ce naiba o fi avut frank zappa cu transilvania?!

poate că știți că frank zapa a fost un fel de geniu. pentru unii. pentru alții, nțțț. recunosc, sunt fan zappa. cu toate astea, iarăși recunosc rușinat, ascultam din zappa (acasă la romanika) doar ceea ce era oarecum comercial, deși este foarte greu să găsești ceva comercial la zappa. hot rats, freak out! uncle meat, joe's garage, zoot allures și altele. și acum, la 18 ani de la moartea sa, mulți se prefac că îl plac la nebunie (că deh, dă bine să placi un geniu). foarte puțini îl ascultă însă. poate ascultă bobby brown și alte câteva piese ies pe radiourile-net, în rest... este exact ca și cum mulți pretind că iubesc muzica clasică, și ascultă în draci edgar varese, berg, schonberg, stockhausen (mă lași?!!)...

mea culpa, nu știam de albumul "chunga's revenge" până mai ieri!!! de neiertat, zic eu. pe lângă altele, zappa a fost și rămâne unul dintre marii ghitariști ai lumii. poate că nu ajunge până la hendrix, nu știu, dar eu îl prefer pe jucăușul, sarcasticul și ironicul zappa. topul gibson este absolut de kăkat. nu dezvolt comentariul ci pur și simplu susțin că zappa a fost unul dintre primii cinci ghitariști ai lumii. poate că nu ca tehnică, dar ca expresie, indubitabil...

deci, nu știam (sau poate că îl trecusem mereu cu vederea) de albumul chunga's revenge (imposibil de găsit pe itunes sau amazon mp3). și cum, mai nou, bag muzică de pe iPhone (un milion de posturi mișto de radio), pică în urechi la prăbușirea nopții o melodie care nu putea să mă lase indiferent. ritm, accent, culoare dans de apuseni. sau valea târnavelor. futu-i, îmi zic! scoală bă și crăcește ochii pe screenu puței de iphon!!!. ghitara o recunoscusem (zappa negreșit) ca să mă laud, dar piesa era complet necunoscută. deci, a vorba de "transylvania boogie", una dintre cele mai geniale piese instrumentale pe care le-am ascultat până acum (nu numai de zappa ci așa, în general)!

eu, dacă ar fi să fac promovare turistică a transilvaniei mele, aș pune piesa asta în background. ce este sigur, nimeni din romanika nu a descoperit până acum piesa asta extraordinară... păcat că zappa nu a fost vreun cocălar manelist isn't?! laM fI Știut ku Toți mânKaVaș puLa

ascultă aici!!!!

din ciclul "american gothic"

din ciclul "american gothic"

din ciclul "american gothic"

din ciclul "american gothic"

Tori Amos - Tear in Your Hand

All the world just stopped now
So you say you don't wanna stay together anymore
Let me take a deep breath babe
If you need me
Me and Neil'll be hangin' out with the dream king
Neil says hi
By the way I don't believe you're leaving
Cause me and Charles Manson like the same ice cream
I think it's that girl
And I think they're pieces of me you've never seen
Maybe she's just pieces of me you've never seen well

All the world is all I am
The black of the blackest ocean
And the tear in your hand
All the world is danging...
Dangling'...Danglin' for me darlin'
You don't know the power that you have
With that tear in your hand
Tear in you hand

Maybe I ain't used to maybes
Smashing in a cold room
Cutting my hands up every time I touch you
Maybe maybe it's time to wave goodbye now
Time to wave goodbye now
Caught a ride with the moon
I know I know you well
Better than I
Used to haze all clouded up
My mind in the daze of why it could've never been
So you say and I say
You know you're full of wish
And your "baby baby baby babies"
I tell you they're pieces of me you've never seen
Maybe she's just pieces of me you've never seen

All the world is all I am
The black of the blackest ocean
And the tear in your hand
All the world is dangin'...
Dangling'...Danglin' for me darlin'
You don't know the power that you have
With that tear in your hand
Tear in you hand
With that tear in you hand

Puleʻanga Fakatuʻi ʻo Tonga

este denumirea în polineziană a regatului tonga. și a fost probabil involuntara exclamație după meciul cu tonga a naționalei franceze. să fim bine înțeleși, vorbim de rugby, despre fotbal amintesc doar contextual...

regatul Puleʻanga Fakatuʻi ʻo Tonga are vreo 104.000 de locuitori. republica supercocoșilor europeni aproape 65 de milioane. deci de vreo 625 de ori mai mare. mai bine zis, mai multă.

acum câteva zile, la cupa mondială de rugby din noua zeelandă, puleangii tongalezi i-au caftit pe cocoșii galici de le-au sărit fulgii...

acum enșpe ani (era cred că prin anii șaptezeci), românii, care nu aveau pe atunci ca simbol al naționalei frunza de stejar, (simbol care ar trebui urgent schimbat cu cel al castravetelui murat!!!), îi băteau pe cocoși pe parc du prince într-un meci asurzitor (pentru mine). a fost unul dintre puținele momente când sincer, m-am simțit mândru că sunt român. pe acele vremuri, naționala de rugby a româniei juca de la egal la egal cu marile puteri rugbistice și, prin colțuri (nu știu dacă a fost real sau nu?!) se discuta că ar fi posibil să fim acceptați ca a șasea echipă într-un viitor turneu al celor șase națiuni (fapt ce s-a întâmplat cu italia câțiva buni ani mai târziu)... aveam pe atunci și un campionat intern mai mult decât bunicel, mai ales echipe universitare. pe atunci mai aveam și sport, nu numai fotblat. azi avem doar fotblat dar sportul românesc este la pământ! cine erau rugbiștii româniei? juriști, medici, ingineri, ofițeri, profesori (deci persoane obișnuite cu cărțile de citit nu cu barbutul și trasul pe nas, și cu chiloții plini de ifose)

cu toate acestea la ultimele cupe mondiale de rugby, românia s-a calificat cu chiu cu vai (în timp ce la fotblat este în cădere liberă). de ce?!, cum de ce?! ca să fie prezentă și o ciucă a bătăilor. pentru că, românia numai rugby nu (mai) joacă. nici măcar de sparring partner nu mai este bună din momentul care și orientala georgie ne-o trage la gioale...

mă repet. toate emisiunile de sport din românia încep, continuă și se termină cu fotblat. ce bășină a mai tras mutu (sar să i-o adulmece o grămadă de așa zis jurnaliști de sport). a mai borât beheeecali pe micul ecran?! linge în extaz jumate din populația româniei. care pretenă de fotbalist e cea mai tare la blow job?! ar trebui să fie discutat în parlament!!! a fost sau nu toată mafia româniei la nunta lui cocolăroiu?! (sincer nu cred, nu i-ar fi ajuns nici casa poporului)...

cu toate acestea, fotblatul românesc infestat de corupție și cocălărind de tâmpiți obraznici, se vinde bine la bobor. păi da, pâine parcă mai există. politicienii și fotblatiștii garantează gratis circul...

din paradoxurile emigrării

aici polonezii cumpără din magazinele lor, "frankfurter". românii au "avansat" de la salamul polonez la mușchiul țigănesc...


- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Moygannon Ct,,United Kingdom

un adonis cu zvastică

în numai câteva ore, tânărul anders behring breivik a urcat pe locul unu în topul criminalilor în serie. ce știm despre frumușelul breivik? că aparținea mișcării neo-naziste din norvegia și era un creștin fundamentalist. fain, nu?

mentorul său spiritual, dolfi hitler ar fi fost mândru de el. în primul rând pentru aspectul pur arian (hitler săracu nu prea excela la acest capitol). apoi pentru trăinicia convingerilor. și, desigur, pentru excepționala organizare a crimelor. ca să omori de unul singur și cu sânge rece cel puțin 96 de persoane în câteva ore nu e de colea. făcând o socoteală simplă, "randamentul" bravului anders întrece de departe pe cel al idolului său, precum și a altui casap, toașu stalin.

am cunoscut persoane a căror carte de căpătâi era "mein kampf". care ar fi halit jidani pe pâine, dar nu numai jidani. și care încearcă să convingă cât de șchioapă, chioară și tâmpă e democrația. și, are dreptate! numai democrația poate naște astfel de monștri. hitler a fost avortat tot de către democrație! de ce?! pentru că numai democrația permite să iasă la suprafață astfel de criminali. sub dictatură nu ai voie decât să delirezi în ton cu dictatorul. orice deviație te trimite în fața plutonului de execuție, în lagăre de concentrare, în gulag.

creștin?! după cum susține onestul breivik, creștinismul său este ceva fundamental. și, ca orice fundamentalism, exclude din start orice altă credință. mai dihai, ateismul!

am cunoscut și astfel de persoane care se considerau pe bune ambasadorii lui dumnezeu pe pământ, iar în propria lor familie se comportau ca niște tirani. desigur, tot în numele domnului. orice fundamentalism, se bazează tot pe delir ca și cel care te îndeamnă să stai drepți și să sieg heil. numai că aici îți faci mii de cruci cu o mână iar cu cealaltă apeși pe trăgaci...

foarte posibil ca niște abili psihiatri să îl scoată basma curată și să îl trimită la casa de nebuni pe tânărul nazineocreștin norvegian. din care să iasă după doi-trei ani aproape vindecat. oricum pedeapsa maximă în norvegia este 21 de ani de detenție! (vezi aici). adonisul ar ieși afară la vârsta de 53 de ani, deci suficient de tânăr să mai radă de pe fața pământului câteva sute de nevinovați. asta, dacă nu să găsește cumva vreun coleg de pârnaie (pârnaia în norvegia după câte am auzit este cam ca un hotel de patru stele din sighișoara) nu se va decide să îi facă felul. dintr-o casă de nebuni însă, ar fi foarte liber, back to democracy după câțiva anișori. și ca persoană cu anumite dizabilități, va fi îngrijită și din banii părinților a căror copii au fost ciuruiți de gloanțe... păi să nu spui că democrația e de tot căcatul?!

curioșilor, câteva filme de văzut:

- das experiment al lui oliver hirshbiegel
- die welle a lui dennis gansel
- das weisse band a lui michael hanecke

merită...

kristin hersh - your ghost

If I walk down this hallway tonight
It's too quiet, so I pad through the dark
And call you on the phone, push your old numbers
And let your house ring till I wake you ghost

Let him walk down your hallway
It's not this quiet, slide down your receiver
Sprint across the wire
Follow my number, slide into my hand

It's the blaze across my nightgown
It's the phone's ring

I think last night
You were driving circles around me
I think last night
You were driving circles around me

I think last night
You were driving circles around me

I can't drink this coffee till I put you in my closet
Let him shoot me down, let him call me off
I take it from his whisper, you're not that tough

It's the blaze across my nightgown
It's the phone's ring

I think last night
You were driving circles around me
I think last night
You were driving circles around me

I think last night
You were driving circles around me
I think last night
You were driving circles around me

I think last night
You were driving circles around me


http://www.youtube.com/watch?v=emHBufqdk6w&feature=youtube_gdata_player

Location:Cecil St,Newry,United Kingdom

de ce nu mi-a plăcut black swan și îmi place elfriede

sigur, eram curios să vizionez black swan mai ales datorită regizorului darren aronofsky cu cele două filme geniale (requiem for a dream și pi, da, pi de la matematicul pi). așa că m-am așezat comfortabil în fotoliu într-o sâmbătă ploioasă să-l vizionez.
din start, am avut senzația pregnantă de dèja vu. senzație care în scurt timp deveni certitudine. să fim bine înțeleși, natalie portman face un rol genial și joacă dumnezeiește, meritând fără niciun dubiu oscarul. în rest, o grămadă de clișee a căror mixtură scenografică și-ar fi dorit, aburind cinefilii, să fie originală.
cea mai cea este relația balerinei nina cu dominanta ei mamă. hopaa, păi, copiată la indigo este relația erikăi kohut cu mama ei din cartea elfridei jelinek, "profesoara de pian"! hăă, unele scene sunt de-a dreptul nesimțit copiate cum ar fi scena în care nina vine cu prietena ei târziu în noapte și blochează ușa propriului dormitor cu un baston de lemn. e drept, în cartea elfriedei, erika vine cu elevul său și blochează ușa camerei cu un dulap. în amândouă, fata exasperată trântește ușa întredeschisă zdrobind mâna mamei disperate.

sunt mult prea multe "coincidențe"! cartea elfriedei jelinek a apărut hăt, pe la începutul anilor 90 pe când filmul, în 2010. nicăieri în datele găsite pe IMDb la capitolul scenografie nu am găsit, așa cum ar fi fost corect, vreo informație care să certifice faptul că scenografia filmului s-a inspirat, cel puțin în parte, din "profesoara de pian".

dezamăgitor și iritant.

dacă nu aș fi citit cartea?! bună întrebare...


- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Clanrye Ave,Newry,United Kingdom

Hackerstation

ce înseamnă să fii sony. toți gamerii pe playstation din lumea asta sunt dependenți de brandul cu nume nașpa pentru români.

sony mai este și "vârful de lance" în lupta împotriva file-sharingului. numai că sony a făcut pocinogul. unul care poate goli buzunarele a peste douăj și cinci de milioane de clienți. datele personale dar mai ales financiare ale acestora s-au scurs pur și simplu gratis în buzunarele hackerilor.

pagubele colaterale pot fi de mii de ori mai mari decât o fi pierdut compania (cu sistem de protecție de tot căcatul,) datorită așa zisei piraterii informatice.

ce înseamnă să fii sony și să nu-ți dai seama...


- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Caulfield Pl,Newry,United Kingdom

cum e să nu te doară nici măcar în elbow

nici nu sunt prea multe de spus pentru că, este prea greu să exprimi în cuvinte un concert care te trimite high. ok, dacă e vorba un știft, da, ai ce comenta. o rihanna, o ga ga, un bieber chiar merită să fie disecați. dar, când e vorba de Elbow, vorba aia, nici în cot nu te mai doare. pentru simplu fapt că un astfel de concert pur și simplu te deposedează complet de propriul body. dacă este reală teoria stringurilor, atunci, foarte posibil să găsești o anume explicație.
despre trupă puteți citi aici pe wikipedia. mi-ar place să pot descrie atmosfera de la arena o2 din dublin. iarăși, imposibil. cert este că eu am trăit una dintre cele mai mișto seri din viață.

am tras câteva secvențe video dar... dar... măcar așa, ca vagă idee, le puteți viziona aici, aici, acolo, dincolo, dincoace, aici. și aici.

nu mai pun întrebări retorice de genul, de ce aici în irlanda tinerii (și nu numai) umplu arene imense pentru a se delecta cu muzică bună în timp ce la noi la romanika avem de a face cu o generație profund și irversibil manelizată...

p.s.

I throw this to the wind
But what if I was right
Well, did you trust your noble dreams
And gentle expectations to the mercy of the night?
The night will always win
The night has darkness on its side
I'll throw this to the wind

I miss your stupid face
I miss your bad advice
I tried to clothe your bones with scratches
Super 8s, exaggerated stories and old tunes
But never by the moon
But not the state I'm in
The night will always win

I throw this to the wind

- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Drumsesk Rd,,United Kingdom

s-a spart țeava la wikileaks

iată că ceea ce era de așteptat să se întâmple, s-a întâmplat. sigur că știți destul de mult despre wikileaks, un fel de samizdat care continuă să publice documente care nu vor fi publicate niciodată într-un alt fel de presă. de ce? simplu, pentru că peste tot în lume presa este controlată. controlul poate merge de la cenzura crasă, asasinarea jurnaliștilor incomozi, banarea unor site-uri incomode cum s-a întâmplat cu samizdatul acum trei ani, până la metode mai subtile (informație trunchiată, tendențioasă, mascarea informației reale cu informații doar aparent importante, inventarea de evenimente).

pe țeava wikileaks acum, romanika. știrile sunt bombă și nu prea. ele nu fac decât să confirme ceea ce bănuiam. că, din 1989 încoace țara este condusă de o singură gașcă de securiști și foști politruci comuniști care doar afișează competiție democratică și diversitate de ideologii. doar diferențe de interese. unei găști îi curg mucii către estul moscovit, celeilalte către vestul capitalist.

ce le aseamănă până la confundare este un singur lucru. pe amândouă nici în cur nu le doare de poporul român.


- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Well Ln,Newry,United Kingdom

cum se tratează propria istorie (aici)

monumentul de la newgrange de pe râul boyne a fost construit cam cu 500 de ani înainte de piramida de la gizeh și cu 1000 de ani înaintea monumentului de la stonehenge. cei care doriți detalii istorice și tehnice le puteți citi în wikipedia. știam despre monument destul de multe, este sit unesco (ca și sighișoara!!), oricum m-a impresionat profund. dar și mai mult, m-a impresionat cum este " exploatat turistic" respectivul monument (în fapt în zonă e un complex de monumente, cel de la knowth și de la dowth, cel de la newgrange nici nu este cel mai vechi).

în primul rând, nu te poți fâțâi acolo pula-lela, să pui de un grătar, o manea, o ședință de cocălari cu mici și beri. nț! este un centru turistic unde ți se lipește pe haină tichetul de bus (da, se merge cu busul iar locurile sunt limitate. centrul este integrat în peisaj, iar înăuntru un punct de informare, suveniruri (dar și cărți, calendare), un mic bistro unde poți bea o cafea sau un ceai, su chiar să iei o gustare așteptând autobuzul, sau după vizită. totul civilizat, curat, discret. peste o pasarelă treci râul boyne (cam cât mureșul nostru, dar mult mai curat), la stația de autobuz. acolo, te urci și busul de duce cale de vreo cinci minute la locul cu pricina unde grupul este luat în primire de un ghid simpatic. Dacă ai noroc de vreme faină, e și mai mișto, din exterior poți face poze câte vrei. înăuntru este interzis...

stivă de lume! și nu numai irlandezi! nemți, polonezi, spanioli, italieni și, am observat un grup de români la fel de civilizați ca și ceilalți (deci se poate!).

cam ăsta era subectu'. cum își tratează unii istoria (chiar dacă în acest caz e vorba niște mormane de pietre incredibil de abil îmbinate). dacă tumulul respectiv ar fi fost în buricul cetății sighișoarei, s-ar fi repezit o grămădoaie de burlaci să trântească un bar-restaurant-hotel-bordel...

desigur nimic nu e sigur

detest să iau dramele ca exemple.

japonia a fost cutremurată în adevăratul sens al cuvântului de către unul dintre cele mai mai cutremure din istoria omenirii (ca magintudine). detalii despre dramă le știți. foarte probabil dacă același cutremur s-ar fi petrecut în oricare altă parte a globului, s-ar fi lăsat cu zeci sau sute de mii de morți. indiscutabil, japonia este țara cea mai pregătită tehnic și logistic să facă față cutremurelor. cu toate acestea, cutremurul de astăzi a afectat câteva centrale atomice astfel că țara este în alertă nucleară. centralele respective au fost gândite, proiectate și construite de către japonezi, pentru japonia! unde, când te apuci să construiești ceva, prima condiție este să ții seama de cutremure. dese și adeseori mari. mari ca cel de astăzi. cu toate acestea, cutremurul a zguduit infailibilitatea japoneză...

m-am aflat acum patru ani ca invitat la o conferință despre cazul roșia montană, la academia evanghelică din sibiu. fețe bisericești de toate culorile, ecologiști (în care eram și eu inclus) și, normal, staff-ul de la gold corporation. pe unii dintre ei, îi cunosc și pot să afirm fără rezerve că sunt buni profesioniști. faptul că și-au vândut sufletul pentru aur, asta este o cu totul altă mâncare de pește, și argumentele pot fi discutate la infinit... cei care cunosc proiectul, știu că în urma lui va rămâne în afară de o zonă modificată dramatic din punct de vedere geografic, alterată ca peisaj și violată cultural și istoric, un ditamai bazin cu nămoluri cianurate în suprafață de vreo 600 de hectare și adâncime medie de câteva zeci de metri. proiectanții au oferit drept argument siguranța sarcofagului cu care va fi căptușit bazinul. i-am pus atunci la conferință lui horea avram, managerul de mediu al companiei, următoara întrebare: este acel sarcofag 100% sigur, mai ales în cazul unui cutremur de mare magintudine?. horea, a avut totuși puterea să recunoască că nu poate să ofere siguranță sută la sută, dar că regiunea nu se află într-o zonă sesimică de mare risc...

what?! cine poate anticipa pe viitor ce modificări geologice se pot petrece în zonă?! pentru că este nevoie de doar o singură fisură în acel sarcofag (știm bine că și betonul îmbătrânește!!!) pentru ca să se petreacă o catastrofă ireparabilă. s-ar putea ca atunci, respectiva companie să nici nu mai existe, afaceriștii și politicienii și-au luat mălaiul, iar oalele sparte le va plăti cu vârf și îndesat tot fraierul de român simplu...

ce s-a petrecut azi în japonia dovedește un singur lucru. e sigur că nimic nu e sigur!

măritiș în buricul iadului

mai primesc din când în când câte-un spam cu noutăți despre ce mai face romanika. astfel, aflu fără pic de surprindere dar cu profund dezgust că este pe țeavă o lege care consfințește legal o stare de fapt. parteneriat între statul cel hoțoman și beserica cea veșnic perfidă. asta în timp ce, nicări în constituția noastră cu care clasa politică se șterge la cur, nu apare că am fi stat creștin.

BOR-ul cel veșnic ipocrit, slugarnic și rapid colaboraționist cu dictaturi, fie ele legionare sau comuniste, va pune astfel botul la un purcoi de bani publici, va impune legi, reguli și alte asfel de qestii.

astă cuplare atât de firească între un stat corupt până în măduva oaselor și o biserică căreia i se vede coada de sub sutană pute puternic a hidrogen sulfurat iar evenimentul nu poate avea loc decât într-un singur loc.
în iad...


- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Watsons Rd,Newry,United Kingdom

bank holiday

se apropie st. patrick' day. nț, nu este zi religioasă ci, ați ghicit, bank holiday. tot bank holidays sunt și paștele, crăciunul, ziua reginei și apropiata căsătorie regală.

să fim bine înțeleși, sunt un ateu convins. și zilele libere nu sunt numai cele religioase. dar a pune aceste zile ca fiind libere pentru că băncile nu lucrează mi se pare a fi un holly bullshit.

ceva ceva reason este în toată această afacere. într-o lume unde banii vorbește, numai băncile pot dicta care să fie zilele libere.

numai că atunci nu ar trebui să se numească bank holiday ci bank hellday...


- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Cecil St,Newry,United Kingdom

being an idiot with you is one of the best things I've ever done

afirmă la despărțire karen. genial!

este greu de îngurgitat "idioterne" al lui lars von trier. cam toate filmele lui (ca de altfel toată cinematografia scandinavă), își trag esența din cinematografia lui ingmar bergmann. este foarte greu să privești acest film până la capăt, tot așa cum, odată început a fi privit, este foarte greu să te oprești. fericiți cei săraci cu duhul, pare a spune, dar doar în aparență, acest film. pentru că, dacă nimeni nu știe cât de fericiți sunt cei săraci cu duhul, tot așa, nimeni nu știe ce dramă te poate determina să simulezi idioțenia până la dependență...

filmul nu poate fi povestit ci doar eventual vomitat în public ca pe-o mâncare grea. într-un restaurant select sau după ceafa unei cucoane sclifosite, în direct la televiziune sau la o reuniune de familie sau de partide.

joaca de-a nebunia într-o lume în care normalitatea a devenit hiper-relativă (și oricum discutabilă), poate fi una dintre soluții pentru a evita nebunia pură și simplă. când ai ajuns să fii sătul de atâtea reguli, poți alege jocul. asta cu condiția să știi cu adevărat să te joci! să nu fi uitat între timpuri, să te joci. poate că e bine că filmul nu este foarte îndrăgit. adică ce spun, este normal ca un astfel de film să nu fie nici îndrăgit, nici vizionat în exces, atâta timp cât pot fi găsite soluții mult mai eficace de spălat creierul: avatar, harry potter, lorzii inelelor, etc. surogatul de fericire nu merge decât fumând țigări de plastic și vizionând povești adormitoare. lumea a luat-o binișor razna, ne ducem tot mai repede la vale dar musai să o facem cât mai happy cu putință...

am fost un idiot! vă aduceți aminte de ipochimenul ce afirma ipocrit asta acu vreo douăzeci de ani?! numai că, de la a fi idiot până la a te putea îmbarca conștient în corabia nebunilor, este cale lungă...

fericiți deci, cei ce se pot juca de-a nebunia până la capăt.

let's be all gay!

sigur, titlul șochează, într-o țară unde "ofensiva" gay este la climax. să fim bine înțeleși, n-am nimic împotriva respectivelor persoane. da chiar nimic! am cunoscut în viața mea homsexuali și lesbiene care s-au dovedit mai "oameni" decât noi, ăștialalți, straight (hmmm, chiar așa să fie?!). pentru că nu am nici timpul necesar și nici răbdarea de-a brousări prin wikipedia, vă las vouă plăcerea de a afla aici (poate chiar cu suprindere) câte dintre personalitățile (nu numai artistice!!!) ale lumii au fost pidosnice...

departe de mine rândul (și gândul) să fac apologia homosexualității. a fost, este și va fi, fie că ne place, fie că ne oripilează, un fenomen cotidian [doar borul nostru ipocrit se ascunde sub preș, cu toate că mănăstirile gem de poponici, dar nici beserica catolică nu se lasă mai prejos deși aici moda este pede (nici un apropos la vreun partid politic, vine de la grecescul paiderastia)].

grecia antică avea o atitudine specială față de fenomenul respectiv. în sparta, cele mai puternice cupluri de războinici erau, ahaaaa, gay! de ce?! pentru că, în luptă, se presupunea că fiecare din cuplu va lupta până la sacrificiu pentru a-l proteja pe celălalt. pentru că, am uitat să vă spun, dar dincolo de actualele parade disonante și cel mai ades penibile, între persoane homosexuale relațiile sunt exact la fel ca și între cele hetero! se iubesc, se urăsc, gelozii, crime...

despre strămoșii noștri romani ce să mai zic?! wow! hadrian, iulius caesar. etc, etc...

david hockney este unul dintre cei mai mari plasticieni în viață. este considerat ultimul mohican al pop-art-ului. sincer, când am admirat într-o reproducere "a bigger splash" nici nu mă interesa dacă hockney este sau nu gay. acum mai bine de un an am avut norocul să văd pictura în original la o retrospectivă în nottingham. am avut aceeași senzație de plutire pe care am avut-o admirând "painter's room" a lui van gogh la art institute din chicago. finalmente a aflat că, spre deosebire de van gogh, hockney este gay. declarat. ca și gilbert & george, anish kapour și mulți alții. nasol, isn't?! da baudeleaire și rimbaud? da michelangelo sau caravaggio? proust? leonard bernstein? gide? byron? marlon brando?!

odată ajuns în țara bibisiului, nu am ajuns automat depedent de televiziune. nici pe departe! mai ales că, dacă am chef, dau jos de pe net programele "on demand", aici dacă ești cu taxa tv la zi, poți da jos în format hașde aproape orice program public dorești sau viziona pe c4 documentare cu nemiluita. ca și acasă (adică acasă), la "entertainment" nu-mi crăcesc ochii deloc. sunt sătul de histrionii penibili ce vomitau non-stop glume nesărate pe la antene, proteverui, tevereuri. la fel și aici, deși, adeseori, dai de glume și satire absolut ok. problema este că etărtainmentu britanic (îi suflă în ceafă cel irlandez) este tot mai înțesat de persoane gay (sau care fac tot posibilul să arate și să se comporte ca atare). foarte probabil că personalitățile straight au devenit "rara avis". nici asta nu ar fi o dramă! problema este că, detectezi fenomenul de la o poștă (de gay, dacă tot veni vorba). majoritatea invitaților sunt... prieteni-iubite sau fac parte din gașk. alan carr (vezi iutuburile de lângă) îl învită pe gock nu pentru că ăsta ar fi nuș ce isteț sau mare creator de modă (unde nu cred că mai există cineva straight!), ci pentru că...daaaaa, ați ghicit, gock este un fagot libidinos și plin de ifose! andrew carr este chiar un tip smart, spiritual, ironic, auto-ironic. treaba nașpa este că face tot posibilul să îți reamintească clipă de clipă că este poponar sadea. prin gestică, apropouri, invitați, decor (era să scriu decur dar am ratat ocazia). și uite așa, cu mici excepții, aici, dacă ești straight, nu ai parte de entărtainment televizat "normal". ok, poate că fenomenul este la început funny, dar devine rapid grețos pentru ca apoi să rămână definitiv boring... nu-ți rămâne decât să devii un microbist idiot al lui united sau chelsea, să înfunzi puburile, să te rupi în freză și să îți cafteși nevasta de ciudă că bea mai mult decât tine... asta în timp ce pe sticlă, parada gay nu-și mai încape în pene...

fallulah

de la britannica încoace ascult online radioparadise. nu pentru că mi-aș dori să ajung cumva în cel mai plictisitor loc de după moarte (ce vorbă poate fi asta, după moarte, de parcă moartea ar ține și ea acolo, fo câteva zile sau luni), ci pentru că pur și simplu dau muzică super. acum șase ani la britannica îi ascultam toată ziua de muncă, apoi întors acasă iarăși, acum aici, la altă casă la fel, la cabinet așijderea. și, uite așa, scotocind în dinții unui irlandez mi-a intrat în ureche o piesă. am aruncat cu coada ochiului pe monitorul meu. Fallulah-Give Us a Little Love. ochei, altă necunoscută care iese cu o piesă faină apoi dispare. oricum am scotocit după ea pe wikipedia înainte de a da jos aaceu de pe aitiuns. numele ei adevărat este maria apetrei. tată român, mamă daneză. hopaaaa, îmi spun, uite că și românii mai.... asta ca să mă contrazică puțin. oricum piesa este de top...

cam atât

mica pulicitate

e cineva interesat?



- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Cleary Crescent,Newry,United Kingdom

vox populi

să vezi și să nu crezi! Locatarii unui cartier se opun explicit DEZVOLTĂRII.
nu am auzit ca vreun consilier să-i spurce sau primarul să-i ia la șuturi în cur! pur și simplu, într-o țară normală te poți opune dezvoltării..

- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Cleary Crescent,Newry,United Kingdom

...

pietroaie

da să lăsăm romanika acolo unde și-a găsit loc călduț și umed ca un pampers.

am continuat să mă holbățesc după dolmenuri. cel mai sigur scotocești pe wiki, adeseori ai și coordonatele topo ale obiectivului mai ales că ai de circulat pe niște drumuri întortocheate de țară. e drept, sunt asfaltate dar înguste cât să încapă câteva oi umăr la umăr. prima oară am crezut că drumurile respective (că șosele nu le pot spune) sunt "one way". daaa de undee! îs two toată ziua și este destul de puțin probabil să te întâlnești cu oi, dar destul de posibil să dai nas în nas cu un fermier ce își conduce mândru tractorul. așa că m-am pornit în căutarea lui Legananny dolmen. știam că este aproape de Castlewellan unde chiar este un castel, ok, castelul este cam de kk dar este așezat în buricul unui parc imens care îi chiar mișto. e duminica și lumea e pe la biserică. parchez în buricul orașului și mă apropii de trei irlandezi bătrâiori și neduși la biserică. hauariu, îi salut, not too bad, răspund. și mă pune naiba să îi întreb de dolmenul Legananny. grea întrebare, unul dintre ei în costum de poștaș nu prea știe cu ce se mănâncă un dolmen, altul dă să îi explice foarte plastic cum their ancestors nu aveau altceva mai bun de făcut decât să cocoațe ditamai pietroaie de zeci de tone pe alte pietroaie. ăăă, se uită poștașul la mine, ai venit până aici pentru niște bolovani?! toată irlanda e numai bolovani, ai și tu acolo în mournes stivă de bolovani. ne hăhăim cu toții dar tot nu aflu locația. hmm, dacă i-aș fi întrebat despre nușce pub de pe o rază de treij de mile, ar fi știut cu o exactitate de gipies. mă arde buza după un espresso, îi întreb unde aș putea ca să, îmi arată locația. intru în cafenea, lumea își bea cafeaua lungită de filtru și papă muffins. merg și cer puicuțelor de la bar un espresso. brusc se face liniște și simt vreo șase perechi de ochi cum mă pironesc de parcă aș fi cerut o grenadă de atac. primesc ceșcuța, îmi pun fizicul la geam să admir peisajul (orășel irlandez ăntr-o duminică dimineață de februarie). pe pervaz, pliante turistice. locul de origine al surorilor broente, castelul și, hoopaa, o hartă! nu e ordnance survey da tot reușesc să îmi fac o idee. cineva ciocănește în vitrină, e poștașul care îmi face semne disperate să ies. ies. între timp mai întrebaseră și au aflat unde e pietroiul. desigur, pe coclauri. dar măcar știu ce drum să iau. termin cafeiul, acceptabil pentru un orășel irlandez (probabil a fost primul și ultimul espresso din 2011), fătucele crăcesc niște zâmbete cu ceva carii și mă îndeamnă să iau pliante. culeg câteva și merg să o pun pe raveca (mașina) la drum. și unde nu dau de un labirint de drumeaguri ce părea să ducă oriunde, numai la dolmen nu. aici e o vorbă, în irlanda nu te poți rătăci, oriunde ai merge ai da de ... mare. foarte corect. noroc cu un farmer mare doritor de palavre care mă întreabă de unde sunt (oricum nu aș fi putut să mă strecor pe lângă tractorul lui de forma și culoarea unui cal de iarbă). de acolo, din transilvania! aha, aveți oi acolo? îi spun că noi suntem neam de ciobani. ce fel de oi? aici am buctat-o. rămâne siderat când îi spun că noi facem brânză din lapte de oaie. când îl întreb de dolmen se uită cam ciudat (al nebun ce caută pietroaie), e ca și cum aș căuta cai verzi pe pereți. da îmi explică restul de traseu. ehee, are ce povesti la pub deseara, mai știi, poate se întâlnește cu amicii din castlewellan... știu de el dar fiecare îmi arată o direcție diferită.

ne despărțim, eu încerc să o mențin pe raveca pe traseu, de o parte și de alta a drumului, pereți verticali din pietre, pe alocuri de doi metri. generații și generații de airiși și-au curățat pășunile de pietre și din ele au făcut ziduri despărțitoare. mă mai rătăcesc de două ori dar nu foarte tare, apoi dau de o parcare. ha! aici îi. e lângă o fermă unde un border collie se apucă să își facă datoria dar nu cu foarte mare convingere. când mă apropii de el, se apucă și dă din coadă jucăuș.


Legananny dolmen este egzact așa cum mi l-am închipuit. straniu. fac poze, îl pipăi. piatră și nu numai. bate vântul rece, nu prea este timp de stat afară. mai pozez apoi mă adăpostesc în carlingă. iau harta de la cafenea la purecat. hopaaaa, trecusem pe lângă altul, Goward. și ăsta are cel mai ditamai pietroi-acoperiș, cică vreo cincizeci de tone. musai de văzut la întoarcere. într-adevăr este imens. îmi chiar place, Legananny era prea ... intelectual pentru mine. Îi trântesc și ăstuia niște poze, lângă el, urmele unei case.
















- Posted using BlogPress from my iPhone

cum a mușcat-o poșta română. de două ori!

dragă poștă (română)

sper că bomboanele de ciocolată cadbury ți-au picat bine, și sper că v-ați înfruptat cât mai mulți din ele. e drept, două zile m-am chinuit să le umplu, dar a ieșit treabă profi. poate unele aveau un gust mai picant, dar aia se trage de la faptul că sunt mare iubitor de chilli con carne. știam că ești predispusă la ciordeală așa că a trebuit să te momesc cu ceva frumos, asta ca să nu scotocești mai tare în pachet. mi-era teamă că ai fi aruncat acumulatorii la gunoi, și, futu-i, s-ar fi dus pe apa sâmbetei cele treizeci de diamante. dar au ajuns cu bine, așa că, suntem cu toții mulțumiți ;)) ...

aleX

p.s. vezi că am mai trimis acum un pachet. sunt doar niste deodorante, niște șampoane și niște săpunuri, toate organics 100%. enjoy!

cine a cumpărat romanika?!

mai denunăzi, primesc forward un mail care m-a făcut curios deoarece părea să facă campanie pentru salvarea Roșiei Montane. este un subiect la care, totuși, am rămas deosebit de sensibil. mi-am și imaginat nu știu ce noutăți fierbinți, dezvăluiri șocante. nțțț! tot ce se povestea îmi era perfect cunoscut. cu toate acestea, mi-am făcut timp să citesc mailul în întregime. și nu am regretat. din mesajul-protest ce voia să salveze acum pe ultima sută de metri Roșia Montană, răzbătea o afirmație cutremurătoare. evreii ne-au cumpărat țara în întregime. ok, nu doar ei, o feliuță a revenit și ticăloșilor din vestul europei. hopaaaa, deci ăsta era subectu de fapt și de drept!!!
în primul rând, m-a zguduit neplăcut faptul că se făcea vorbă despre evrei și nu despre "jidani". măi să fie, nici chiar așa!

deja și mă pusesem să caut un haham să mă taie dimprejur pe când vin acasă să vizitez sinagoga mântuirii neamului...

drajilor, qestia stă oarecum așa:
la douăj de ani de la rivuluție, hoții zburdă nonșalant prin parlament, consilii județene sau primării. totuși în acel mail importantă este afirmația la care revin: "evreii au reușit să cumpere toată românia!!!"
să presupunem că acesta este crudul adevăr. ok, dar la baza comerțului stă o lege de necontestat. nu există cumpărător fără vânzător! understood?!
cruntul mesaj nu ne spune asta de parcă cu toții am fi neam de habarniști! menirea lui este să mai netezească o circumvoluțiune din creierul tot mai neted al românului, oprindu-l să se aventureze în întrebări nepermise cum ar fi, da cine pizda mamii lor sunt vânzătorii?!!!

incredibil!!! romanika-iuchei 3:0!!!!

păi hai să vă explic de ce atâta tăcere pe blogul ăsta. după o socoteală sumară, tăcerea ține de vreo trei luni. ok, să nu credeți cumva că am amuțit complet, nooope. am avut răstimp să povestesc suficient de mult cu mine însumi. am avut și ce-mi povesti, și ce-mi re-povesti. adeseori este extrem de util să rămâi oarecum izolat, adică să nu stai toată ziua la brausăreală sau la clămpăneală pe feisbuci și tuităre.

dacă ar fi să îi dau un titlu acestui episod (și i l-am și dat după cum se cetește) acesta ar trebui să poarte un nume, un singur nume. nu eminescu cum dramatic se tânguia juvetele artefact sorescu, ci românia - iuchei 3:0. dap, ați înțeles bine deși nu știu să fi fost în ultimul timp vreun meci între cele două membre europene. păi, hai să vă egzplic de-andoaselea.

deci, am iarăși conexiune internet după trei luni de adevărată deconectare...

hă, probabil unii (mereu aceiași) dobitoci și-au și băgat zâmbetul falic la vedeală. goța nu și-a plătit internietu și l-or deconectat, acolo nu-i ca aici, la noi, la romanika, acolo nu merge cu furăciunea. aham, știu ei ce știu... și știu și eu câte ceva despre furăciuni sighișorene...

păi scumpilor, sunt cu plata bilurilor și taxelor la zi. doar că am făcut greșeala să mă mut (ah, nu la și nici de la marmacie), ci pur și simplu să îmi schimb domiciliul. nu am ce detalii să dau legat de acest subiect, pur și simplu mi-a venit și mie cheful să mă mut. ei bine, aici, înainte de mutare, tre să ai un preludiu mental profund. tre să anunți tot felul de instituții (prima și-antâia îi, ați ghicit, aia unde bagi impozitu cel de toate zilele către tanti regina). apoi, banca. apoi, altele și altele. să nu vă închipuiți că mutatul e ca la noi, ți-ai luat catrafusele și valea. nope! tre să dovedești că ai plătit apa, gazul, curentul și alte beneficii. pentru că, noul apropitar este foarte curios și vrea tot felul de referințe, inclusiv de la compania pentru care lucrezi. și mai ales dacă află că ești român (na, că mi-a scăpat porumbelul!)!! oare de ce?!

când am închiriat prima locuință, normal, am dorit să am cât de cât niște facilități. pentru teveu nu mă prea trage ața, da ai aici câteva canale care merită tot banu. bibisi 4, sky art, și alte câteva care bagă la greu documentare interesante. în rest, și aici, cocălăreală la greu, doar că asta îi ceva mai spălată și par(e)fumată. și aici mai importante sunt bucile gurii nuștiu cărei neveste de fotbalist, mai important decât eneigesu este ce s-a mai întâmplat la X fucktor (cea mai de anvergură brain-washmachine care mi-a fost dat să văd în industria distracției ca drog funest). să nu credeți că am poposit cu telecomanda pe-acolo, noooo. pur și simplu, unde îți belești ochii pe aici dai de X fucktor. ce a mai făcut nea pește, guguștiuca nușcare (apropos, una a făcut nușce boală tropicală, o fi supt ciocolată tropicana la greu), ce-a mai îmbucat fagotul y. tricouri și tricoaie cu X fucktor, jucării, săpunuri, condoame, obeuri cu logoul respectiv. o nație întreagă se screme să-și mai netezească creierul ciugulind din entertainementul numit X fucktor. moda a răspuns corect și prompt, toate puțulicile și toți puțulicii se îmbracă exact ca acolo (defapt e foarte greu să găsești alte țoale dacă nu ai internet. deci, tot netu săracu!!)...

așa că, am ales un pachet ofertă de teveu, broadband (așa îi zic ei la conexiunea internet unde ca să dai jos un filmuleț de pe iutub îți trebue notar să lași dounloadu respectiv moștenire strănepoților), și musai, telefon. chiar dacă nu îl folosești, e nevoie că toți te întreabă daci ai și din ăla, nu numai mobil. boooon, din toată oferta de piață (extrem de restânsă de altfel) de companii, m-am băgat la sky-ul lui murdoch. normal, am plătit înainte instalare, conectare și altele, ca la curve. numai că, respectivele curve sunt deosebit de leneșe aici. ca să n-o mai lățilungesc, teveul l-or instalat la trei săptămâni, telefonul la patru, și broadbandu lu pește, la cinci.

ca să nu mă mai tot obosesc cu bilurile, ca și cu taxele și alte biluri și taxe, am aranjat direct debit, adică ți (mi) se trage din cont automat, nu mai tot trebuie să îți reamintești că a venit ziua să plătești chiria, electricitatea sau alte nimicuri, bazându-te pe realitatea fermă că EI nu uită niciodată să îți tragă banu afară din buzunar (cont).

cum spuneam, la capitolul broadband marca murdoch, melcul este husain bolt. la sky chiar dacă ai vrea, nu ai putea să dai jos nici măcar un amărât de ringtone! ce golful piraților, filme și muzică moca dată jos de te miri unde?! noroc că aici chiar că nu se merită, și oricum fratele mare stă cu unul dintre ochi pe net.

cum spuneam, printre altele, dacă îți muți curul în altă casă, tre să anunți și compania lui pește (mai bine zis, completezi online un formular cu noua adresă) și, normal, după câteva zile, ei tre să vină cu teveu, broadbandu și telefonul.

primii care au buctat-o au fost telefoniștii. m-au anunțat foarte happy și ca să mă facă pe mine să fiu și mai orgazmik (salad fingers, zzzz) că uite băiatu, în data aia, venim cu telefonul, tre să fii acasă, apoi, în data ailaltă, să fii iar acasă că venim rapid cu broadbandu. și mai tre să fii odată acasă că vine alt injiner (da, toți îs ingineri acolo, îi ca la noi în primărie și consiliul local) să îți pună ligheanu pe perete să poți vedea liniștit ce mai face X fucktor. cum nu poți fi în două locuri în același timp (cu toate că mecanica cuantică spune cu totul altceva), ca să fi acasă, nu poți fi la servici și vițăvercea. ok, ai zile de concediu, dar o parte le-ai păpat când ți-au instalat prima dată sculele de visat cai verzi pe pereți, altele le-ai halit pentru alte treburi musai de făcut atunci când te muți (de) pe oversea. și mai vrei să îți ții zile libere și ca să te cari în țara băsescului să te înveselești puțin.

anyway, cum fosta propietară a crăpat demult și ghostul ei a refuzat să dialogheze cu cei de la sky, mi-am luat libere (cancelled pacienti, etc...). și stai nene acasă ca neghiobul așteptând să vină inginerul nr.1. nțțț! se face seară, nici umbră de injiner (s-o fi proptit in centru la Bennett's că acolo ghinisu îi egzact ca pe chei la dublin). cum nu ai telefon fix, suni de pe mobil (noroc cu aifonul, jucărie de neprețăluit!). auzi la urechile tale apologiaizuri că să vezi că să vezi... aici nu ai voie să folosești cuvântul fac pentru că nu ești în românia, că ar putea inglezul (care era întâmplător unul pe care sigur îl chema patel și vorbea engleza din delta indului) înțelege că vrei să fac ceva în capul lui. așa că, vorbești politicos (cam așa cum vorbeam eu cu dăneșan în vremurile noastre bune) și întrebi cine îți plătește ziua liberă FURATĂ?! patel se face că nu înțelege, și tu repeți întrebarea incomodă, apoi, pentru că patel se simte depășit de situație și de întrebare, procedează ca pe gange și zice că nu te mai aude bine (o fi fost vreun muson, ceva) și închide.

cu un calm englezesc, suni a doua zi de pe fixul de la servici în pauza de lunci că tot nu bagi sub nas potol. nu e frumos să folosești telefonul companiei noroc că managerii îs tipi faini și acceptă asta că te știu rătăcit în ...sky. finalmente, răspunde un altul care doar întâmplător e scoțian care iar apologiaiz. îi spui că cu apologiaizu nu rezolvă mare lucru, că o zi din concediu ți s-a dus de pomană și îl întrebi și pe el de sănătate. se face că plouă, dar insiști. aici oricum plouă aproape tot timpul așa că e certamente bou grămadă și nesimțit la greu. i-o spui verde în față că procedează inacceptabil (adică dute-n pizda mă-tii mă idiotule!!), și îl întrebi de broadband a cărui inginer nr.2 ar trebui să vină peste două zile (ziua aia iară din concediu, cu pacienți postponed). nu-i treaba lui, el e la compartimentul telefoane, tre să sun acolo. și sun. iarăși, filtre, identificări, parole. dai de o murătură sclifosită și o întrebi. zice, păi până nu aveți linie telefonică nu puteți avea broadband, na, ciudă! îi arăți degetul mijlociu și îi urezi de sănătate. noroc că managerul meu irlandez 100% e superochei, sunt pacienti alții, care stau la coadă la plombe gratis, așa că reușești să nu îți mai fuți aiurea o altă zi de concediu. cum ai net la job, scrii un complaint. primești un răspuns automat că să ai răbdare. ai, că de-aia ai venit aici. apoi, peste câteva zile, te sună un nene. fericire mare, îți spune că congratulaișon, ai fost conectat la telefon și îți dă și un număr (de telefon). nerăbdător, ajuns acasă, dai să suni la familie. pula! o tanti robot îți spune că numărul format este de nerecunoscut! poate că ai format prefixul antarcticii, așa că, încerci să te suni pe tine însumi pe mobil. aceeași tanti îți arată de data asta clito-ul. calm, suni de pe mobil la sky. după o juma de oră de filtre și parole, răspunde unul (mereu altul, cred că un sfert din populatia iucheiului îi angajata lui murdoch) și îi spui pățania. te roagă să aștepți (pe banii tăi desigur). îl întrebi dacă vor binevoi să îți plătească ei zecile de minute futute aiurea-n sky. ah, sorry, acesta e numărul de mobil, închideți, vă sunăm noi pe la ora nouă. nu spune în care zi sau secol, sau univers paralel, poți să-ți iei oricum adio. așa că, ziua următoare, iarăși îți umpli lunciul cu sunat la tata-n sky. dar, înainte, de curiozitate, te suni acasă pe fix. răspunde o babă. uaaat ă fac?!!!! simțisem eu ceva adieri reci prin ditamai căsoiul ăsta dar nu știam că ghosturile răspund și la telefon?! cum spuneam, suni iar la cer, cerul îți răsunde, iarăși apologiaizuri. schimbi tonul și îl informezi că de apologiaizuri este plin podul, că din contul tău ei își trag salarul dar tu, la mai bine de o lună, ești tot fără telefon, broadband, teveu. ok, vă sunăm azi pe mobil. când? deseară! la cât? la 8 piem. și chiar sună, de mă pun în fața infarctului. mă pun să cecuiesc fixul. mă conformez. concluzia? sorry, este undeva o atingere, trebuie cei de le BT (toate liniile telefonice sunt proprietatea companiei de stat BT, alte companii doar închiriază de la asta) să rezolve, dar probabil în câteva zile se va rezolva. poate totuși domnul să îmi spună exact în câte zile, îndrăznesc să întreb. nu, nu poate. așa că mai bag trei complainturi la insensibilii ăștia, deja m-am jmecherit că de-aia-s român, le am scrise în word doar le copipăstuiesc și schimb doar data. primesc trei răspunsuri automate care iarăși mă roagă toate trei să am răbdare. sincer, nu mă ardea la degete, dar eram consternat de cum nu funcționează sistemul ăsta supradimensionat numit concernul sky. ei bine, ia să vedem care e totuși cea mai bună metodă de corecție?! oh, nu bătaia, chiar dacă e ruptă din sky (aia de joc), ci argumentul suprem. banul, nene! așa că, frumușel, intru la mine în cont și blochez direct debitul către cer. apoi, le trimit la toți trei câte o scrisoare oficială prin care îi anunț că, dat find că nu își respectă clauzele contractului, am stopat orice plată pănă nu voi beneficia de cele prevăzute în contract. dacă nu, divorț ce chickenii mei!

eheiiii, drajii moșului, și nu mă sună în egzact ajunu lu anul nou o voce angelică din sky să mă întrebe că de ce am închis robinetul cu bani?! și îi povestesc, de data asta pe banii cerului ei, toată pățania (între timp am făcut un contract de telefonie și broadband cu virginul bronson care promitea la post-code-ul meu broadband de-adevăratelea). și tipa îmi spune că la ei în databez figurez conectat la teveu. o rog suav să îmi facă o vizită și să mă caute de antenă, râde șăgalnic, mai că ar face un fly, colea high, și, încearcă să mă fure de la virgini. îi spun că oricum broadbandul lui murdoch era mai lent decât ochiul mortului și că forget it. așa că mă las greu convins cu o ofertă de teveu, cinci luni gratis, full HD. nu-i mare lucru, îmi propune entuziastă să îmi trimită inginerul joia viitoare... hooooo fătucă, stai puțin, eu nu mai am zile de concediu de păpat, dacă vreți client, faceți bine și trimiteți inginerul din cer sâmbăta (deși, ți-ai dori ca zilele libere să le petreci în companii mai plăcute nu cu injineri, fie ei chiar din sky). fătuca vrea să o dea cotită dar îi spui că astea sunt condițiile, dacă nu, poate să facă ceva în ligheanul de captat sateliți. ochei, inginerul va veni sâmbăta. aia? aia! și vine. numai că respectivul inginer era un soi de spion venit să cecuiască dacă nu cumva totuși, român fiind, am reușit să fentez ditamai cerul și să mă conectez nu wi-fi ci sci-fi. constată că nu tu antenă, nu tu telefon, nu tu broadband. îi o țâră consternat că am fost într-adevăr cinsit, și sună la superiori că îi chiar așa, a dat de un român cinstit, totuși sunt doar un român rupt de realitate în inima civilizației cu ghilimelele de rigoare. și îmi spune că, da, sâmbăta viitoare, vine inginerul nr. en care proptește ligheanu și face conexiunea. și en, chiar vine. vine egzact când beam espresso-ul de dimineață cu prietenul Gerry povestind despre frank zappa, peter green și jerry garcia. nu-l deranjăm cu discuțiile noastre pe injinerică, omul își face treaba, verifică, funcționește, sloncha și pleacă. wow, am teveu.

între timp, în altă sâmbătă a venit virginul cu telefonul. l-a conectat, culmea, am răspuns eu, nu ghostul. apoi, m-au anunțat că m-au conectat la broadband și că îmi trimit modemul prin poștă. numai că era o poștă privată, nu aia roială, care mi-a lăsat bilet că servus, am fost, nu ai fost, tre să fii acasă să semnezi. sun (că de-aia am telefon) și mă înțeleg cu ei să fiu home ziua următoare la doișpe că am un gap la job. dau fuga, ajung, poșta vine la cinci minute după mine, iau parcelu, semnez, plec înapoi la pacienți. seara, desfac parcelu, rutărul este un delink, e totuși un pas înainte față de alcatelul ce părea făcut din carton și paie al celor de la sky. îl conectez plin de emoții. uindousu se coiește și se coiește și.... nțțțț. restartez, restez, aici e măcar un domeniu unde mă mai pricep. nu să păsălește nici wired, nici wireless. sun la companie, că doar de-aia mi-au pus telefon, îmi răspunde o virgină. nu mă poate duce cu zăhărelul (nici măcar nu încearcă). delinku chinezesc e de caca. or să trimită altul. când, o întreb, că eu de ieri, plătesc broadband și nu am. max două zile dar se trag din bill. aham atunci e ochei, dar cum facem cu poșta, că eu nu mă pot tot poști du-te acasă, așteaptă curierul, că ei nu mă plătesc. îmi spune că or să mă sune a doua zi pe mobil. mă sună un tip ca să îmi egzplice cum că stai să vezi, că adresa mea din contract este acolo unde dorm, și că ei nu pot pentru ca să... da să îmi trimiteți un rutăr stricat puteți, întreb direct?! îi spun clar că nu ține figura, ori trimit parcelu la clinică, ori pot să și-l bage-n ass cu router cu tot (pe engleză, anulez contractul). stați să întreb managerul, pot să vă sun peste 10 minute?! nu, nu puteți, că nu pot să vă răspund din gura pacientei. sunați-mă vă rog la ora AIA. dar exact la ora AIA. și nenea sună exact la ora AIA. și mă roagă să îi dau adresa clinicii. aham, deci și aici chestia cu strânsul de coaie (mai ales dacă ele se găsesc în wallet) funcționează!

acum mai rămâne să am norocul ca a doua chinezărie delink să funcționeze. și să am net. ca să vă pot scrie și pune poze, că de la servici nu prea am timp, că aici se lucrează (pe sterlingi, e drept) nu se belește bilingărul pe leii lui boc. numai că, după cum vedeți, și aici mulți lucrează aiurea, stânga nu știe ce face dreapta și omul se depresionează cât ai zice ... fish. urrraaaaaa totuși, romanika-iuchei, trei la zero!!! acolo am fost conectat la toate în aceeași zi în care am făcut contractul. psst, sper să nu citească ăștia și să moară de ciudă...

așa-i că parcă l-ați citit pe tovarășul kafka?! păi dacă mai ținea mult telenovela (vorba gabrielei) ar fi trebuit să îmi schimb numele în K. în toată această perioadă am avut timp să rememorez multe qestii, printre care campania împotriva lui drăculea parcu că tot a răposat proiectu acu zece ani. păi, pe lângă aventura mea de aici cu broadbandu, teveu și telefon, aia a fost, vorba mișului, apă de puță. pe bune, nu-i așa dorine?!

Pisi: si pentru ca am instalat netmeterul (foarte iusful, credeţi-mă, şi mai ales că e opănsurs), si pentru ca aseară dupa astea trei luni de abstinenţă, s-a simţit nevoia unor drastice uploaduri la softuleţe, freşul net s-a pus pe lucru. la oră de vârf!!! şi, exact cum a promis virginul bronson, la el broadbandul e broadband. deci, în tot răul şi-un bine, netu virgin merge brici (finger cross please!!) nu ca în sky...