de ani buni, oscarul devine tot mai boring. și este normal să fie așa când, ideile noi dar și aducătoare de bani mulți la producători, încep să secătuiască sau, în cel mai bun caz, să se repete....
numi pierd bunătate de noapte ca să ascult glume răsuflate sau chiar penibile la gala oscarurilor. în primul rând pentru că, pentru mine personal, holiudu cu creațiile sale nu mai există decât în foarte mică măsură. m-am îndreptat spre lumea filmului european, asiatic, a filmului cu buget redus, independent, filmului care arată curul cenzurii tâmpite din sua (știați de exemplu că multe filme americane au două versiuni, una pentru america, unde nu poți auzi cuvintele fuck, dick, pussy și alte alea, și versiunea necenzurată făcută pentru europa, europă care, tradițional este mai open-mind decât cretinii de la cenzura de film a sua)
în perioada în care eram în sua, fusese programat pe nuș ce canal reservoir dogs al lui tarantino. desigur îl văzusem acasă, dat jos cu torentul. eram nerăbdător să-l revăd, așa că seara m-am tolănit pe cauci, am deschis o doză-două de ghinis aduse direct din antarctica și m-am pus pe așteptat. și a început filmul. uat ă fac?!! mi se părea că văd un cu totul alt film. geeez! după zece minute am rămas doar cu ghinisu, ghietu...
artistu lu pește care a umflat grosu la gargală l-am văzut. pen că eram curios. vroiam să retrăiesc vremea când mă înghesuiam să fac rost de un bilet la clubul cefere sau la cinema steaua roșie să văd treij de ani de veselie și alte delicii cu chaplin, keaton, linder, stan și bran....
artistul (filmul oscarizat recent) este doar o găselniță bănoasă (bine zice regizorul că..este altceva. eu aș fi spus, doar altceva). o găselniță franțuzească bănoasă bazată exlusiv pe holiudu mut. bine făcut, bine gândit să stoarcă în mod egal lacrimi și zâmbete nostalgice. nu este decât o leșie amărâtă în alb și negru. și mut pe deasupra (unul dintre secrete)... și când te gândești ce filme geniale au scos franțujii, filme care nici măcar nu au adulmecat aerul eleiului...
nu am văzut hugo-ul lui scorsese dar cu siguranță îmi va place mai mult doar prin simplul fapt că este o poveste (se pare mult mai sinceră). și pentru că îl are pe sașa baron cohen în distibuție....
cât despre alte premii, o remarcă. este remarcabil să iei un oscar jucând rolul unuia dintre cele mai scabroase personaje ale istoriei recente. e vorba de margaret teacher. un alt film pe care, cu siguranță, nu-l voi privi...
