asta vrea să și spună. eu, haneke, nu am nicio părere critică asupra propriei mele viziuni. ea este, voi priviți. dacă vreți, trageți conculziile voi, eu nu-mi permit asta...
lumea lui haneke este mereu aceeași, fie că vorbim de al șaptelea continent (un film cutremurător...), hidden (unde joacă magistral aceeași juliette binoche), das weisse band, benny,s video. o lume unde cortina cade de la începutul spectacolului, tot ce se întâmplă pe parcurs se petrece pe ascuns (hidden), se petrece pe un alt continent care există doar după moarte, sau în incapacitatea omului de a se regăsi în propria-i alegere, fie că e vorba de religie, artă sau pur și simplu familie... haneke pur și simplu spune tăcând, realitatea nu-mi aparține eu nu vă ofer decât pe voi înșivă...
codul necunoscut este un documentar despre relațiile interumane, interasiale, familiare și despre emigrație. toate se întrepătrund într-o lume care a devenit aproape peste noapte, un turn babel nu numai al graiurilor dar și al sentimentelor. unde iubirea este doar o rămășiță a ceea e ar fi putut fi vreodată, spre deosebire de hollywood unde finalul este iubirea regăsită și sigilată forever cu săruturi de reclamă proastă.
emigranții, fie ei arabi, negri sau români, tind către o lume iluzorie unde doar partea materială fascinează. și ea, rămânând în imensa majoritate a cazurilor un vis nerealizabil. drama este că, și ceilați, oamenii locului sunt străini de propria țară, de propria familie, de ei înșiși...
anne, cu o căsătorie ratată, este actriță și joacă într-un film unde iubirea este atotputernică.
maria, o oșeancă care cerșește în mijlocul parisului, printr-un incident stupid, este deportată în țara de origine unde povestește familiei cum a muncit ca îngrijitoare la o școală
george, soțul annei, este fotograf freelancer. umblă prin teatre de război (bosnia, afganistan) de unde trimite imagini cutremurătoare. odată întors acasă, constată faptul că acasă este cu totul altundeva, dar nu știe nici el unde...
fratele lui george, jean, lucrează la ferma tatălui. sătul, fuge de acasă. tatăl, îl ademenește înapoi cumpărându-i o motocicletă de vis. la câteva zie, jean pleacă din nou, se pare definitiv, cu motocicletă cu tot. tatăl, de necaz, își omoară animalele din fermă...
amadou, din mali înceară să facă dreptate simțindu-se el însuși nedreptățit la un mod abstract. este emigrantul negru care, implicit, este cetățean de mâna a doua. marele lui succes este că își face o prietenă albă cu care se afișează la restaurant, încercând să demonstreze ceva ce e inutil de demonstrat. tatăl lui, șofer de taxi, muncește din greu ca să-și întrețină cele două neveste și cei cinci copii. inutil. într-un final se întoarce singur acasă în mali....
dar poate cel mai interesant episod este cel al mariei care este ademenită de un consătean să călătorească clandestin înapoi în franța, alături de alți consăteni, ascunși într-un tir. în paris, constată cu stupoare că locul ei de cerșit este ocupat de către o țigancă cu un puradel în brațe. caută dezorientată un alt loc. finalmente, găsește unul dar, este imediat acostată de bulibașa bandei de cerșetori care o gonește. și cerșitul a devenit un lux....
supratitlul (sau subtitlul) filmului este "câteva povești incomplete despre niște călătorii". este doar o ironie fină a aceluiași haneke penru că, ele, poveștile, sunt cât se poate de complete, chiar dacă fiecare episod are finalul parcă tăiat cu o ghilotină...
cât despre călătorii, ele defapt nici nu există. este vorba doar de o imensă rătăcire fără început și sfârșit în căutarea propriilor noastre umbre...
sâmbătă, 3 martie 2012
marți, 28 februarie 2012
artistul, la plezneală
de ani buni, oscarul devine tot mai boring. și este normal să fie așa când, ideile noi dar și aducătoare de bani mulți la producători, încep să secătuiască sau, în cel mai bun caz, să se repete....
numi pierd bunătate de noapte ca să ascult glume răsuflate sau chiar penibile la gala oscarurilor. în primul rând pentru că, pentru mine personal, holiudu cu creațiile sale nu mai există decât în foarte mică măsură. m-am îndreptat spre lumea filmului european, asiatic, a filmului cu buget redus, independent, filmului care arată curul cenzurii tâmpite din sua (știați de exemplu că multe filme americane au două versiuni, una pentru america, unde nu poți auzi cuvintele fuck, dick, pussy și alte alea, și versiunea necenzurată făcută pentru europa, europă care, tradițional este mai open-mind decât cretinii de la cenzura de film a sua)
în perioada în care eram în sua, fusese programat pe nuș ce canal reservoir dogs al lui tarantino. desigur îl văzusem acasă, dat jos cu torentul. eram nerăbdător să-l revăd, așa că seara m-am tolănit pe cauci, am deschis o doză-două de ghinis aduse direct din antarctica și m-am pus pe așteptat. și a început filmul. uat ă fac?!! mi se părea că văd un cu totul alt film. geeez! după zece minute am rămas doar cu ghinisu, ghietu...
artistu lu pește care a umflat grosu la gargală l-am văzut. pen că eram curios. vroiam să retrăiesc vremea când mă înghesuiam să fac rost de un bilet la clubul cefere sau la cinema steaua roșie să văd treij de ani de veselie și alte delicii cu chaplin, keaton, linder, stan și bran....
artistul (filmul oscarizat recent) este doar o găselniță bănoasă (bine zice regizorul că..este altceva. eu aș fi spus, doar altceva). o găselniță franțuzească bănoasă bazată exlusiv pe holiudu mut. bine făcut, bine gândit să stoarcă în mod egal lacrimi și zâmbete nostalgice. nu este decât o leșie amărâtă în alb și negru. și mut pe deasupra (unul dintre secrete)... și când te gândești ce filme geniale au scos franțujii, filme care nici măcar nu au adulmecat aerul eleiului...
nu am văzut hugo-ul lui scorsese dar cu siguranță îmi va place mai mult doar prin simplul fapt că este o poveste (se pare mult mai sinceră). și pentru că îl are pe sașa baron cohen în distibuție....
cât despre alte premii, o remarcă. este remarcabil să iei un oscar jucând rolul unuia dintre cele mai scabroase personaje ale istoriei recente. e vorba de margaret teacher. un alt film pe care, cu siguranță, nu-l voi privi...
numi pierd bunătate de noapte ca să ascult glume răsuflate sau chiar penibile la gala oscarurilor. în primul rând pentru că, pentru mine personal, holiudu cu creațiile sale nu mai există decât în foarte mică măsură. m-am îndreptat spre lumea filmului european, asiatic, a filmului cu buget redus, independent, filmului care arată curul cenzurii tâmpite din sua (știați de exemplu că multe filme americane au două versiuni, una pentru america, unde nu poți auzi cuvintele fuck, dick, pussy și alte alea, și versiunea necenzurată făcută pentru europa, europă care, tradițional este mai open-mind decât cretinii de la cenzura de film a sua)
în perioada în care eram în sua, fusese programat pe nuș ce canal reservoir dogs al lui tarantino. desigur îl văzusem acasă, dat jos cu torentul. eram nerăbdător să-l revăd, așa că seara m-am tolănit pe cauci, am deschis o doză-două de ghinis aduse direct din antarctica și m-am pus pe așteptat. și a început filmul. uat ă fac?!! mi se părea că văd un cu totul alt film. geeez! după zece minute am rămas doar cu ghinisu, ghietu...
artistu lu pește care a umflat grosu la gargală l-am văzut. pen că eram curios. vroiam să retrăiesc vremea când mă înghesuiam să fac rost de un bilet la clubul cefere sau la cinema steaua roșie să văd treij de ani de veselie și alte delicii cu chaplin, keaton, linder, stan și bran....
artistul (filmul oscarizat recent) este doar o găselniță bănoasă (bine zice regizorul că..este altceva. eu aș fi spus, doar altceva). o găselniță franțuzească bănoasă bazată exlusiv pe holiudu mut. bine făcut, bine gândit să stoarcă în mod egal lacrimi și zâmbete nostalgice. nu este decât o leșie amărâtă în alb și negru. și mut pe deasupra (unul dintre secrete)... și când te gândești ce filme geniale au scos franțujii, filme care nici măcar nu au adulmecat aerul eleiului...
nu am văzut hugo-ul lui scorsese dar cu siguranță îmi va place mai mult doar prin simplul fapt că este o poveste (se pare mult mai sinceră). și pentru că îl are pe sașa baron cohen în distibuție....
cât despre alte premii, o remarcă. este remarcabil să iei un oscar jucând rolul unuia dintre cele mai scabroase personaje ale istoriei recente. e vorba de margaret teacher. un alt film pe care, cu siguranță, nu-l voi privi...
joi, 23 februarie 2012
luni, 13 februarie 2012
miercuri, 1 februarie 2012
BORACTA
dacă vă foarte plictisiți de frigul de afară, vă propun un scurt peripluu pe acest site. nu de altceva dar ține loc de dus la biserică. sau la catedrala care vă va mântui cu siguranță, că doar va fi făcută pe banii voștri și nu pe ai popilor...
dar, înainte de a continua, vă mai trimit la plimbare pe un alt blog doar aparent lipsit de legătură cu primul. ia dați click, citiți, și meditați!
probabil, marea majoritate dintre voi, considerați că respectivul ACT(A) este doar o bagatelă și că nimic nu se va schimba substanțial. contraargumentele le aflați în articolul semnat de dan diaconu. dacă și după citirea lui rămâneți la stadiul de bagatelă, să fiți sănătoși....
este pentru prima dată când am intrat pe site-ul patriarhiei bor, pentru că, din fericire, după cum mulți au constatat, nu prea sunt dus la biserică. am preferat mereu Natura ca alternativă la o mântuire improbabilă. mărturisesc că am dus cu mare greutate lectura până la capăt. un limbaj încercănat care se vrea și modern, dar și în tonul pravoslavnicei biserici ortodoxe. un limbaj de lemn despre lumea digitală și legătura ei cu cristos. nu mi-am ascuns nicidată ateismul convins și cei care se simt atinși, le cer anticipa scuze. chiar ateu fiind, am respectat totdeauna credința altora...
și uite-așa, tot chinuindu-mă să duc la capăt lectura, dau de un pasaj pe care musai îl reproduc, chiar dacă sunt conștient că încalcă regulamentul ACTA: ‘Din păcate, blogul conferă creştinului ortodox inclusiv posibilitatea unei exprimări personale, adică a unei opinări care riscă să determine adoptarea unor tactici discursive utilizate de gnosticism şi respinse de Biserică”…
din fericire, afirmația face referire la creștinul ortodox care nu ar avea dreptul la exprimări personale (ci doar doar de grup) și nu la altfel de creștini (sau mai puțin creștini) sau atei ca mine. extrapolând, un creștin ortodox cu blog personal ar trebui să se rezume doar la rugăciuni (impersonale), penitențe (tot impersonale) și pupat moaște online. chiar și așa, blogul este o joacă tentantă de-a libertatea și, nu se știe când din creștin ortodox devii peste noapte, domne feri, gnostic. sau chiar agnostic, sau, culmea decăderii, ateu...
deci, aveți grijă, tentația libertății oferită de blog este mare. prea mare chiar și pentru biserică care, uite, are și ea blogul ei prin care ne arată nouă (vouă) calea cea dreaptă. mai ușor cu libertatea de exprimare pe scări, ea aduce cu fluieratul în biserică!!
nimeni nu a anticipat la apariția internetului, unde se va ajunge. chiar unul dintre cei care au contribuit la dezvoltarea lui, a fost foarte pesimist privind viitorul "găselniței". unde s-a ajuns? se vede. cine a auzit despre Wikileaks, a auzit suficient pentru a realiza că lui big brazăr i s-a cam aplecat de atâta libertate necreștinească și a spus, destul! prea multă liberate strică! pe motiv că se fură nepermis de mult prin pirateria online. se fură deja de mai bine de 10 ani și cu toate astea, nu am auzit ca vreunul dintre giganții sony, mgm, paramount și alții să fi dat faliment. ba mai mult, gugăliți o țâră și vedeți-le cifrele de afaceri chiar în perioadă de restriște ca acum. ca de obicei, mai întâi au fost americanii cu SOPA și PIPA dar concomitența și concertarea ue este ridicol de vizibilă care, hop, s-a trezit să propună ACTA. tot pe același motiv de piraterie....
să fim serioși! cine are timp să creadă că ăsta e motivul real, ori e fraier, ori nu gândește! motivul a fost anticipat de mesajul bor din care am extras citatul. internetul a devenit nu prea liber, ci de-a dreptul periculos de liber. pentru mulți. politicieni, biserică, bănci, magnați, autorități ale statului, armate de ticăloși care au subjugat încet-încet, lumea. presa a fost cumpărată și controlată (vi se pare cunoscut, nu?!) astfel că cei care au vrut să se simtă liberi dar mai ales liberi să spună adevărul verde în față, au luat calea exilului pe internet. cu mai mult sau mai puțin succes.
și, nu pot să nu-mi aduc aminte cu nostalgie de sighișoara samizdat. blog devenit jurnal. jurnal la care și-au adus contribuția câțiva oameni pe care, încă consider, sighișoara nu-i merită. dezvăluirile de pe samizdat s-au dovedit de fiecare dată corecte (cu rezultate care sunt fără precedent!) și ele nu au ajuns niciodată în presa vândută-cumpărată și controlată. atât de controlată încât, și acum, sunt mulți sighișoreni care nu știu că deocamdată sunt conduși de către un primar condamnat pentru corupție....
acum câteva zile am citit un comentariu de pe blogul lui Florin Staicu. că sighișoara samizdat trebuie să re-apară. să-și ducă datoria până la capăt. înclin să îi dau dreptate, și mai că mă tentează ideea. nu de altceva, dar când mă întorc (sau ce ați crezut?!), doresc să trăiesc într-un oraș mai curat...
deci, STOP ACTA!!!
dar, înainte de a continua, vă mai trimit la plimbare pe un alt blog doar aparent lipsit de legătură cu primul. ia dați click, citiți, și meditați!
probabil, marea majoritate dintre voi, considerați că respectivul ACT(A) este doar o bagatelă și că nimic nu se va schimba substanțial. contraargumentele le aflați în articolul semnat de dan diaconu. dacă și după citirea lui rămâneți la stadiul de bagatelă, să fiți sănătoși....
este pentru prima dată când am intrat pe site-ul patriarhiei bor, pentru că, din fericire, după cum mulți au constatat, nu prea sunt dus la biserică. am preferat mereu Natura ca alternativă la o mântuire improbabilă. mărturisesc că am dus cu mare greutate lectura până la capăt. un limbaj încercănat care se vrea și modern, dar și în tonul pravoslavnicei biserici ortodoxe. un limbaj de lemn despre lumea digitală și legătura ei cu cristos. nu mi-am ascuns nicidată ateismul convins și cei care se simt atinși, le cer anticipa scuze. chiar ateu fiind, am respectat totdeauna credința altora...
și uite-așa, tot chinuindu-mă să duc la capăt lectura, dau de un pasaj pe care musai îl reproduc, chiar dacă sunt conștient că încalcă regulamentul ACTA: ‘Din păcate, blogul conferă creştinului ortodox inclusiv posibilitatea unei exprimări personale, adică a unei opinări care riscă să determine adoptarea unor tactici discursive utilizate de gnosticism şi respinse de Biserică”…
din fericire, afirmația face referire la creștinul ortodox care nu ar avea dreptul la exprimări personale (ci doar doar de grup) și nu la altfel de creștini (sau mai puțin creștini) sau atei ca mine. extrapolând, un creștin ortodox cu blog personal ar trebui să se rezume doar la rugăciuni (impersonale), penitențe (tot impersonale) și pupat moaște online. chiar și așa, blogul este o joacă tentantă de-a libertatea și, nu se știe când din creștin ortodox devii peste noapte, domne feri, gnostic. sau chiar agnostic, sau, culmea decăderii, ateu...
deci, aveți grijă, tentația libertății oferită de blog este mare. prea mare chiar și pentru biserică care, uite, are și ea blogul ei prin care ne arată nouă (vouă) calea cea dreaptă. mai ușor cu libertatea de exprimare pe scări, ea aduce cu fluieratul în biserică!!
nimeni nu a anticipat la apariția internetului, unde se va ajunge. chiar unul dintre cei care au contribuit la dezvoltarea lui, a fost foarte pesimist privind viitorul "găselniței". unde s-a ajuns? se vede. cine a auzit despre Wikileaks, a auzit suficient pentru a realiza că lui big brazăr i s-a cam aplecat de atâta libertate necreștinească și a spus, destul! prea multă liberate strică! pe motiv că se fură nepermis de mult prin pirateria online. se fură deja de mai bine de 10 ani și cu toate astea, nu am auzit ca vreunul dintre giganții sony, mgm, paramount și alții să fi dat faliment. ba mai mult, gugăliți o țâră și vedeți-le cifrele de afaceri chiar în perioadă de restriște ca acum. ca de obicei, mai întâi au fost americanii cu SOPA și PIPA dar concomitența și concertarea ue este ridicol de vizibilă care, hop, s-a trezit să propună ACTA. tot pe același motiv de piraterie....
să fim serioși! cine are timp să creadă că ăsta e motivul real, ori e fraier, ori nu gândește! motivul a fost anticipat de mesajul bor din care am extras citatul. internetul a devenit nu prea liber, ci de-a dreptul periculos de liber. pentru mulți. politicieni, biserică, bănci, magnați, autorități ale statului, armate de ticăloși care au subjugat încet-încet, lumea. presa a fost cumpărată și controlată (vi se pare cunoscut, nu?!) astfel că cei care au vrut să se simtă liberi dar mai ales liberi să spună adevărul verde în față, au luat calea exilului pe internet. cu mai mult sau mai puțin succes.
și, nu pot să nu-mi aduc aminte cu nostalgie de sighișoara samizdat. blog devenit jurnal. jurnal la care și-au adus contribuția câțiva oameni pe care, încă consider, sighișoara nu-i merită. dezvăluirile de pe samizdat s-au dovedit de fiecare dată corecte (cu rezultate care sunt fără precedent!) și ele nu au ajuns niciodată în presa vândută-cumpărată și controlată. atât de controlată încât, și acum, sunt mulți sighișoreni care nu știu că deocamdată sunt conduși de către un primar condamnat pentru corupție....
acum câteva zile am citit un comentariu de pe blogul lui Florin Staicu. că sighișoara samizdat trebuie să re-apară. să-și ducă datoria până la capăt. înclin să îi dau dreptate, și mai că mă tentează ideea. nu de altceva, dar când mă întorc (sau ce ați crezut?!), doresc să trăiesc într-un oraș mai curat...
deci, STOP ACTA!!!
sâmbătă, 28 ianuarie 2012
justiția română ar trebui suspendată. de funie
faci porcării ca primar folosindu-te de postura ta, ești găbjit, poți lua unul, doi ani, chiar trei. cu suspendare....
un preș de consiliu județen devalizează statul de fo 5 milioane de euroi, ia trei ani. cu suspendare
uite așa, toți îmbuibații acestei țări, persoane mediocre sau submediocre dpdv intelectual, dar care știu să se învârtă al naibii de bine, știu să învârtă banii publici precum prestidigitatorii, ajung (dacă ajung, dacă nu cumva fapta se prescrie meantime) după ani de zile de amânări, să fie condamnate. cu suspendare.
o altă metodă este arestarea-eliberarea-arestarea și iar eliberarea unor personaje din arest preventiv pe motiv că nu prezintă pericol social. un procuror-șef care, prin interpuși desfășura activități economice (incompatibile cu funcția sa), dovedit cu punct și vigulă, arestat pentru 29 de zile inițial, este eliberat de o altă instanță pe motiv că nu prezintă pericol social. precizez, vorbim de un procuror-șef...
în același timp, un amărât care fură un kil de catofi penru că familia îi moare de foame, este băgat și ținut în arest preventiv, pentru că, prezintă un înalt grad de periculozitate socială. pentru asta primește și o pedeapsă exemplară. rapid, nu cu tot felul de amânări. ia omul cinci ani. desigur, cu executare.
o grămadă de interlopi, proxeneți, traficanți de droguri, cămătari, criminali, persoane care se trag de brăcinar cu șefi de poliție, procurori, cumetriți cu judecători și politicieni ies de la bulău prematur pe bază de foarte bună purtare. amărâtul cu cartofii rămâne să facă tot termenul pentru că, dacă ar fi eliberat și el după un an, doi, s-ar putea să încerce să fure toți cartofii din românia...
justiția română este sinistră. a fost și a rămas sinistră....
acu vreo 26 de ani, prin niște învârteli ale fostei primărițe hermann, era să rămân fără locuința pe care o ocupam egal. pe baza unui act lipsit de orice bază legală, a încercat să îi atribuie locuința unei alte persoane cu pile mari la tovarăși (inclusiv prin părinți). disperat, am mers la tribunal, decis să o dau în judecată. aveam acolo câția avocați, amici. când le-am spus ce intenționez, au luat-o la fugă care încotro în cel mai deontologic mod. treaba însă s-a auzit sus, am răspândit vestea că mă duc cu o pancartă în fața primăriei și...minune. treaba s-a rezolvat de la sine....
eu cred că justiția română nu se poate curăța de gunoaie decât printr-o suspendare în masă...
un preș de consiliu județen devalizează statul de fo 5 milioane de euroi, ia trei ani. cu suspendare
uite așa, toți îmbuibații acestei țări, persoane mediocre sau submediocre dpdv intelectual, dar care știu să se învârtă al naibii de bine, știu să învârtă banii publici precum prestidigitatorii, ajung (dacă ajung, dacă nu cumva fapta se prescrie meantime) după ani de zile de amânări, să fie condamnate. cu suspendare.
o altă metodă este arestarea-eliberarea-arestarea și iar eliberarea unor personaje din arest preventiv pe motiv că nu prezintă pericol social. un procuror-șef care, prin interpuși desfășura activități economice (incompatibile cu funcția sa), dovedit cu punct și vigulă, arestat pentru 29 de zile inițial, este eliberat de o altă instanță pe motiv că nu prezintă pericol social. precizez, vorbim de un procuror-șef...
în același timp, un amărât care fură un kil de catofi penru că familia îi moare de foame, este băgat și ținut în arest preventiv, pentru că, prezintă un înalt grad de periculozitate socială. pentru asta primește și o pedeapsă exemplară. rapid, nu cu tot felul de amânări. ia omul cinci ani. desigur, cu executare.
o grămadă de interlopi, proxeneți, traficanți de droguri, cămătari, criminali, persoane care se trag de brăcinar cu șefi de poliție, procurori, cumetriți cu judecători și politicieni ies de la bulău prematur pe bază de foarte bună purtare. amărâtul cu cartofii rămâne să facă tot termenul pentru că, dacă ar fi eliberat și el după un an, doi, s-ar putea să încerce să fure toți cartofii din românia...
justiția română este sinistră. a fost și a rămas sinistră....
acu vreo 26 de ani, prin niște învârteli ale fostei primărițe hermann, era să rămân fără locuința pe care o ocupam egal. pe baza unui act lipsit de orice bază legală, a încercat să îi atribuie locuința unei alte persoane cu pile mari la tovarăși (inclusiv prin părinți). disperat, am mers la tribunal, decis să o dau în judecată. aveam acolo câția avocați, amici. când le-am spus ce intenționez, au luat-o la fugă care încotro în cel mai deontologic mod. treaba însă s-a auzit sus, am răspândit vestea că mă duc cu o pancartă în fața primăriei și...minune. treaba s-a rezolvat de la sine....
eu cred că justiția română nu se poate curăța de gunoaie decât printr-o suspendare în masă...
miercuri, 25 ianuarie 2012
tanti denea vă sun iar din irlanda dacă nu vă supărați
și dacă tot v-am sunat stimabilă tanti denea, și dacă tot vă deplasați spre sighișoara vă mai propun câteva escale:
1. în sighișoara s-a constituit de multă vreme o mafie a retrocedărilor. în mafie sunt implicați avocați cu renume, notari cu renume, și desigur, pe ultimul loc cu voia dumneavoastră, primăria sighișoara. ian vedeți câte procese a câștigat primăria sighișoara pe această temă (desigur din banii fraierilor de sighișoreni...)!! unul dintre ele, este exact acela privind casa de pe tâmplarilor la care am făcut referire. poate aflați și ce presiuni s-au făcut asupra familiei david pentru a părăsi cât mai repede locuința cu pricina, câți bani li s-au oferit și cum i s-a rezolvat rapid o locuință alternativă într-o sighișoară în care alții așteaptă cu anii să pupe o locuință decentă....
2. dragă tanti denea, poate nu ați știut (dar eu vorbesc în cunoștiință de cauză) câți amărășteni sănătoși s-au pensionat subit pe caz de boală! poate aflați care este filiera și cât se cotizează pentru o pensionare pe baze solide, de exemplu pe bază de tebeceu. sighișoara se pare are unul dintre cele mai mari procente de tuberculoși din lume. logic, marea majoritate dintre ei au plecat să se trateze la soare și arosoli prin spania și italia. pensia lor este plătită desigur din banul contribuabilului în timp ce doctorii ce dau avize de pensionare se simt perfect într-o românie unde un doctor cinstit moare de foame (și nici nu se poate pensiona pe caz de boală pentru că nu are destui euroi la teșcherea să-și ungă așa zișii colegi).
pisi.
întrebare la RADIO EREVAN:
-este devărat că tanti sora de la pensionări este una și aceeași cu acea fostă tanti soră de la pensionări al cărui soț a făcut infarct când a desoperit (pe vremea lui ceaușescu) că salteaua de la pat era full de sute de lei?!!!!
RADIO EREVAN: nu este total adevărat atâta timp când, pe vemea lui ceașcă era interzis să ai saltele private pe post de bancă.
semnat:
pârâciosu
1. în sighișoara s-a constituit de multă vreme o mafie a retrocedărilor. în mafie sunt implicați avocați cu renume, notari cu renume, și desigur, pe ultimul loc cu voia dumneavoastră, primăria sighișoara. ian vedeți câte procese a câștigat primăria sighișoara pe această temă (desigur din banii fraierilor de sighișoreni...)!! unul dintre ele, este exact acela privind casa de pe tâmplarilor la care am făcut referire. poate aflați și ce presiuni s-au făcut asupra familiei david pentru a părăsi cât mai repede locuința cu pricina, câți bani li s-au oferit și cum i s-a rezolvat rapid o locuință alternativă într-o sighișoară în care alții așteaptă cu anii să pupe o locuință decentă....
2. dragă tanti denea, poate nu ați știut (dar eu vorbesc în cunoștiință de cauză) câți amărășteni sănătoși s-au pensionat subit pe caz de boală! poate aflați care este filiera și cât se cotizează pentru o pensionare pe baze solide, de exemplu pe bază de tebeceu. sighișoara se pare are unul dintre cele mai mari procente de tuberculoși din lume. logic, marea majoritate dintre ei au plecat să se trateze la soare și arosoli prin spania și italia. pensia lor este plătită desigur din banul contribuabilului în timp ce doctorii ce dau avize de pensionare se simt perfect într-o românie unde un doctor cinstit moare de foame (și nici nu se poate pensiona pe caz de boală pentru că nu are destui euroi la teșcherea să-și ungă așa zișii colegi).
pisi.
întrebare la RADIO EREVAN:
-este devărat că tanti sora de la pensionări este una și aceeași cu acea fostă tanti soră de la pensionări al cărui soț a făcut infarct când a desoperit (pe vremea lui ceaușescu) că salteaua de la pat era full de sute de lei?!!!!
RADIO EREVAN: nu este total adevărat atâta timp când, pe vemea lui ceașcă era interzis să ai saltele private pe post de bancă.
semnat:
pârâciosu
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)