Iúr Cinn Trá

de ce STOP ACTA?!

2012-02-13T21:15:00.004Z

BORACTA

2012-02-01T20:45:00.000Z

dacă vă foarte plictisiți de frigul de afară, vă propun un scurt peripluu pe acest site. nu de altceva dar ține loc de dus la biserică. sau la catedrala care vă va mântui cu siguranță, că doar va fi făcută pe banii voștri și nu pe ai popilor...

dar, înainte de a continua, vă mai trimit la plimbare pe un alt blog doar aparent lipsit de legătură cu primul. ia dați click, citiți, și meditați!

probabil, marea majoritate dintre voi, considerați că respectivul ACT(A) este doar o bagatelă și că nimic nu se va schimba substanțial. contraargumentele le aflați în articolul semnat de dan diaconu. dacă și după citirea lui rămâneți la stadiul de bagatelă, să fiți sănătoși....

este pentru prima dată când am intrat pe site-ul patriarhiei bor, pentru că, din fericire, după cum mulți au constatat, nu prea sunt dus la biserică. am preferat mereu Natura ca alternativă la o mântuire improbabilă. mărturisesc că am dus cu mare greutate lectura până la capăt. un limbaj încercănat care se vrea și modern, dar și în tonul pravoslavnicei biserici ortodoxe. un limbaj de lemn despre lumea digitală și legătura ei cu cristos. nu mi-am ascuns nicidată ateismul convins și cei care se simt atinși, le cer anticipa scuze. chiar ateu fiind, am respectat totdeauna credința altora...

și uite-așa, tot chinuindu-mă să duc la capăt lectura, dau de un pasaj pe care musai îl reproduc, chiar dacă sunt conștient că încalcă regulamentul ACTA: ‘Din păcate, blogul conferă creştinului ortodox inclusiv posibilitatea unei exprimări personale, adică a unei opinări care riscă să determine adoptarea unor tactici discursive utilizate de gnosticism şi respinse de Biserică”…

din fericire, afirmația face referire la creștinul ortodox care nu ar avea dreptul la exprimări personale (ci doar doar de grup) și nu la altfel de creștini (sau mai puțin creștini) sau atei ca mine. extrapolând, un creștin ortodox cu blog personal ar trebui să se rezume doar la rugăciuni (impersonale), penitențe (tot impersonale) și pupat moaște online. chiar și așa, blogul este o joacă tentantă de-a libertatea și, nu se știe când din creștin ortodox devii peste noapte, domne feri, gnostic. sau chiar agnostic, sau, culmea decăderii, ateu...

deci, aveți grijă, tentația libertății oferită de blog este mare. prea mare chiar și pentru biserică care, uite, are și ea blogul ei prin care ne arată nouă (vouă) calea cea dreaptă. mai ușor cu libertatea de exprimare pe scări, ea aduce cu fluieratul în biserică!!

nimeni nu a anticipat la apariția internetului, unde se va ajunge. chiar unul dintre cei care au contribuit la dezvoltarea lui, a fost foarte pesimist privind viitorul "găselniței". unde s-a ajuns? se vede. cine a auzit despre Wikileaks, a auzit suficient pentru a realiza că lui big brazăr i s-a cam aplecat de atâta libertate necreștinească și a spus, destul! prea multă liberate strică! pe motiv că se fură nepermis de mult prin pirateria online. se fură deja de mai bine de 10 ani și cu toate astea, nu am auzit ca vreunul dintre giganții sony, mgm, paramount și alții să fi dat faliment. ba mai mult, gugăliți o țâră și vedeți-le cifrele de afaceri chiar în perioadă de restriște ca acum. ca de obicei, mai întâi au fost americanii cu SOPA și PIPA dar concomitența și concertarea ue este ridicol de vizibilă care, hop, s-a trezit să propună ACTA. tot pe același motiv de piraterie....

să fim serioși! cine are timp să creadă că ăsta e motivul real, ori e fraier, ori nu gândește! motivul a fost anticipat de mesajul bor din care am extras citatul. internetul a devenit nu prea liber, ci de-a dreptul periculos de liber. pentru mulți. politicieni, biserică, bănci, magnați, autorități ale statului, armate de ticăloși care au subjugat încet-încet, lumea. presa a fost cumpărată și controlată (vi se pare cunoscut, nu?!) astfel că cei care au vrut să se simtă liberi dar mai ales liberi să spună adevărul verde în față, au luat calea exilului pe internet. cu mai mult sau mai puțin succes.

și, nu pot să nu-mi aduc aminte cu nostalgie de sighișoara samizdat. blog devenit jurnal. jurnal la care și-au adus contribuția câțiva oameni pe care, încă consider, sighișoara nu-i merită. dezvăluirile de pe samizdat s-au dovedit de fiecare dată corecte (cu rezultate care sunt fără precedent!) și ele nu au ajuns niciodată în presa vândută-cumpărată și controlată. atât de controlată încât, și acum, sunt mulți sighișoreni care nu știu că deocamdată sunt conduși de către un primar condamnat pentru corupție....

acum câteva zile am citit un comentariu de pe blogul lui Florin Staicu. că sighișoara samizdat trebuie să re-apară. să-și ducă datoria până la capăt. înclin să îi dau dreptate, și mai că mă tentează ideea. nu de altceva, dar când mă întorc (sau ce ați crezut?!), doresc să trăiesc într-un oraș mai curat...

deci, STOP ACTA!!!

justiția română ar trebui suspendată. de funie

2012-01-28T13:36:00.002Z

faci porcării ca primar folosindu-te de postura ta, ești găbjit, poți lua unul, doi ani, chiar trei. cu suspendare....
un preș de consiliu județen devalizează statul de fo 5 milioane de euroi, ia trei ani. cu suspendare
uite așa, toți îmbuibații acestei țări, persoane mediocre sau submediocre dpdv intelectual, dar care știu să se învârtă al naibii de bine, știu să învârtă banii publici precum prestidigitatorii, ajung (dacă ajung, dacă nu cumva fapta se prescrie meantime) după ani de zile de amânări, să fie condamnate. cu suspendare.

o altă metodă este arestarea-eliberarea-arestarea și iar eliberarea unor personaje din arest preventiv pe motiv că nu prezintă pericol social. un procuror-șef care, prin interpuși desfășura activități economice (incompatibile cu funcția sa), dovedit cu punct și vigulă, arestat pentru 29 de zile inițial, este eliberat de o altă instanță pe motiv că nu prezintă pericol social. precizez, vorbim de un procuror-șef...

în același timp, un amărât care fură un kil de catofi penru că familia îi moare de foame, este băgat și ținut în arest preventiv, pentru că, prezintă un înalt grad de periculozitate socială. pentru asta primește și o pedeapsă exemplară. rapid, nu cu tot felul de amânări. ia omul cinci ani. desigur, cu executare.

o grămadă de interlopi, proxeneți, traficanți de droguri, cămătari, criminali, persoane care se trag de brăcinar cu șefi de poliție, procurori, cumetriți cu judecători și politicieni ies de la bulău prematur pe bază de foarte bună purtare. amărâtul cu cartofii rămâne să facă tot termenul pentru că, dacă ar fi eliberat și el după un an, doi, s-ar putea să încerce să fure toți cartofii din românia...

justiția română este sinistră. a fost și a rămas sinistră....

acu vreo 26 de ani, prin niște învârteli ale fostei primărițe hermann, era să rămân fără locuința pe care o ocupam egal. pe baza unui act lipsit de orice bază legală, a încercat să îi atribuie locuința unei alte persoane cu pile mari la tovarăși (inclusiv prin părinți). disperat, am mers la tribunal, decis să o dau în judecată. aveam acolo câția avocați, amici. când le-am spus ce intenționez, au luat-o la fugă care încotro în cel mai deontologic mod. treaba însă s-a auzit sus, am răspândit vestea că mă duc cu o pancartă în fața primăriei și...minune. treaba s-a rezolvat de la sine....

eu cred că justiția română nu se poate curăța de gunoaie decât printr-o suspendare în masă...

tanti denea vă sun iar din irlanda dacă nu vă supărați

2012-01-25T20:48:00.000Z

și dacă tot v-am sunat stimabilă tanti denea, și dacă tot vă deplasați spre sighișoara vă mai propun câteva escale:

1. în sighișoara s-a constituit de multă vreme o mafie a retrocedărilor. în mafie sunt implicați avocați cu renume, notari cu renume, și desigur, pe ultimul loc cu voia dumneavoastră, primăria sighișoara. ian vedeți câte procese a câștigat primăria sighișoara pe această temă (desigur din banii fraierilor de sighișoreni...)!! unul dintre ele, este exact acela privind casa de pe tâmplarilor la care am făcut referire. poate aflați și ce presiuni s-au făcut asupra familiei david pentru a părăsi cât mai repede locuința cu pricina, câți bani li s-au oferit și cum i s-a rezolvat rapid o locuință alternativă într-o sighișoară în care alții așteaptă cu anii să pupe o locuință decentă....

2. dragă tanti denea, poate nu ați știut (dar eu vorbesc în cunoștiință de cauză) câți amărășteni sănătoși s-au pensionat subit pe caz de boală! poate aflați care este filiera și cât se cotizează pentru o pensionare pe baze solide, de exemplu pe bază de tebeceu. sighișoara se pare are unul dintre cele mai mari procente de tuberculoși din lume. logic, marea majoritate dintre ei au plecat să se trateze la soare și arosoli prin spania și italia. pensia lor este plătită desigur din banul contribuabilului în timp ce doctorii ce dau avize de pensionare se simt perfect într-o românie unde un doctor cinstit moare de foame (și nici nu se poate pensiona pe caz de boală pentru că nu are destui euroi la teșcherea să-și ungă așa zișii colegi).

pisi.

întrebare la RADIO EREVAN:
-este devărat că tanti sora de la pensionări este una și aceeași cu acea fostă tanti soră de la pensionări al cărui soț a făcut infarct când a desoperit (pe vremea lui ceaușescu) că salteaua de la pat era full de sute de lei?!!!!
RADIO EREVAN: nu este total adevărat atâta timp când, pe vemea lui ceașcă era interzis să ai saltele private pe post de bancă.

semnat:
pârâciosu

-alo, vă sun din irlanda...

2012-01-17T19:48:00.001Z

-ce doriți?

- am depus de două luni la dna bucurești o sesizare și aș dori să știu dacă sesizarea a ajuns la dna mureș...

-nu pot să vă spun....

-pot vorbi cu doamna procuror curcă? numele meu este ioan alexandru goța...

-nu este aici deocamdată, mai reveniți....

-nu vă supărați dar cum aș putea afla dacă sesizarea v-a parvenit și dacă a fost înregistrată?

-sunați vă rog mai târziu...

-păi de ce să sun mai târziu, nu mi-ați putea spune...

-vă rog să sunați mai târziu!

-nu vă supărați, sun din străinătate, nu pot să vă sun când doriți, acum sunt în pauză... dacă doresc să vă trimit încă odată sesizarea, o pot trimite prin fax? va primi număr de înregistrare?

-(aceeași voce feminină dar tăioasă) toate sesizările sunt înregistrate...

-bine atunci, o să o retrimit, nu vă supărați cu cine am vorbit?

- (click, și tonul)

nu știu dacă deneau mureșean are secretară. normal ar trebui să aibă dar dacă era ea, a fost deosebit de... secretoasă. deci, rămâne un mister cine a fost mojica cu care am vorbit. vorba aia, nu am vorbit cu nimeni... după câte știu, dna este o instituție publică și nu ceva de genul serei unde toți se dau agenți bond. jems bond. o fi fost vreun spion infiltrat pe la denea mureș? nu cred. cert este că doamna sau domnișoara care sigur este plătită din bani publici, devine nespus de acră dacă pui întrebări, chiar banale fiind. că doar denea pe asta și funcționează, pe banalități...

anyway, am trimis faxul. el este înregistrat (sper), aici a fost receptată confirmarea de primire. pentru că dacă la romanika te poți juca de-a baba-oarba secretoasă, aici nu merge. iată ce conținea sesizarea (sau ca să-l citez pe pușcăriașul dorin dăneșan, denunțul):

CătreDirecția Națională Anticorupție Mureș

DoamneiProcuror-șef Elena Curcă

Prinprezenta, vă rog să luați la cunoștințăurmătoarele, și, dacă este cazul, să acționați în consecință.

În anul2008 (nu sunt sigur dacă anul este corect), una dintre cele maifrumoase și mai bine așezate case din Sighișoara, cea de pe Str.Tâmplarilor nr. 11 a fost retrocedată de către PrimăriaSighișoara unei persoane care nu avea niciun drept legal să osolicite. Imediat după retrocedare, casa a fost vândută avocateiși totodată consilier local Szasz Isolda și care a fosttransformată rapid în pensiune (vezi aici:www.bastionsighisoara.ro). După toate informațiile pe care le dețin(începusem să adun date despre caz pentru a le publica în ziarulonline „Sighișoara Samizdat”, ziar încare a fost demontată și afacerea de corupție „CasaSchaessburg”, articol pe urma căruia DNA, la solicitareamea a deschis un dosar de urmărire penală, dosar finalizat înaceste zile cu condamnarea primarului Ioan Dorin Dăneșan la un anși șase luni cu suspendare), doamna Szasz Isolda se afla în acestcaz în vădită incompatibilitate. Iar retrocedarea, completilegală.

Vămulțumesc

Ioan Alexandru Goța, etc, etc

cu totul adevărat...

2012-01-16T19:56:00.000Z

ca un update la ceea ce am scris mai jos.

citesc acum că la cluj se strigă:"PDL și USL, aceeași mizerie"

nu cred ca să fi auzit ceva mai adevărat din 1990 încoace. trist, dar adevărat. la 20 de ani de la lovitura de stat din decembrie 1989, se constată că toată clasa politică română are aceeași culoare. e căcănie și pute și mai și!

de câți arafați ar avea nevoie romanika?!

2012-01-11T20:01:00.000Z

avem câteva date proaspete din romanika. a fost în sfârșit descoperit răul tuturor relelor, dușmanul româniei, omul care se opune oricărei inițiative benefice pentru țară. sigur că da, omul nu este român neaoș precum adrian năstase, voiculescu, vântu, ion niculae, băieți deștepți, iliescu, udrea, videanu, berceanu, a căror ADN (vă rog nu anagramați) îi îndreptățește să fie considerați buni români indiferent cât de bandiți sunt defapt.

nuuuu, țapul ispășitor este (cum se putea altfel?!), un arab. pe numele lui, Raed Arafat. pe deasupra și intelectual, deci aparținător unei zone unde (zice președintele statului, și cum pizda mă-sii să nu îl crezi pe taman președintele?!) că zonele cu densitate mare de intelectuali sunt cel mai greu de reformat. mai pe românește, ia mai duce-ți-vă și-n puii mei de marinar, telectualilor!...

după ce a dat și dă cu mucii în fasolea roșiei montane (pentru că, dacă la minerit nu se prea pricepe, la săpat cu siguranță este as), care, după convingerea teșceherei sale din căpățână este singura în măsură să salveze romanika, acum, fostul căpitan de navă toarnă un cazan de muci în capul unui amărât de doctor, nici măcar român... mai anțărț îl premiase cu gura până la urechi (cred că a fost singurul care a meritat cu prisosință să fie decorat de către președinție, chiar dacă l-am compara numai cu primarul-pârnăiaș al sighișoarei)...

Dr. Raed Arafat a devenit o legendă în zona mureșului. și nu de azi de ieri, ci dintr-o perioadă în care salvările chemate la o urgență ajungeau la paștele cailor.

Dar hai să îl citez pe cel mai mare dezinformator al boborului românesc, traaaiaaaan, băăăăseeescuuuu:"SMURD nu a fost creat de un om. Statul român a făcut eforturi uriaşe pentru dotarea SMURD şi a ambulanţei. Acest sistem a fost creat din banii românilor.". acum, la niște mahmuriți de la ciorogârla sau răscrăcații din deal, dezinformarea poate să prindă! dar, cel puțin la mureșeni, nope! știm cu toții cine a fost omul care a înființat SMURD-ul și în ce vremuri, știm câte bețe în roate i s-au pus la mureș, apoi de către foștii guvernanți și cât s-a zbătut pentru ca sistemul să devină viabil. nu, sistemul nu a fost creat din bani românilor ci din donații externe, dar s-a dezvoltat din banii românilor. de ce?! pentru acest sistem a fost unul căruia o sumedenie de oameni simpli îi sunt recunoscători. știm cu toții câte vieți salvate dar și sacrificii se datorează SMURD (amintiți-vă de accidentul de elicopter în care au murit medici și asistenți!). și nu numai atât! o sumedenie de alți medici din țară s-au pregătit în echipa lui Arafat, iar sistemul s-a extins în aproape toată țara. cu succes! o sumedenie de români recunoscători donează cele două procente din venit pentru SMURD și asta înseamnă că, implicit și pe ei băse îi scuipă în plină față... da ce mai contează încă o cisternă de flegmă neaoșă, marinărească în plus?!

nu vreau aici să discut proiectul de lege pentru că nu mă (mai) privește. muncesc acum într-un sistem care este de stat (!!!), care, cu toate tarele, funcționează. unde compartimentele de ambulanță nu sunt private dar funcționează brici. așa că, vorbesc în cunoștință de cauză.

este josnic să îl faci muci pe unul dintre puținii oameni care au făcut într-adevăr ceva constructiv pentru românia, într-o vreme în care țara era furată nu la kilogram, ci la tonă. nu de către arabi ci de către români! un stăin de țară dar care merită recunoștiința unei țări întregi...

este uluitor cum de mult seamănă situația Doctorului Arafat cu cea a altui străin care a rămas în istoria medicinei românești, Carol Davilla. și lui, chiar dacă a fost adus de către autorități, i s-au pus o grămadă de piedici, dar, primul serviciu român de ambulator totuși a luat ființă și i se datorează...

sigur, băselu trebuie mereu citit printre rânduri. cuiul lui pepelea nu este Dr. Arafat, cuiul este BANUL. și nu orice ban ci vreo 8 miliarde de euro care vor fi dirijați către sănătate....

este evident că sistemul de acum nu a funcționat și nu s-a dovedit viabil. din multe motive și aici citez doar primul :mentalitatea românilor

acum, odată cu apa din copaie se tinde să fie aruncat și copilul. după câte am citit, sistemul vrea să semene cu cel din usa sau olanda. dacă da, atunci va fi vai de capul românilor (cei care au ceva habar știu ce vorbesc)! se vor găsi niște băieți deștepți care să pună botul la miliardele alea, așa cum s-au găsit la toate privatizările din românia... iar omul de rând va scoate din buzunar tot mai mult și mai mult (în olanda, în ultimii 5 ani contribuția a crescut cu 40% iar oamenii sunt tot mai nemulțumiți!) și va beneficia de tot mai puțină asistență de calitate.

dacă ceva a distrus ideea de Medic ce a depus un jurământ al lui Hypocrate, acela a fost BANUL. Pentru că, medicina este în primul rând o MISIUNE, iar ca să fi cu adevărat doctor, este un dar. mercantilismul i-a transformat pe mulți medici (și nu numai!!) în simpli părăvăliași, care, din păcate, cumpără și vând vieți.

părerea mea este că, dacă viitorul ar fi corect, nici o mie de raezi arafați nu l-ar mai putea descarcera pe traian băsescu din locul unde s-ar putea întâmpla, pe meritate, accidentul cu pricina. dar ar trebui un soi de accident al istoriei să o vedem și pe asta.

băse îl înalță pe dăneșan

2011-12-16T22:13:00.004Z

sigur, ar putea părea surprinzător. după ce a primit diploma de pârnăiaș, la nici o lună, dorin dăneșan este înălțat (cum adică "înălțat"?! pe pantofi cu tocuri? în furci?) la gradul de cavaler de către băse. acum, nu e mare pricopseală, este încă o ocazie de lins curul pentru redactorii glasului hârșâit al cetății. ce va uita însă acelși glas pupincurist este să specifice ce alți coledzi cavaleri a avut dorin la înălțare. iată lista:

Cornel Răsmeriţă (Lupeni). CNSAS a descoperit ca primarul a colaborat cu fosta Securitate comunista, sub numele conspirativ “Lupascu”, dand note informative despre militari, mineri, membrii ai cultului penticostal. Calitatea de colaborator a fost confirmata in anul 2010 de Curtea de Apel Bucuresti si Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Ioan Dorin Danesan (Sighisoara). A fost condamnat in noiembrie 2011 la un an si sase luni de inchisoare cu suspendare pentru abuz in serviciu, fals si uz de fals, savarsite in scopul de a ascunde comiterea unei infractiuni.

Mircia Muntean (Deva). In 2005, a fost trimis in judecata, fiind invinuit ca a facut parte dintr-o retea de trafic cu masini de lux. De sase ani, dosarul se amana la Judecatoria sectorului 2.

Decebal Bacinschi (Focsani). A fost cercetat penal pentru abuz in serviciu si fals in inscrisuri oficiale, in legatura cu licitatiile organizate pentru lucrari de asfaltare.

Tudor Pendiuc (Pitesti). In anul 2009, a accidentat o femeie ce traversa parcarea primariei si i s-a deschis un dosar penal pentru vatamare corporala din culpa. In ultima vreme se vehiculeaza ca Pendiuc intentioneaza sa treaca la PDL.

Constantin Boşcodeală (Buzau). In 2011, politistii si procurorii DNA au deschis un dosar penal pe numele lui si al viceprimarului, in legatura cu derularea unor contracte de achizitie publica, in urma unui control al Curtii de Conturi. El mai este cercetat intr-un alt dosar penal in legatura cu retrocedarea unui teren de 24 de hectare.

Florin Cârciumaru (Targu-Jiu). Este verificat in cadrul unei anchete penale, demarata in anul 2010, alaturi de alti cinci angajati din primarie, in legatura cu modul de atribuire a unui contract privind amenajarea centrului orasului Targu-Jiu.

Nicolae Mohanu (Turnu Măgurele). Are un dosar penal pentru deturnare de fonduri, in urma unei reclamatii facute de Prefectura Teleorman cu privire la modul in care au fost incasate impozitele de la compania Koyo (fosta fabrica de rulmenti).

Dumitru Nicolae (Galati). In anul 2007, a fost cercetat de procurori pentru abuz in serviciu deoarece nu a asigurat masuri de protectie pentru persoanele care au participat la un concurs de motociclism, soldat cu moartea unei fetite de 13 ani.

restabulirea adevărului la pârnăiași

2011-12-07T18:43:00.009Z

bucuria mea! unul dintre spionii mei din sighișoara îmi trimite (desigur, contra plată, că doar spionii trebuie plătiți, noroc că am cu ce!) acest link...

pe bannerul ziarului (ziar care este gratuit, atât cel tipărit pe șervețelul igienic, cât și sora lui care se prostituează online) se specifică clar " publicație bilunară a municipiului sighișoara". deci, și a voastră, a sighișorenilor. pentu că, sunt sigur că este scoasă la produs pe banii voștri și nu din ai lui dăneșan, velicu, savu, mașca, și alții care mișună alături de ei...

observ că are și redactori hârtia care glăsuiește în numele cetății care se năruie sub nasul vostru. unul dintre redactori este nimeni altul decât virilul ioan f. pascu. om bun la toate. își începe ziua de lucru cu o dublă de vodcă, apoi, merge cu forțe proaspete la postul lui de la primăria sighișoara căreia îi lipsește la intrare lampa roșie... sunt curios dacă primește două salarii sau continuă cu linsul benevol. mai scrie și veșnica anca-maria rațiu care, ar trebui să se ocupe în detaliu de postul ei și să fie în relații cât mai apropiate și dese cu publicul (bănuiesc că posteșe pe același post...)

m-am deplasat vizual cu un număr în urmă la bordelul online, asta ca să fiu la zi. musiu dăneșan (care deocamdată este condamnat penal pentru abuz în serviciu, fals și uz de fals deci pentru mine este un pușcăriaș cu sau fără suspendare, nu are importanță!) declară emfatic dar fără obiect, cum că " mai departe nu prin vorbe ci prin fapte". gura păcătosului adevăr grăiește. faptele sunt clare: abuz în serviciu, fals și uz de fals. serviciul lui este acela de primar și, normal ar fi să se autosuspende până justiția va lua o decizie definitivă. aici de exemplu, în noua mea țară, i s-ar fi tras un picior în cur cât ai spune "sloncha!" (noroc în irish). asta dacă nu ai atâta demnitate să ți-l tragi singur...

deci, drajilor și somnoroșilor sighișoreni, deocamdată vă conduce și vă administrează un pușcăriaș. o meritați din plin, trebuie să recunosc.

recidivarea pușcăriabilului se produce ante portas în cel mai recent număr. unde, musiu, scrie de la bulăul primăriei un text [bine, nu sunt sigur că dorin l-a scris ci ca de obicei scrilabagii (sau scilabagioaice, who knows?) lui de servici]. aceleași vrăjeli, că la căutat curtea de conturi și nu l-a găsit nici măcar cu o blenoragie, dar ajunge prea repede la climax. climaxul lui este (n-ați ghicit, domnul goța). titlul mesajului este nu numai ridicol dar și mult prea grăbit. "restabilirea adevărului". desigur, adevărul unui pușcăriaș nu va coincide niciodată cu cel al justiției care l-a băgat la bulău. deci, în acest caz, avem de a face cu două adevăruri. unul extrem de relativ, ce zboară din gușa precipitată a păsăroiului din colivie, și a justiției române care, iată, are un adevăr total opus....

veșnica problemă a lui dorin (dorine sper că nu ai și vise erotice cu mine, ci numai coșmaruri) sunt eu. pentru că eu, cu mine și cu subsemnatul am distrus tot ce putea fi distrus în materie de proiecte gureșe care ar fi transformat sighișoara voastră (nu și a mea), într-o vienă mai mititică (nici o legătura cu mititica lui dorin, știe el bine la ce mă refer).

dorinel dragă, zi-i dacă vrei denunț, dar a fost în fapt o anchetă jurnalistică în toată regula, anchetă oferită cadou dna-ului. sub semnătură și nume, dorine, deci, oficial!! ancheta s-a produs în singurul ziar liber din județul mureș, ziar pe care îl citeați în draci (statcounterul îmi arăta perfect cât de citit este ziarul la primărie, moșule, mă pricep la qestii de-astea așa că n-o da cotită). ordinea de zi la primărie era. ce-a mai scris goța sau florin staicu (căruia niciodată n-o să ezit să-i mulțumesc pentru contribuția lui enormă). și nu uita că mi-am făcut suficienți spioni și prin primăria ta de pușcăriabili...

deci, în opinia omului în zeghe de pe scaunul cel mai înalt al primăriei, noi, subsemnații ne-am opus la mai multe proiecte. dar ai uitat să specifici că în unele chiar am reușit. cu brio!! adu-ți aminte de pretenarul agathon (te iubim că catine nu găsim strigau beți angajații serelor în piața cetății, aduși buluc de pretenarul adi popa) când afirma arogant la inaugurarea dracula park "numai dumnezeu ne poate opri!". noroc că sunt ateu convins altfel, mai ști, mi s-ar fi urcat la cap. numai că, îmi pui în cârcă și meritele altora (în cazul dracula park) (și vezi cazul kaufland, meritul lui hans hedrich), iar virtualul mall s-a dus pe pulă-n jos meritul exclusiv fiind al capitalismului sălbatic, în urma lui rămânând o groapă hâdă care arată foarte frumos pe obrazul sighișoarei. dorine, procedezi ca în povestea cu petrică și lupul. atâtea minciuni ai tras la viața ta de primare că râd și golanii care te-nconjoară...

pe de altă parte mulți o să gândească firesc, ce naiba de putere are goța ăsta de oprește atâtea proiecte (apropos, "cât" dai să-l dau jos pe băse, sau pe udroaica, desigur ceva mai blând cu ea, că doar e văcsâtă la păr?!)

deci, eșecul "casei schaessburg" mi se datorează mie?! sincer, mă bucur. cred că trist a fost și pretenarul tău fost marinar (ia spune în ce relații de prietenie erai cu doru dărăbuș, patronul s.c brain com. srl) care a început năvalnic să facă poștă cu terenul oferit de tine cadou?!

eu cred că ai comis o mare greșeală luându-te iar de "domnul goța"!! mai bine îl lăsai în pace să își bea liniștit pint-urile de guinness, aici la capătul europei. pentru că, domnul goța mi-a spus bătându-se pe burtă de râs că mai are o grămadă de alte documente care ar transforma bulăul tău deocamdată virtual, în faptă. și cum i-ai deschis iar apetitul de scris, îți transmite...bulău fericit de tradiționalul crăciun

semnat
corvus coraX

chiar și muzica de pe www.glasulcetatii.ro e de bordel, nu stiu dacă a compus-o madam rațiu sau pif când era treaz. eu totuși cred că a fost talentatul domn mașca care chiar seamănă oarecum cu chopin (la ureche muzicală desigur). sau cu jimi hendrix?! că-i tot confund. hai pa!!!

katalin varga și vânzătorul sfânt...

2011-12-06T19:58:00.003Z

din când în când, mă mai apucă un interes subit pentru istorie. mai ales pentru cea mai puțin cunoscută dar mai ales controversată.

katalin varga (ecaterina varga) s-a născut la hălmeag în fostul județ târnava mare pe la 1802. numai că, biografia ei este legată (lucru foarte rar amintit atât de istoria oficială română, cât și de cea maghiară) de libertatea românilor ardeleni, îndeosebi a moților. a și fost supranumită "doamna moților". puțini români au luptat la acea vreme (1840-1847) pentru libertatea totală și drepturile românilor iobagi așa cu a făcut-o katalin. numele ei este legat pentru totdeauna mai ales de localitatea bucium-izbita, din apropierea roșiei montane...

sigur, nu făcea frumos ca o unguroaică să militeze pentru așa ceva. petiții, scrisori, adunări, ea a fost liderul moților din zonă. avea garda personală de buciumani călări...

desigur, autoritățile habsburgice i-au pus gând rău, numai că, era imposibil să pătrundă oficial în inima apusenilor pentru a o captura. astfel că, singura soluție a fost găsirea unui trădător. și nu a fost greu de găsit un gunoi printre români să o predea autorităților...

gunoiul nu a fost altul decât fostul mitropolit ortodox andrei șaguna care a oferit-o pe tavă autorităților în fața populației consternate din abrud. a fost urcată într-o sanie pe motivul că este invitată la un dineu, sania a luat-o la goană prin zlatna, către alba iulia. în zadar a trecut garda de bucuimani muntele pentru a opri sania. era prea târziu. doamna moților a fost încarcerată în beciurile bălgradului unde a stat aproape patru ani fără să fie judecată!!

după câte am înțeles, andrei șaguna a primit mai recent gradul de sfânt al bor. să fie sănătos, mai ales că tot de numele lui este legată afurisenia aruncată asupa tuturor celor ce vor încerca să impună în statele românești, grafia latină în loc de cea chirilică atât în biserică cât și în viața de toate zilele (școli, presă, administrație)

2011-11-29T15:49:00.002Z

primarele dăneșan a fos acuzat, citez din actul de acuzare :

"pentru abuz în serviciu, fals şi uz de fals, săvârşite în scopul de a ascunde comiterea unei infracţiuni."

clar?! cred că da.

el se apară cu următorul argument care, nu are nicio legătură cu capetele de acuzare. citez din declarația lui:

,,Bineînţeles că am declarat recurs. Nu am nicio vină. E vorba de o concesiune, vizavi de care au fost verificări de la Corpul de Control al Prefecturii acum doi ani, de la Curtea de Conturi, care n-au găsit nimic (...) În campania electorală din 2008 m-au acuzat contracandidaţii că-mi fac hotel cu fratele meu, a venit Corpul de Control de la Prefectură, n-a găsit nimic, apoi m-am trezit cu DNA, dar nu există nicio păgubire a bugetului local, niciun prejudiciu. Concesiunea s-a plătit în avans, nu am înstrăinat terenul, am respectat legea întru-totul"

pentru el, abuzul în serviciu, falsul și uzul de fals sunt se pare un aspect ridicol, de neluat în seamă. poate pentru că au devenit acte aflate la ordinea zilei în primărie?! s-ar putea ca în curând să își schimbe radical punctul de vedere, spre propria-i nefericire. tardiv însă...

- Posted using BlogPress from my iPhone

mea culpa punctul

2011-11-29T15:32:00.001Z

punctul a publicat finalmente știrea

- Posted using BlogPress from my iPhone

cum spuneam, presa locală și regională, de căcat

2011-11-29T12:40:00.001Z

numai de curiozitate, am răsfoit online presa regională pentru a afla cum a fost reflectat evenimentul condamnării primarelui dăneșan. am constatat fără pic de surprindere că știrea respectivă a fost considerată ca fiind complet lipsită de importanță...

nici zi de zi, nici ziarul de mureș, punctul sau cuvântul liber nu amintesc nimic, da nimic, ca și cum condamnarea primarului orașului sighișoara ar fi un fel de (vorba unui prieten), apă de puță.

cel mai ridicol este punctul (pe ce?!) care oferă o pagină întreagă condamnării primarului din apold pentru mărturie mincinoasă. despre dăneșanul vostru, el, vorba aia, e ca și inexistent oentru "jurnaliștii" servitori gen grama sau teodorescu.

QED, presa mureșeană este și ea, tot un fel de apă de puță...

- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Moyad Rd,,United Kingdom

cine a căzut în groapa schaessburg?!

2011-11-23T16:14:00.008Z

primesc acest link azi.

a fost una dintre anchetele personale de pe sighișoara samizdat.

știrea nu m-a bucurat decât în măsura în care, observ că justiția a început să își facă treaba la romanika. mai împinsă de la spate, mai ciupită de cur, mai scuipată direct în față. ceva-ceva, tot e... în tot acest răstimp, despre cazul "casa schaessburg" cum l-am intitulat, presa locală și regională a tăcut mâlc. au amintit la început ceva (după ce samizdatul a inițiat ancheta la care au contribuit esențial câțiva prieteni care au dorit și doresc să rămână anonimi) apoi a amuțit complet. rămân la concluzia tristă că avem o presă locală și regională de căcat, înregimentată politic până la coaiele de care duce lipsă cu desăvârșire, semn că degeaba eram făcut nebun, mormăind că samizdatul ce-l inițiasem nu face altceva decât să se opună inițiativelor strălucite ale primăriei și astfel opresc buna dezvoltare a orașului (lol), același samizdat ce a fost banat (la momentul "oportun") de către mogulul bașa. plus (dar și esențial!), sighișorenii (față de care nu am niciun pic de respect exceptând câțiva care se știu ei...) au tăcut și tac mâlc. tot așa cum, clasa politică sighișoreană care a fost defapt UNA (la matrapazlâcuri). din nefericire, ceea ce părea să fie o reală opoziție după ultimele alegeri, s-a făcut brusc preș (o parte, poate partea cea mai cu...poziție..) mogulului local ajuns peste noapte și absolut nemeritat, senator....

nu mă bucură de niciun fel ideea că dorin dăneșan ar putea face pușcărie (chiar cu suspendare) (deși aș avea toate motivele și el știe foarte bine care sunt acelea). ne cunoaștem de multă vreme, am fost prieteni demult și realmente era un tip mișto.

ce mă nedumerește însă este faptul că, în acest dosar, pare că dorin este cel care adună oalele sparte și preia, pe lângă ale lui, și păcatele altora. aici dorin și-a pus semnătura în final, dar avizele au fost date de compartimentul juridic, cel administrativ, etc!!. nu sunt străini de afacere nici musiu arhitect-șef velicu (care, curios apare în calitate martor la dosar de îți vine să te piși pe el de râs!!) nici trăgătorul de sfori mașca care are ochii bleu-convins (știu mulți dintre foștii nicovaliști de ce). pentru că, în acest caz, ca și în altele de acest gen, mânărelile au fost făcute în grup. sighișoara a fost poștăluită ca ultima curvă, bunurile ei furate sau mutilate, toate în evidenta amorțire abulică a propriilor ei cetățeni. primăria sighișoara e condusă de o gașcă împuțită care de ani buni a fost implicată în afaceri mobiliare oneroase [ultima este afacerea cu una dintre cele mai frumoase case din cetate unde a locuit familia de artiști oltean, casă retrocedată în condiții total dubioase, și urgent cumpărată se pare de către consilierul udmr szasz isolda (dacă greșesc, îmi cer anticipat scuze)!!]

nu mai am respect nici pentru așa-zisa societate civilă sighișoreană care mzzzz-mzzzz, se sforăie pe ea... fost-a cea fost, fu-se și se du-se....

jumătate (dacă nu mai bine) din angajații primăriei sighișoara au fost și sunt preș în fața găștii. din multe motive, ei le știu mai bine (le știu și eu, o grămadă). ei știu de ce se căcau pe ei când intram în primărie (deși îmi repugna acest lucru!!). un relevant și trist exemplu este ioan fedor-pascu. fost redactor la jurnalul de sighișoara (arheolog de mare calitate!!), interviurile lui cu primarul sighișoarei erau un model absolut de lins în cur puterea. putere care, contrarăsplată, îi găsește, un locușor cald la timpuri grele în personalul primăriei plătit din bani publici! și cîți alții nu sunt la fel?! o grămadă de ratați care altfel ar fi umplut lista de șomeri a agenției cu pricina, taie frunze la câini pe acolo, îi vezi frecând manga prin oraș, pe la cumpărături, sau prin crâșme. mulți s-au angajat pe bază de...rude de gradul întâi, așa că, chiar și în realitate, primăria sighișoara este o mare famiglie...

nu cred că viitorul primar al sighișoarei (după mintea sighișorenilor ar putea fi tot dăneșan, de ce nu?!) va putea face curățenie. ori ar trebui să fie din start un eunuc care să păzească în continuare haremul găștii, ori altul care să fie din gașcă. exclus unul cu coaie... pentru că, dacă cineva ar avea curajul să taie abcesul numit elegant primăria sighișoara, mulți alții ar putea să-și găsească un (virtual) locșor răcoros alături de dorin... vă știți voi fraților mai ales cănd vă fluturați mai ascuns sau mai vădit dovezile despre...celălalt. vă aveți la mână reciproc, ați pus botul together la troacă, v-ați spurcat împreună în afaceri, liberali cu pesediști, pesediști cu udemeriști, pedeliști cu pesediști, și cu toții împreună. dispute au fost numai atunci când celialți se atingeau de ciolanul tău.

deci, mă repet, nu mă bucur deloc. simt o silă infinită reamintindu-mi cum a fost, mai ales începând cu dracula parc încoace. sunt trist pentru dorin. sincer. dar, a fost decizia lui de a se înconjura de astfel de oameni. s-a complăcut din varii motive în această cloacă. s-a crezut nemuritor pe postul de primar până a descoperit că este defapt prizonierul găștii. și, cel mai trist, nu a înțeles nimic (ci a ascultat mereu de cei din gașcă, că băă, iar s-a luat goța de tine, fute-l!!!) din ceea ce îi transmiteam. a fost se pare mult prea târziu...

rușine sighișoreni!!! rușine presă sighișoreană!!

....și salutări celor câțiva prieteni pe care i-am lăsat acolo

ce naiba o fi avut frank zappa cu transilvania?!

2011-11-18T19:54:00.003Z

poate că știți că frank zapa a fost un fel de geniu. pentru unii. pentru alții, nțțț. recunosc, sunt fan zappa. cu toate astea, iarăși recunosc rușinat, ascultam din zappa (acasă la romanika) doar ceea ce era oarecum comercial, deși este foarte greu să găsești ceva comercial la zappa. hot rats, freak out! uncle meat, joe's garage, zoot allures și altele. și acum, la 18 ani de la moartea sa, mulți se prefac că îl plac la nebunie (că deh, dă bine să placi un geniu). foarte puțini îl ascultă însă. poate ascultă bobby brown și alte câteva piese ies pe radiourile-net, în rest... este exact ca și cum mulți pretind că iubesc muzica clasică, și ascultă în draci edgar varese, berg, schonberg, stockhausen (mă lași?!!)...

mea culpa, nu știam de albumul "chunga's revenge" până mai ieri!!! de neiertat, zic eu. pe lângă altele, zappa a fost și rămâne unul dintre marii ghitariști ai lumii. poate că nu ajunge până la hendrix, nu știu, dar eu îl prefer pe jucăușul, sarcasticul și ironicul zappa. topul gibson este absolut de kăkat. nu dezvolt comentariul ci pur și simplu susțin că zappa a fost unul dintre primii cinci ghitariști ai lumii. poate că nu ca tehnică, dar ca expresie, indubitabil...

deci, nu știam (sau poate că îl trecusem mereu cu vederea) de albumul chunga's revenge (imposibil de găsit pe itunes sau amazon mp3). și cum, mai nou, bag muzică de pe iPhone (un milion de posturi mișto de radio), pică în urechi la prăbușirea nopții o melodie care nu putea să mă lase indiferent. ritm, accent, culoare dans de apuseni. sau valea târnavelor. futu-i, îmi zic! scoală bă și crăcește ochii pe screenu puței de iphon!!!. ghitara o recunoscusem (zappa negreșit) ca să mă laud, dar piesa era complet necunoscută. deci, a vorba de "transylvania boogie", una dintre cele mai geniale piese instrumentale pe care le-am ascultat până acum (nu numai de zappa ci așa, în general)!

eu, dacă ar fi să fac promovare turistică a transilvaniei mele, aș pune piesa asta în background. ce este sigur, nimeni din romanika nu a descoperit până acum piesa asta extraordinară... păcat că zappa nu a fost vreun cocălar manelist isn't?! laM fI Știut ku Toți mânKaVaș puLa

ascultă aici!!!!

din ciclul "american gothic"

2011-11-05T11:08:00.002Z

din ciclul "american gothic"

2011-11-03T19:41:00.002Z

din ciclul "american gothic"

2011-11-01T17:53:00.002Z

din ciclul "american gothic"

2011-10-31T20:37:00.005Z

Tori Amos - Tear in Your Hand

2011-10-22T10:55:00.001+01:00

All the world just stopped now
So you say you don't wanna stay together anymore
Let me take a deep breath babe
If you need me
Me and Neil'll be hangin' out with the dream king
Neil says hi
By the way I don't believe you're leaving
Cause me and Charles Manson like the same ice cream
I think it's that girl
And I think they're pieces of me you've never seen
Maybe she's just pieces of me you've never seen well

All the world is all I am
The black of the blackest ocean
And the tear in your hand
All the world is danging...
Dangling'...Danglin' for me darlin'
You don't know the power that you have
With that tear in your hand
Tear in you hand

Maybe I ain't used to maybes
Smashing in a cold room
Cutting my hands up every time I touch you
Maybe maybe it's time to wave goodbye now
Time to wave goodbye now
Caught a ride with the moon
I know I know you well
Better than I
Used to haze all clouded up
My mind in the daze of why it could've never been
So you say and I say
You know you're full of wish
And your "baby baby baby babies"
I tell you they're pieces of me you've never seen
Maybe she's just pieces of me you've never seen

All the world is all I am
The black of the blackest ocean
And the tear in your hand
All the world is dangin'...
Dangling'...Danglin' for me darlin'
You don't know the power that you have
With that tear in your hand
Tear in you hand
With that tear in you hand

băsescu deserve a big fart in full face

2011-10-18T19:52:00.008+01:00

dragă băse. ca fost alegător de-al tău, dă-mi voie să mă prezint. ioan alexandru goța. profesiunea, dentist. statutul, emigrant (târziu, dar nu foarte!)

de ce îți scriu?! păi pentru ca să îți arăt cu degetul obrazul, și să îmi exprim disprețul și dezgustul față de neonorabila ta persoană.

de ce te-am votat?! pentru că am crezut ca și alți enjdemii de fraieri, că ești un politician ceva mai puțin mincinos decât ceilalți. nu mi-am făcut iluzii prea mari dar mi-am zis, hai, că altă șansă nu avem, poate ăsta se ține cât de cât de cuvânt. te-ai ținut de cuvând exact cam cât viețuiește o bășină necăjită pe cheiul mării negre. lupta anticorupție?! o mare batjocură. joburi? pula joburi! a, românii umblă de-amboulea prin alte țări aflate în cădere liberă ca și a noastră, pentru un euro amărât. sau la furate, că și de aici iese un ban. în timp ce, hoții adevărați, marii hoțomani au rămas să zburde vesel în românika, sub nasul tău...

ți-ai satiscăfut aroganța răzbunându-te pe cât ai putut, pe adversarii tăi politici. asta a fost singura ta grijă!

te rog nu cumva să crezi că sunt vreun fan ponta,antonescu sau voiculescu. doamne feri! toți sunteți o apă și un pământ! ca defapt toată clasa politică românească pe care, nici în cur n-o doare de oamenii pe care îi reprezintă. în mod normal, la fiecare politician din romanika ar trebui să vă crească niște hemoroizi cât conopida, pe măsura minciunilor nesimțite pe care le îndrugați zilnic. să vedeți atunci durere!

poporul român a avut, are și va avea conducătorii pe care îi merită, ca de altfel peste tot în lumea asta! nici mai mult, nici mai puțin! de-aia nici nu-i plâng de milă (și fi sigur că știu de ce, am simțit-o direct pe propria-mi piele în timp ce boborul tăcea mâlc și privea cu capul în nisip meciurile mele cu ticăloșii de voi). este o regulă nescrisă, asta cu meritatul. pentru că dacă neamul meu ar fi fost altcumva, de multișor ar fi dat cu voi de pământ. sau în pământ, why not?!....

ce puii mei ți s-a pus pata pe roșia montană?! ca președinte, ar trebui să știi că nu ai voie de nicio culoare să faci campanie unei companii private, mai ales într-un caz atât de discutabil. so, ai dat ca nesimțitu cu mucii tăi marinărești în fasole... și că averea naturală și culturală a unei țări trebuie protejată la sânge. roșia montană nu este un pachet de blugi trecut pe sub nasul vameșilor din port, nici un casetofon sau viedo, băsescule. aia ar trebui să îți fie prioritatea absolută. dacă ticăloșii de dinaintea ta au vândut ce-au putut, nu trebuie să dovedești din toate puterile că poți să fii mai ticălos decât ei! te credem pe cuvânt...

pentru că de ales nu vei mai fi ales (poate ca ceo al companiei gold corporation? mai știi? oricum ai merita negreșit postul cu toată engleza ta de baltă!). dar de cules, o să poți fi cules! nu se știe, viața e plină de suprize mai ales neplăcute. nu-ți doresc supriză mai mare decât să stai tot restul vieții tale, tu și familia ta, holbățindu-vă la frumusețea de lac cu cianuri de la roșia montană care cu siguranță îți va purta numele...

that's all

Ajutați Roșia Montană să nu moară!

2011-10-12T21:05:00.003+01:00

Romania a pierdut in perioada 1952-1960 printr-o firma sovieto-romana cea mai mare rezerva energetica a tarii, 17.288 tone de uraniu. Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a suparat foc, pentru ca sovieticii “noua nu ne-au dat utilaje pentru extragerea uraniului”.

Politicienii de astazi vor sa dea unei firme canadiano-romane cu actionariat american, zacamintele de metale rare si pretioase de la Rosia Montana in schimbul locurilor de munca. Participatia Romaniei in aceasta firma este de doar 20% si risca sa ajunga al 0,6% in urma ultimei majorari de capital, la care actionarul roman nu a putut participa. Statul urmeaza sa suporte cheltuielile de intretinere a barajului si a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare si tratare a apei pe o perioada nedeterminata, estimate la 12 milioane de euro anual.

Statul roman ar primi 4% redevente pentru aur si argint. Presa vorbeste despre majorarea acestui procent la 6% prezentata ca o negociere reusita, fara se spuna ca in tari ca Africa de Sud redeventele pentru metale pretioase sunt de minim 20%.

In cele 200 de milioane de tone de minereu care se doresc a fi procesate cu cianuri la Rosia Montana, se estimeaza a fi 1,5 grame de aur pe tona de minereu si 11, 7 grame de argint pe tona. Daca nu vi se pare o exploatare rentabila aveti dreptate! Motivatia pentru acest proiect sta in metalele rare care insotesc zacamintele de aur. Vanadiu - 2500 grame pe tona, arseniu - 5000 grame pe tona, titan - 1000 grame pe tona, molibden - 10 grame pe tona, nichel - 30 de grame pe tona, crom - 50 grame pe tona, cobalt - 30 grame pe tona, galiu - 300 grame pe tona, germaniu - 20 grame pe tona, wolfram, molibden etc.

Daca punem aceste resurse in context mondial, epuizarea resurselor de energie si nevoia dezvoltarii energiilor regenerabile, a panourilor fotovoltaice si turbinelor eoliene, descoperim ca prima criza cu care se va confrunta lumea nu va fi cea petroliera ci a metalelor neferoase.

Galiu, spre exemplu, care se gaseste la Rosia Montana in cantitati de 300 de ori mai mari decat aurul, este folosit in fabricarea panourilor fotovoltaice si pretul actual este de 900 de dolari pe Kg. Utilizarea lui va creste pe masura ce tehnologiile vor fi perfectionate si rentabilitatea energiei solare va creste cu scumpirea petrolului.

26% din resursele de cupru extractabil din scoarta Pamantului s-au pierdut deja in gropi de gunoi. Inchiderea minei de cupru de la Rosia Poieni pentru a se face loc RMGC a dus la disponibilizarea a sute de muncitori, de care oficialii Gold Corporation nu isi aduc aminte cand fac calculele locurilor de munca.

Din anumite informatii, in contractul de concesiune secretizat se spune ca orice metal in plus recuperat intra in beneficiul celui care exploateaza zacamintul. Falsa desecretizare trambitata de Traian Basescu nu a facut lumina asupra acestui aspect.

Turcia, Cehia, Grecia, Costa Rica, Germania, Argentina, Filipinie au interzis mineritul cu cianuri. Parlamentul European a cerut Comisiei Europene interzicerea acestei tehnilogi de minerit pana la sfarisitul anului 2011. Aduceti-va aminte de accidentul de la Baia Mare de acum 10 ani. Ungaria l-a considerat cea mai mare catastrofa dupa Cernobal. Statul roman are de platit circa 200 de milioane de dolari despagubiri.

La Rosia Montana ar urma sa se foloseasca aproximativ 1.561.000 tone substante periculoase, dintre care 84.000 tone de cianura in cea mai mare cariera cu crater deschis din Europa si cel mai mare baraj, inalt de 185 m. Ganditi-va la efectele pe care un posibil accident le-ar avea asupra Deltei Dunarii, un ultim bastion european pentru protejarea biodiversitatii.

Rosia Montana este unul dintre siturile cele mai bogate in resurse de patrimoniu cultural ale Romaniei, cuprinzand intr-un teritoriu intins pe cca. 650 ha 50 monumente istorice clasate, dintre care 7 desemnate ca monumente de valoare nationala si universala. De asemenea, patrimoniul cultural de la Rosia Montana este recunoscut si prin Planul de Amenajare a Teritoriului National.

Acest statut juridic de protectie plaseaza Rosia Montana inaintea multor orase prin numarul si valoarea monumentelor istorice si pe primul loc intre asezarile rurale ale Romaniei. Conform legii, protejarea si punerea in valoare a acestor valori instituite reprezinta lucrari de utilitate publica, de interes national.

Academia Romana, Casa Regala, ICOMOS (Comitetul International al Monumentelor si Siturilor), ca organizatie expert a UNESCO, Ad Astra, Alburnus Maior, ONG-uri din Romania si internationale, numerosi experti, institutii, studenti si cercetatori români din strainatate (RSSA, LSRS) recomanda si sustin includerea Rosiei Montane în Patrimoniul UNESCO.

Constanam ca rusinea de a fi roman si lipsa de reactie a romanilor in fata nedreptatilor a fost indusa de aceleasi televiziuni care astazi sunt complice la cel mai mare jaf din istoria poporului roman.

Va aflati printre putinii care au rezistat campaniei de dezinformare in care au fost angajate televiziunile, de aceea va solicitam implicarea nu doar ca simplu semnatar, ci ca militant, sa faceti cunoscut adevarul despre proiectul minier de la Rosia Montana. Promovati petitia online, dati acest mesaj mai departe!

Petitia noastra de pe www.rosiamontana.net a strans peste 30.000 de semnaturi, la care se adauga alte 27.000 de semnaturi pe hartie stranse in Bucuresti prin actiunea “la corturi” din ultimele 3 saptamani.

Eforturile noastre au fost remarcate si amintite intr-o recenta dezbatere din Parlamentul European. In urma dezbaterii, Comisia pentru Petitii a Parlamentului European a anuntat ca se va deplasa in Romania la inceputul lunii noiembrie pentru o ancheta asupra proiectului de la Rosia Montana. Va propunem ca pana atunci, doar cu ajutorul dvs. sa strangem 100.000 de semnaturi din toata tara, iar in preajma vizitei CE sa organizam de la Casa Poporului spre sediul Comisiei Europene in Bucuresti cel mai mare mars de protest pentru Rosia Montana, la care vom putea invita toti semnatarii petitiei.

Atasam acestui mesaj tabelul pe care puteti strange semnaturi si textele petitiilor asociate.

Daca sunteti din Bucuresti ni-l puteti inmana completat la sfarsitul lunii, cand vom stabili o intalnire la unul din corturi, pana atunci va rugam sa ne comunicati intentia de a strange semnaturi printr-un email la petitii@rosiamontana.net sau SMS la 0727.769.509. cu nume, telefon si email. Tinem legatura pentru a va comunica locul si data exacta la care vom colecta semnaturile stranse.

Daca sunteti din provincie, trimiteti semnaturile prin posta la punctul de lucru din Cluj al asociatiei Alburnus Maior pe Str. David Ferencs, nr 10, ap. 5 Cluj-Napoca, Jud. Cluj, 400102 Romania si o copie scanata pe adresa petitii@rosiamontana.net

Aveti si optiunea de a ajuta la desfasurarea acestei campanii de acasa, pe calculator. Trimiteti un email pe voluntar@rosiamontana.net prin care sa va manifestati disponibilitatea si o sa primiti detalii.

In Bucuresti am obtinut avize pentru amplasare de corturi si bannere in sectorul 1 si recent in sectorul 4.

Locatiile sunt:

Sectorul 4: Metrou Tineretului; Metrou Constantin Brancoveanu, Metrou Piata Sudului, Sos. Giurgiului - Piata Progresu, Metrou Aparatorii Patriei, Piata Unirii (capatul tramvaielor), Metrou Eroii Revolutiei.

Sectorul 1: Piata Universitatii, Piata Romana, Piata Victoriei, Charles de Gaulle si Perla.

Va rugam sa va programati pe http://www.rosiamontana.net/la-corturi/ pentru voluntariat la corturi si sa recomandati prietenilor. Avem nevoie de participarea voastra!

Va multumim!

Ionut Parausanu, voluntar pentru Rosia Montana
Tel. 0727.769.509 / Fax. 0215.698.840
petitii@rosiamontana.net / ecosemnal@gmail.com

PETIȚIE

Către: Kelemen Hunor, Ministrul Culturii și Patrimoniului Național

Stimate Domnule Ministru,

Stimate Domnule Kelemen Hunor,

Am aflat cu profundă îngrijorare de faptul că ați re-emis certificatul de descărcare arheologică pentru Masivul Cârnicde la Roșia Montană.

Prin emiterea certificatului de descărcare arheologică se ridică statutul de protecție al Masivului Cârnic și se fac posibile mineritul într-o zonă protejată și distrugerea valorilor anterior protejate prin lege. Acest fapt este mascat de o afacere dubioasă în valoare de 70 de milioane de dolari între minister și RMGC. Este de-a dreptul revoltător modul în care prin declarațiile dumneavoastră ați încearcat să puneți într-o lumină favorabilă desființarea unui monument istoric clasat, fluturând milioanele de dolari și declarând că doar așa putem salva patrimoniul cultural de la Roșia Montană. Conform înțelegerii, RMGC va achita această sumă în mai multe tranșe, cu condiția obținerii în formă finală a tuturor avizelor, autorizațiilor și aprobărilor necesare pentru demararea proiectului de minerit. Practic, prin acest gest, în schimbul sumei de 70 milioane dolari, garantați obținerea tuturor avizelor, autorizațiilor și aprobărilor din partea celorlaltor ministere și autorități si vă angajați totodată să preveniți ca aceste aprobări să fie declarate nule de către instanțele de judecată, așa cum s-a întâmplat de mai multe ori până acum. De altfel, acordul încheiat nu prevede ca suma sus menționată să fie investită în protecția patrimoniului cultural din muntele Cârnic, în schimb prevede ca până în decembrie 2011 RMGC să obțină toate avizele și autorizațiile necesare demarării proiectului de minerit. O asemenea înțelegere vă depășește în mod flagrant atribuțiile legale de garant al integrității patrimoniului cultural al țării.

Și mai îngrijorător este faptul că noul certificat de descărcare de sarcină arheologică prezintă numeroase vicii de legalitate, de fond și procedură, care demonstrează cu certitudine faptul că emiterea sa a fost rezultatul unei voințe politice de susținere a proiectului minier și nu de respectare a legislației privind protecția patrimoniului, în spiritul și litera ei. Amintim doar câteva dintre serioasele probleme de legalitate:

- Emiterea noului certificat este în condradicție cu decizia definitivă și irevocabilă a Curții de Apel Brașov (2007) care a anulat certificatul anterior de descărcare arheologică nr. 4 / 2004;

- Cercetarea arheologică la finalul căreia s-a întocmit Raportul final care a stat la baza descărcării de sarcină arheologică nu a fost astfel demarată pornind de la statutul de monument clasat în grupa A a galeriilor din Masivul Cârnic de epocă romană, medievală și modernă;

- Certificatul de descărcare de sarcină arheologică nr. 9/2011 a fost emis pe o suprafață necercetată arheologic exhaustiv;

- La baza deciziei de descărcare de sarcină arheologică stă o eroare manifestă de apreciere privind selectarea zonei propuse pentru conservare in situ și a zonelor propuse pentru descărcare. Criteriile folosite pentru alegerea zonei pentru conservare in situ și pentru descărcare de sarcină arheologică sunt descrise lacunar, fără nici o referire la o serie de standarde acceptate pe plan național și internațional, de practică pentru conservare a arhitecturii și siturilor.

În lumina faptelor enumerate mai sus, decizia Ministerului Culturii de descărcare de sarcină arheologică a Masivului Carnic este una oportunistă, care sprijină astfel proiectul minier la cel mai înalt nivel, neavând nici o bază legală sau științifică.

Consider că prin această decizie v-ați încălcat mandatul pentru care ați fost investit. Prin Hotărârea nr. 90 din 10/02/ 2010, Articolul 4, alineatul c) se stipulează că ministrul Culturii trebuie să îndeplinească următorul obiectiv:

“susținerea moștenirii și a diversității culturale, conservarea identitaților culturale, atât la nivel național, cât și în cadrul comunităților locale, prin implicare proactivă a acestora în viața culturală și recunoașterea valorilor patrimoniale”.

Concluzionez că ați eșuat în îndeplinirea principalei dumneavoastre atribuții de protector al patrimoniului național românesc și în consecință vă solicit respectuos să demisionați din funcția de Ministru al Culturii și Patrimoniului Cultural Național.

Puleʻanga Fakatuʻi ʻo Tonga

2011-10-02T15:40:00.004+01:00

este denumirea în polineziană a regatului tonga. și a fost probabil involuntara exclamație după meciul cu tonga a naționalei franceze. să fim bine înțeleși, vorbim de rugby, despre fotbal amintesc doar contextual...

regatul Puleʻanga Fakatuʻi ʻo Tonga are vreo 104.000 de locuitori. republica supercocoșilor europeni aproape 65 de milioane. deci de vreo 625 de ori mai mare. mai bine zis, mai multă.

acum câteva zile, la cupa mondială de rugby din noua zeelandă, puleangii tongalezi i-au caftit pe cocoșii galici de le-au sărit fulgii...

acum enșpe ani (era cred că prin anii șaptezeci), românii, care nu aveau pe atunci ca simbol al naționalei frunza de stejar, (simbol care ar trebui urgent schimbat cu cel al castravetelui murat!!!), îi băteau pe cocoși pe parc du prince într-un meci asurzitor (pentru mine). a fost unul dintre puținele momente când sincer, m-am simțit mândru că sunt român. pe acele vremuri, naționala de rugby a româniei juca de la egal la egal cu marile puteri rugbistice și, prin colțuri (nu știu dacă a fost real sau nu?!) se discuta că ar fi posibil să fim acceptați ca a șasea echipă într-un viitor turneu al celor șase națiuni (fapt ce s-a întâmplat cu italia câțiva buni ani mai târziu)... aveam pe atunci și un campionat intern mai mult decât bunicel, mai ales echipe universitare. pe atunci mai aveam și sport, nu numai fotblat. azi avem doar fotblat dar sportul românesc este la pământ! cine erau rugbiștii româniei? juriști, medici, ingineri, ofițeri, profesori (deci persoane obișnuite cu cărțile de citit nu cu barbutul și trasul pe nas, și cu chiloții plini de ifose)

cu toate acestea la ultimele cupe mondiale de rugby, românia s-a calificat cu chiu cu vai (în timp ce la fotblat este în cădere liberă). de ce?!, cum de ce?! ca să fie prezentă și o ciucă a bătăilor. pentru că, românia numai rugby nu (mai) joacă. nici măcar de sparring partner nu mai este bună din momentul care și orientala georgie ne-o trage la gioale...

mă repet. toate emisiunile de sport din românia încep, continuă și se termină cu fotblat. ce bășină a mai tras mutu (sar să i-o adulmece o grămadă de așa zis jurnaliști de sport). a mai borât beheeecali pe micul ecran?! linge în extaz jumate din populația româniei. care pretenă de fotbalist e cea mai tare la blow job?! ar trebui să fie discutat în parlament!!! a fost sau nu toată mafia româniei la nunta lui cocolăroiu?! (sincer nu cred, nu i-ar fi ajuns nici casa poporului)...

cu toate acestea, fotblatul românesc infestat de corupție și cocălărind de tâmpiți obraznici, se vinde bine la bobor. păi da, pâine parcă mai există. politicienii și fotblatiștii garantează gratis circul...

din paradoxurile emigrării

2011-09-30T14:53:00.001+01:00

aici polonezii cumpără din magazinele lor, "frankfurter". românii au "avansat" de la salamul polonez la mușchiul țigănesc...

- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Moygannon Ct,,United Kingdom

Semnați petiția futu-le mama lor de vânzători!!!!!

2011-08-17T21:19:00.000+01:00

http://www.rosiamontana.net/

un adonis cu zvastică

2011-07-24T18:53:00.006+01:00

în numai câteva ore, tânărul anders behring breivik a urcat pe locul unu în topul criminalilor în serie. ce știm despre frumușelul breivik? că aparținea mișcării neo-naziste din norvegia și era un creștin fundamentalist. fain, nu?

mentorul său spiritual, dolfi hitler ar fi fost mândru de el. în primul rând pentru aspectul pur arian (hitler săracu nu prea excela la acest capitol). apoi pentru trăinicia convingerilor. și, desigur, pentru excepționala organizare a crimelor. ca să omori de unul singur și cu sânge rece cel puțin 96 de persoane în câteva ore nu e de colea. făcând o socoteală simplă, "randamentul" bravului anders întrece de departe pe cel al idolului său, precum și a altui casap, toașu stalin.

am cunoscut persoane a căror carte de căpătâi era "mein kampf". care ar fi halit jidani pe pâine, dar nu numai jidani. și care încearcă să convingă cât de șchioapă, chioară și tâmpă e democrația. și, are dreptate! numai democrația poate naște astfel de monștri. hitler a fost avortat tot de către democrație! de ce?! pentru că numai democrația permite să iasă la suprafață astfel de criminali. sub dictatură nu ai voie decât să delirezi în ton cu dictatorul. orice deviație te trimite în fața plutonului de execuție, în lagăre de concentrare, în gulag.

creștin?! după cum susține onestul breivik, creștinismul său este ceva fundamental. și, ca orice fundamentalism, exclude din start orice altă credință. mai dihai, ateismul!

am cunoscut și astfel de persoane care se considerau pe bune ambasadorii lui dumnezeu pe pământ, iar în propria lor familie se comportau ca niște tirani. desigur, tot în numele domnului. orice fundamentalism, se bazează tot pe delir ca și cel care te îndeamnă să stai drepți și să sieg heil. numai că aici îți faci mii de cruci cu o mână iar cu cealaltă apeși pe trăgaci...

foarte posibil ca niște abili psihiatri să îl scoată basma curată și să îl trimită la casa de nebuni pe tânărul nazineocreștin norvegian. din care să iasă după doi-trei ani aproape vindecat. oricum pedeapsa maximă în norvegia este 21 de ani de detenție! (vezi aici). adonisul ar ieși afară la vârsta de 53 de ani, deci suficient de tânăr să mai radă de pe fața pământului câteva sute de nevinovați. asta, dacă nu să găsește cumva vreun coleg de pârnaie (pârnaia în norvegia după câte am auzit este cam ca un hotel de patru stele din sighișoara) nu se va decide să îi facă felul. dintr-o casă de nebuni însă, ar fi foarte liber, back to democracy după câțiva anișori. și ca persoană cu anumite dizabilități, va fi îngrijită și din banii părinților a căror copii au fost ciuruiți de gloanțe... păi să nu spui că democrația e de tot căcatul?!

curioșilor, câteva filme de văzut:

- das experiment al lui oliver hirshbiegel
- die welle a lui dennis gansel
- das weisse band a lui michael hanecke

merită...

presa, a patra putoare în stat

2011-07-13T22:48:00.001+01:00

păi de unde să încep? de la vântu? murdoch? voiculescu?

proaspătul scandal cu ascultarea telefoanelor, coruperea polițiștilor și a paznicilor personali (inclusiv de la casa regală) și, nu în ultimul rând a politicienilor de către moguli de presă (da, așa a fost numit azi la bbc rupert murdoch) dovedește un lucru pe care l-am afirmat de mult și în repetate rânduri. presa, supranumită "a patra putere în stat" a devenit cine știe de când, la fel de putoare, ca și celelalte trei.

când, acum mai bine de douăj de ani, pe ecranul argintiu apărea scris cu emfază "televiziunea română liberă" în timp ce, concomitent asistam ca orbeții la prima manipulare de asemenea proporții (cred) din istoria televiziunii, era mai-mai să cred în libertate. asta pentru că doream cu ardoare să fie adevărat. dar, ca peste tot, am asistat doar la "schimbarea blănii". peste noapte, foștii securiști au devenit mari directori de bănci, foștii politruci, mari oameni de afaceri sau, pur și simplu tot politruci dar cu semn schimbat. tot așa și foștii lingăi din presă.
personal am participat la înființatea primului săptămânal local liber și, am asistat neputincios la confiscarea lui de către un cunoscut om de afaceri local și moguleț în devenire, actualmente băgător de voturi prin senat. ziarul care fusese odată liber a devenit ștergător de picioare iar unii dintre ziariștii rămași, simpli țucălari.

după cum se vede, presa preacurvește peste tot. servind interese, corupând și șantajând. cei care mai cred în libertatea de exprimare s-au mutat pe bloguri. numai că, nici internetul nu mai este ce a fost odată. pe diverse motive (terorism, piraterie și alte bau-bauri) a devenit tot mai controlat iar rețelele de așa zisă socializare, instrumente perfecte de supraveghere, control și violare a vieții private.

murdoch, vântu, voiculescu și mii de alții ca ei, sunt și ei doar vârful aisbergului. ce zace sub nivelul mării este, zic eu, un bun motiv de-a băga în pizda mă-sii astă societate informațională care ne bagă circ cu carul dar ne spală asiduu creierele.

big brother este mai big ca niciodată... și crește continuu...

- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Rath Rd,,United Kingdom

kristin hersh - your ghost

2011-07-04T13:41:00.001+01:00

If I walk down this hallway tonight
It's too quiet, so I pad through the dark
And call you on the phone, push your old numbers
And let your house ring till I wake you ghost

Let him walk down your hallway
It's not this quiet, slide down your receiver
Sprint across the wire
Follow my number, slide into my hand

It's the blaze across my nightgown
It's the phone's ring

I think last night
You were driving circles around me
I think last night
You were driving circles around me

I think last night
You were driving circles around me

I can't drink this coffee till I put you in my closet
Let him shoot me down, let him call me off
I take it from his whisper, you're not that tough

It's the blaze across my nightgown
It's the phone's ring

I think last night
You were driving circles around me
I think last night
You were driving circles around me

I think last night
You were driving circles around me
I think last night
You were driving circles around me

I think last night
You were driving circles around me

http://www.youtube.com/watch?v=emHBufqdk6w&feature=youtube_gdata_player

Location:Cecil St,Newry,United Kingdom

de ce nu mi-a plăcut black swan și îmi place elfriede

2011-06-22T11:02:00.001+01:00

sigur, eram curios să vizionez black swan mai ales datorită regizorului darren aronofsky cu cele două filme geniale (requiem for a dream și pi, da, pi de la matematicul pi). așa că m-am așezat comfortabil în fotoliu într-o sâmbătă ploioasă să-l vizionez.
din start, am avut senzația pregnantă de dèja vu. senzație care în scurt timp deveni certitudine. să fim bine înțeleși, natalie portman face un rol genial și joacă dumnezeiește, meritând fără niciun dubiu oscarul. în rest, o grămadă de clișee a căror mixtură scenografică și-ar fi dorit, aburind cinefilii, să fie originală.
cea mai cea este relația balerinei nina cu dominanta ei mamă. hopaa, păi, copiată la indigo este relația erikăi kohut cu mama ei din cartea elfridei jelinek, "profesoara de pian"! hăă, unele scene sunt de-a dreptul nesimțit copiate cum ar fi scena în care nina vine cu prietena ei târziu în noapte și blochează ușa propriului dormitor cu un baston de lemn. e drept, în cartea elfriedei, erika vine cu elevul său și blochează ușa camerei cu un dulap. în amândouă, fata exasperată trântește ușa întredeschisă zdrobind mâna mamei disperate.

sunt mult prea multe "coincidențe"! cartea elfriedei jelinek a apărut hăt, pe la începutul anilor 90 pe când filmul, în 2010. nicăieri în datele găsite pe IMDb la capitolul scenografie nu am găsit, așa cum ar fi fost corect, vreo informație care să certifice faptul că scenografia filmului s-a inspirat, cel puțin în parte, din "profesoara de pian".

dezamăgitor și iritant.

dacă nu aș fi citit cartea?! bună întrebare...

- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Clanrye Ave,Newry,United Kingdom

cașcavalu tot la bancă trage

2011-05-03T11:12:00.001+01:00

șvițera e o țară bogată. dar, ca o ironie a sorții, uneori se dovedește că băncile ei sunt și mai bogate. pentru că, paradoxal, acest sortiment de cașcaval nu are miros. și nici apropitarilor cașcavalului, gura a usturoi nu le pute, atâta timp cât sunt la putere.

treaba însă se schimbă dramatic în momentul în care acestora (îndeobște dictatori) poporul (sau agențiile?!), le trag câte-un șut zdravăn în cur dându-i pe tobogan la vale.

curios, autoritățile șvițere află cu stupoare DUPĂ debarcarea egipteanului mubarak că acesta dosise pentru zile negre în băncile din țara cantoanelor frumușica sumă de 410 milioane de cașcavali elvețieni. mai sărăcuț, tot DUPĂ află că "fostul" al tunisiei zine al-abidine, avea "doar" 60 milioane. hopaaaa, apare că și pretenarul ceaușescului, gaddafi nu se simte prea confortabil adunând în aceleași bănci probabil din negoțul cu nisip cu primii doi numai 360 de milioane! semn că va fi și el foarte curând... DUPĂ

numai ceaușescul nostru a fost mai fraier și n-a pus nimic la păstrare. o fi avut alergie la cașcaval. lol! sau o fi avut niscaiva șoareci pe lângă el, șoareci care, DUPĂ...

- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Newry,United Kingdom

Hackerstation

2011-05-03T09:58:00.001+01:00

ce înseamnă să fii sony. toți gamerii pe playstation din lumea asta sunt dependenți de brandul cu nume nașpa pentru români.

sony mai este și "vârful de lance" în lupta împotriva file-sharingului. numai că sony a făcut pocinogul. unul care poate goli buzunarele a peste douăj și cinci de milioane de clienți. datele personale dar mai ales financiare ale acestora s-au scurs pur și simplu gratis în buzunarele hackerilor.

pagubele colaterale pot fi de mii de ori mai mari decât o fi pierdut compania (cu sistem de protecție de tot căcatul,) datorită așa zisei piraterii informatice.

ce înseamnă să fii sony și să nu-ți dai seama...

- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Caulfield Pl,Newry,United Kingdom

cum e să nu te doară nici măcar în elbow

2011-04-02T08:34:00.006+01:00

nici nu sunt prea multe de spus pentru că, este prea greu să exprimi în cuvinte un concert care te trimite high. ok, dacă e vorba un știft, da, ai ce comenta. o rihanna, o ga ga, un bieber chiar merită să fie disecați. dar, când e vorba de Elbow, vorba aia, nici în cot nu te mai doare. pentru simplu fapt că un astfel de concert pur și simplu te deposedează complet de propriul body. dacă este reală teoria stringurilor, atunci, foarte posibil să găsești o anume explicație.
despre trupă puteți citi aici pe wikipedia. mi-ar place să pot descrie atmosfera de la arena o2 din dublin. iarăși, imposibil. cert este că eu am trăit una dintre cele mai mișto seri din viață.

am tras câteva secvențe video dar... dar... măcar așa, ca vagă idee, le puteți viziona aici, aici, acolo, dincolo, dincoace, aici. și aici.

nu mai pun întrebări retorice de genul, de ce aici în irlanda tinerii (și nu numai) umplu arene imense pentru a se delecta cu muzică bună în timp ce la noi la romanika avem de a face cu o generație profund și irversibil manelizată...

p.s.

I throw this to the wind
But what if I was right
Well, did you trust your noble dreams
And gentle expectations to the mercy of the night?
The night will always win
The night has darkness on its side
I'll throw this to the wind

I miss your stupid face
I miss your bad advice
I tried to clothe your bones with scratches
Super 8s, exaggerated stories and old tunes
But never by the moon
But not the state I'm in
The night will always win

I throw this to the wind

- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Drumsesk Rd,,United Kingdom

s-a spart țeava la wikileaks

2011-03-28T13:11:00.001+01:00

iată că ceea ce era de așteptat să se întâmple, s-a întâmplat. sigur că știți destul de mult despre wikileaks, un fel de samizdat care continuă să publice documente care nu vor fi publicate niciodată într-un alt fel de presă. de ce? simplu, pentru că peste tot în lume presa este controlată. controlul poate merge de la cenzura crasă, asasinarea jurnaliștilor incomozi, banarea unor site-uri incomode cum s-a întâmplat cu samizdatul acum trei ani, până la metode mai subtile (informație trunchiată, tendențioasă, mascarea informației reale cu informații doar aparent importante, inventarea de evenimente).

pe țeava wikileaks acum, romanika. știrile sunt bombă și nu prea. ele nu fac decât să confirme ceea ce bănuiam. că, din 1989 încoace țara este condusă de o singură gașcă de securiști și foști politruci comuniști care doar afișează competiție democratică și diversitate de ideologii. doar diferențe de interese. unei găști îi curg mucii către estul moscovit, celeilalte către vestul capitalist.

ce le aseamănă până la confundare este un singur lucru. pe amândouă nici în cur nu le doare de poporul român.

- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Well Ln,Newry,United Kingdom

o țară ce ar trebui arestată

2011-03-27T08:45:00.002+01:00

polonezi, lituanieni, unguri, bulgari, slovaci, și cel puțin un român. normal, după tratament, povestim în limita timpului. de unde ești, de când ești, și, uneori, de ce ești. argumentul principal, sărăcia de acasă. discuția se dezvoltă, și astfel aflu că mulți, foarte mulți, se săturaseră de corupția de acasă! ha?!
polonia, slovacia, ungaria, au fost primite în uniune înaintea noastră. noi și bulgarii, acceptați mai chindorâș și vârâți cu anasâna.
plecat din cea mai coruptă țară (o spun fără niciun fel de ezitare) mă întreb cum o fi arătând corupția pe acolo prin lituania sau polonia?

ok, nu încerc să vă aburesc cu idei despre cât de puțin coruptă este societatea de aici, nooo! dar totuși, vorba pleonasmului, aici corupția este ținută sub control, în limite în care nu devine o amenințare la integritatea morală a unui popor.

chiar cu condiția de-a mă repeta, ceea ce îmi place nespus la irlandezi este cinstea. pe aici nu se prea minte iar de furat fură prăpădiții, și, uneori, politicienii. dar, dacă pentru prăpădiți, justiția mai găsește circumstanțe atenuante, pentru politicieni, nope. meantime, celor asupra că măcar planează vreo suspiciune partidul din care face parte le spune scurt, fuck off.

de când am ajuns aici, n-am avut "plăcerea" de a auzi știri despre românia la superprofiul bibisi.

asta până mai ieri.
subiectul: adrian severin, euroșpăgar român, atât de cunscut pentru redescoperirea formulei chimice a apei și a afacerii cu spionii care mișunau prin guvern, parlament și presă. a fost poreclit "bursucul" deși mult mai nimerit ar fi fost "sconcsul"...

dacă în general politicianul român are aspectul unui ghiolban, severinul lobist afișa oarecare aspect european. zic că afișa pentru că, ciuciu, specimenul nu este decât un căcat cu ochi, fandosit și ipocrit, îmbrăcat în costum armani. aspectul căcănarului i-a dus de nas și pe europarmanetarii socialiști, cam naivi de felul lor. acum câteva zile, sconcsul și-a ridicat coada dezvăluinu-și adevărata față și neasemuitul parfum. a fost dovedit de presa britanică ca fiind un excroc ordinar și atât.

dar nici despre savarina cu căcat oferită pe tavă europei de către darnica romanika nu este vorba.

arătăm mereu cu degetul către politicienii români, către presa românească, spre justiția și poliția românească de parcă toți ar fi venit de pe altă planetă, când defapt ei nu sunt decât "după chipul și asemănarea noastră". nici mai răi, nici mai buni... este un mecanism extrem de facil și concomitent foarte laș să discutăm mereu despre noi și ei, când, în fapt, suntem toată ziulica "noi de noi". acest mod schizoid de a percepe realitatea nu rezolvă nimic, ci doar adâncește și prelungește criza morală.

cu riscul de a produce valuri eu susțin ideea că o bună parte a poporului român ar trebui arestată și trimsă la muncă obligatorie de reeducare morală.

în cazul nostru peștele nu de la cap s-a împuțit, ci de la măruntaie.

- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Berkley Grove,,United Kingdom

cum se tratează propria istorie (aici)

2011-03-19T16:06:00.013Z

monumentul de la newgrange de pe râul boyne a fost construit cam cu 500 de ani înainte de piramida de la gizeh și cu 1000 de ani înaintea monumentului de la stonehenge. cei care doriți detalii istorice și tehnice le puteți citi în wikipedia. știam despre monument destul de multe, este sit unesco (ca și sighișoara!!), oricum m-a impresionat profund. dar și mai mult, m-a impresionat cum este " exploatat turistic" respectivul monument (în fapt în zonă e un complex de monumente, cel de la knowth și de la dowth, cel de la newgrange nici nu este cel mai vechi).

în primul rând, nu te poți fâțâi acolo pula-lela, să pui de un grătar, o manea, o ședință de cocălari cu mici și beri. nț! este un centru turistic unde ți se lipește pe haină tichetul de bus (da, se merge cu busul iar locurile sunt limitate. centrul este integrat în peisaj, iar înăuntru un punct de informare, suveniruri (dar și cărți, calendare), un mic bistro unde poți bea o cafea sau un ceai, su chiar să iei o gustare așteptând autobuzul, sau după vizită. totul civilizat, curat, discret. peste o pasarelă treci râul boyne (cam cât mureșul nostru, dar mult mai curat), la stația de autobuz. acolo, te urci și busul de duce cale de vreo cinci minute la locul cu pricina unde grupul este luat în primire de un ghid simpatic. Dacă ai noroc de vreme faină, e și mai mișto, din exterior poți face poze câte vrei. înăuntru este interzis...

stivă de lume! și nu numai irlandezi! nemți, polonezi, spanioli, italieni și, am observat un grup de români la fel de civilizați ca și ceilalți (deci se poate!).

cam ăsta era subectu'. cum își tratează unii istoria (chiar dacă în acest caz e vorba niște mormane de pietre incredibil de abil îmbinate). dacă tumulul respectiv ar fi fost în buricul cetății sighișoarei, s-ar fi repezit o grămădoaie de burlaci să trântească un bar-restaurant-hotel-bordel...

desigur nimic nu e sigur

2011-03-11T19:40:00.003Z

detest să iau dramele ca exemple.

japonia a fost cutremurată în adevăratul sens al cuvântului de către unul dintre cele mai mai cutremure din istoria omenirii (ca magintudine). detalii despre dramă le știți. foarte probabil dacă același cutremur s-ar fi petrecut în oricare altă parte a globului, s-ar fi lăsat cu zeci sau sute de mii de morți. indiscutabil, japonia este țara cea mai pregătită tehnic și logistic să facă față cutremurelor. cu toate acestea, cutremurul de astăzi a afectat câteva centrale atomice astfel că țara este în alertă nucleară. centralele respective au fost gândite, proiectate și construite de către japonezi, pentru japonia! unde, când te apuci să construiești ceva, prima condiție este să ții seama de cutremure. dese și adeseori mari. mari ca cel de astăzi. cu toate acestea, cutremurul a zguduit infailibilitatea japoneză...

m-am aflat acum patru ani ca invitat la o conferință despre cazul roșia montană, la academia evanghelică din sibiu. fețe bisericești de toate culorile, ecologiști (în care eram și eu inclus) și, normal, staff-ul de la gold corporation. pe unii dintre ei, îi cunosc și pot să afirm fără rezerve că sunt buni profesioniști. faptul că și-au vândut sufletul pentru aur, asta este o cu totul altă mâncare de pește, și argumentele pot fi discutate la infinit... cei care cunosc proiectul, știu că în urma lui va rămâne în afară de o zonă modificată dramatic din punct de vedere geografic, alterată ca peisaj și violată cultural și istoric, un ditamai bazin cu nămoluri cianurate în suprafață de vreo 600 de hectare și adâncime medie de câteva zeci de metri. proiectanții au oferit drept argument siguranța sarcofagului cu care va fi căptușit bazinul. i-am pus atunci la conferință lui horea avram, managerul de mediu al companiei, următoara întrebare: este acel sarcofag 100% sigur, mai ales în cazul unui cutremur de mare magintudine?. horea, a avut totuși puterea să recunoască că nu poate să ofere siguranță sută la sută, dar că regiunea nu se află într-o zonă sesimică de mare risc...

what?! cine poate anticipa pe viitor ce modificări geologice se pot petrece în zonă?! pentru că este nevoie de doar o singură fisură în acel sarcofag (știm bine că și betonul îmbătrânește!!!) pentru ca să se petreacă o catastrofă ireparabilă. s-ar putea ca atunci, respectiva companie să nici nu mai existe, afaceriștii și politicienii și-au luat mălaiul, iar oalele sparte le va plăti cu vârf și îndesat tot fraierul de român simplu...

ce s-a petrecut azi în japonia dovedește un singur lucru. e sigur că nimic nu e sigur!

măritiș în buricul iadului

2011-03-10T11:08:00.002Z

mai primesc din când în când câte-un spam cu noutăți despre ce mai face romanika. astfel, aflu fără pic de surprindere dar cu profund dezgust că este pe țeavă o lege care consfințește legal o stare de fapt. parteneriat între statul cel hoțoman și beserica cea veșnic perfidă. asta în timp ce, nicări în constituția noastră cu care clasa politică se șterge la cur, nu apare că am fi stat creștin.

BOR-ul cel veșnic ipocrit, slugarnic și rapid colaboraționist cu dictaturi, fie ele legionare sau comuniste, va pune astfel botul la un purcoi de bani publici, va impune legi, reguli și alte asfel de qestii.

astă cuplare atât de firească între un stat corupt până în măduva oaselor și o biserică căreia i se vede coada de sub sutană pute puternic a hidrogen sulfurat iar evenimentul nu poate avea loc decât într-un singur loc.
în iad...

- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Watsons Rd,Newry,United Kingdom

bank holiday

2011-03-08T08:59:00.001Z

se apropie st. patrick' day. nț, nu este zi religioasă ci, ați ghicit, bank holiday. tot bank holidays sunt și paștele, crăciunul, ziua reginei și apropiata căsătorie regală.

să fim bine înțeleși, sunt un ateu convins. și zilele libere nu sunt numai cele religioase. dar a pune aceste zile ca fiind libere pentru că băncile nu lucrează mi se pare a fi un holly bullshit.

ceva ceva reason este în toată această afacere. într-o lume unde banii vorbește, numai băncile pot dicta care să fie zilele libere.

numai că atunci nu ar trebui să se numească bank holiday ci bank hellday...

- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Cecil St,Newry,United Kingdom

being an idiot with you is one of the best things I've ever done

2011-03-05T22:41:00.003Z

afirmă la despărțire karen. genial!

este greu de îngurgitat "idioterne" al lui lars von trier. cam toate filmele lui (ca de altfel toată cinematografia scandinavă), își trag esența din cinematografia lui ingmar bergmann. este foarte greu să privești acest film până la capăt, tot așa cum, odată început a fi privit, este foarte greu să te oprești. fericiți cei săraci cu duhul, pare a spune, dar doar în aparență, acest film. pentru că, dacă nimeni nu știe cât de fericiți sunt cei săraci cu duhul, tot așa, nimeni nu știe ce dramă te poate determina să simulezi idioțenia până la dependență...

filmul nu poate fi povestit ci doar eventual vomitat în public ca pe-o mâncare grea. într-un restaurant select sau după ceafa unei cucoane sclifosite, în direct la televiziune sau la o reuniune de familie sau de partide.

joaca de-a nebunia într-o lume în care normalitatea a devenit hiper-relativă (și oricum discutabilă), poate fi una dintre soluții pentru a evita nebunia pură și simplă. când ai ajuns să fii sătul de atâtea reguli, poți alege jocul. asta cu condiția să știi cu adevărat să te joci! să nu fi uitat între timpuri, să te joci. poate că e bine că filmul nu este foarte îndrăgit. adică ce spun, este normal ca un astfel de film să nu fie nici îndrăgit, nici vizionat în exces, atâta timp cât pot fi găsite soluții mult mai eficace de spălat creierul: avatar, harry potter, lorzii inelelor, etc. surogatul de fericire nu merge decât fumând țigări de plastic și vizionând povești adormitoare. lumea a luat-o binișor razna, ne ducem tot mai repede la vale dar musai să o facem cât mai happy cu putință...

am fost un idiot! vă aduceți aminte de ipochimenul ce afirma ipocrit asta acu vreo douăzeci de ani?! numai că, de la a fi idiot până la a te putea îmbarca conștient în corabia nebunilor, este cale lungă...

fericiți deci, cei ce se pot juca de-a nebunia până la capăt.

let's be all gay!

2011-02-27T18:31:00.006Z

sigur, titlul șochează, într-o țară unde "ofensiva" gay este la climax. să fim bine înțeleși, n-am nimic împotriva respectivelor persoane. da chiar nimic! am cunoscut în viața mea homsexuali și lesbiene care s-au dovedit mai "oameni" decât noi, ăștialalți, straight (hmmm, chiar așa să fie?!). pentru că nu am nici timpul necesar și nici răbdarea de-a brousări prin wikipedia, vă las vouă plăcerea de a afla aici (poate chiar cu suprindere) câte dintre personalitățile (nu numai artistice!!!) ale lumii au fost pidosnice...

departe de mine rândul (și gândul) să fac apologia homosexualității. a fost, este și va fi, fie că ne place, fie că ne oripilează, un fenomen cotidian [doar borul nostru ipocrit se ascunde sub preș, cu toate că mănăstirile gem de poponici, dar nici beserica catolică nu se lasă mai prejos deși aici moda este pede (nici un apropos la vreun partid politic, vine de la grecescul paiderastia)].

grecia antică avea o atitudine specială față de fenomenul respectiv. în sparta, cele mai puternice cupluri de războinici erau, ahaaaa, gay! de ce?! pentru că, în luptă, se presupunea că fiecare din cuplu va lupta până la sacrificiu pentru a-l proteja pe celălalt. pentru că, am uitat să vă spun, dar dincolo de actualele parade disonante și cel mai ades penibile, între persoane homosexuale relațiile sunt exact la fel ca și între cele hetero! se iubesc, se urăsc, gelozii, crime...

despre strămoșii noștri romani ce să mai zic?! wow! hadrian, iulius caesar. etc, etc...

david hockney este unul dintre cei mai mari plasticieni în viață. este considerat ultimul mohican al pop-art-ului. sincer, când am admirat într-o reproducere "a bigger splash" nici nu mă interesa dacă hockney este sau nu gay. acum mai bine de un an am avut norocul să văd pictura în original la o retrospectivă în nottingham. am avut aceeași senzație de plutire pe care am avut-o admirând "painter's room" a lui van gogh la art institute din chicago. finalmente a aflat că, spre deosebire de van gogh, hockney este gay. declarat. ca și gilbert & george, anish kapour și mulți alții. nasol, isn't?! da baudeleaire și rimbaud? da michelangelo sau caravaggio? proust? leonard bernstein? gide? byron? marlon brando?!

odată ajuns în țara bibisiului, nu am ajuns automat depedent de televiziune. nici pe departe! mai ales că, dacă am chef, dau jos de pe net programele "on demand", aici dacă ești cu taxa tv la zi, poți da jos în format hașde aproape orice program public dorești sau viziona pe c4 documentare cu nemiluita. ca și acasă (adică acasă), la "entertainment" nu-mi crăcesc ochii deloc. sunt sătul de histrionii penibili ce vomitau non-stop glume nesărate pe la antene, proteverui, tevereuri. la fel și aici, deși, adeseori, dai de glume și satire absolut ok. problema este că etărtainmentu britanic (îi suflă în ceafă cel irlandez) este tot mai înțesat de persoane gay (sau care fac tot posibilul să arate și să se comporte ca atare). foarte probabil că personalitățile straight au devenit "rara avis". nici asta nu ar fi o dramă! problema este că, detectezi fenomenul de la o poștă (de gay, dacă tot veni vorba). majoritatea invitaților sunt... prieteni-iubite sau fac parte din gașk. alan carr (vezi iutuburile de lângă) îl învită pe gock nu pentru că ăsta ar fi nuș ce isteț sau mare creator de modă (unde nu cred că mai există cineva straight!), ci pentru că...daaaaa, ați ghicit, gock este un fagot libidinos și plin de ifose! andrew carr este chiar un tip smart, spiritual, ironic, auto-ironic. treaba nașpa este că face tot posibilul să îți reamintească clipă de clipă că este poponar sadea. prin gestică, apropouri, invitați, decor (era să scriu decur dar am ratat ocazia). și uite așa, cu mici excepții, aici, dacă ești straight, nu ai parte de entărtainment televizat "normal". ok, poate că fenomenul este la început funny, dar devine rapid grețos pentru ca apoi să rămână definitiv boring... nu-ți rămâne decât să devii un microbist idiot al lui united sau chelsea, să înfunzi puburile, să te rupi în freză și să îți cafteși nevasta de ciudă că bea mai mult decât tine... asta în timp ce pe sticlă, parada gay nu-și mai încape în pene...

fallulah

2011-02-25T20:17:00.003Z

de la britannica încoace ascult online radioparadise. nu pentru că mi-aș dori să ajung cumva în cel mai plictisitor loc de după moarte (ce vorbă poate fi asta, după moarte, de parcă moartea ar ține și ea acolo, fo câteva zile sau luni), ci pentru că pur și simplu dau muzică super. acum șase ani la britannica îi ascultam toată ziua de muncă, apoi întors acasă iarăși, acum aici, la altă casă la fel, la cabinet așijderea. și, uite așa, scotocind în dinții unui irlandez mi-a intrat în ureche o piesă. am aruncat cu coada ochiului pe monitorul meu. Fallulah-Give Us a Little Love. ochei, altă necunoscută care iese cu o piesă faină apoi dispare. oricum am scotocit după ea pe wikipedia înainte de a da jos aaceu de pe aitiuns. numele ei adevărat este maria apetrei. tată român, mamă daneză. hopaaaa, îmi spun, uite că și românii mai.... asta ca să mă contrazică puțin. oricum piesa este de top...

cam atât

mica pulicitate

2011-02-22T13:46:00.001Z

e cineva interesat?

- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Cleary Crescent,Newry,United Kingdom

vox populi

2011-02-22T13:03:00.001Z

să vezi și să nu crezi! Locatarii unui cartier se opun explicit DEZVOLTĂRII.
nu am auzit ca vreun consilier să-i spurce sau primarul să-i ia la șuturi în cur! pur și simplu, într-o țară normală te poți opune dezvoltării..

- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Cleary Crescent,Newry,United Kingdom

...

2011-02-19T18:37:00.001Z

pietroaie

2011-02-17T15:32:00.004Z

da să lăsăm romanika acolo unde și-a găsit loc călduț și umed ca un pampers.

am continuat să mă holbățesc după dolmenuri. cel mai sigur scotocești pe wiki, adeseori ai și coordonatele topo ale obiectivului mai ales că ai de circulat pe niște drumuri întortocheate de țară. e drept, sunt asfaltate dar înguste cât să încapă câteva oi umăr la umăr. prima oară am crezut că drumurile respective (că șosele nu le pot spune) sunt "one way". daaa de undee! îs two toată ziua și este destul de puțin probabil să te întâlnești cu oi, dar destul de posibil să dai nas în nas cu un fermier ce își conduce mândru tractorul. așa că m-am pornit în căutarea lui Legananny dolmen. știam că este aproape de Castlewellan unde chiar este un castel, ok, castelul este cam de kk dar este așezat în buricul unui parc imens care îi chiar mișto. e duminica și lumea e pe la biserică. parchez în buricul orașului și mă apropii de trei irlandezi bătrâiori și neduși la biserică. hauariu, îi salut, not too bad, răspund. și mă pune naiba să îi întreb de dolmenul Legananny. grea întrebare, unul dintre ei în costum de poștaș nu prea știe cu ce se mănâncă un dolmen, altul dă să îi explice foarte plastic cum their ancestors nu aveau altceva mai bun de făcut decât să cocoațe ditamai pietroaie de zeci de tone pe alte pietroaie. ăăă, se uită poștașul la mine, ai venit până aici pentru niște bolovani?! toată irlanda e numai bolovani, ai și tu acolo în mournes stivă de bolovani. ne hăhăim cu toții dar tot nu aflu locația. hmm, dacă i-aș fi întrebat despre nușce pub de pe o rază de treij de mile, ar fi știut cu o exactitate de gipies. mă arde buza după un espresso, îi întreb unde aș putea ca să, îmi arată locația. intru în cafenea, lumea își bea cafeaua lungită de filtru și papă muffins. merg și cer puicuțelor de la bar un espresso. brusc se face liniște și simt vreo șase perechi de ochi cum mă pironesc de parcă aș fi cerut o grenadă de atac. primesc ceșcuța, îmi pun fizicul la geam să admir peisajul (orășel irlandez ăntr-o duminică dimineață de februarie). pe pervaz, pliante turistice. locul de origine al surorilor broente, castelul și, hoopaa, o hartă! nu e ordnance survey da tot reușesc să îmi fac o idee. cineva ciocănește în vitrină, e poștașul care îmi face semne disperate să ies. ies. între timp mai întrebaseră și au aflat unde e pietroiul. desigur, pe coclauri. dar măcar știu ce drum să iau. termin cafeiul, acceptabil pentru un orășel irlandez (probabil a fost primul și ultimul espresso din 2011), fătucele crăcesc niște zâmbete cu ceva carii și mă îndeamnă să iau pliante. culeg câteva și merg să o pun pe raveca (mașina) la drum. și unde nu dau de un labirint de drumeaguri ce părea să ducă oriunde, numai la dolmen nu. aici e o vorbă, în irlanda nu te poți rătăci, oriunde ai merge ai da de ... mare. foarte corect. noroc cu un farmer mare doritor de palavre care mă întreabă de unde sunt (oricum nu aș fi putut să mă strecor pe lângă tractorul lui de forma și culoarea unui cal de iarbă). de acolo, din transilvania! aha, aveți oi acolo? îi spun că noi suntem neam de ciobani. ce fel de oi? aici am buctat-o. rămâne siderat când îi spun că noi facem brânză din lapte de oaie. când îl întreb de dolmen se uită cam ciudat (al nebun ce caută pietroaie), e ca și cum aș căuta cai verzi pe pereți. da îmi explică restul de traseu. ehee, are ce povesti la pub deseara, mai știi, poate se întâlnește cu amicii din castlewellan... știu de el dar fiecare îmi arată o direcție diferită.

ne despărțim, eu încerc să o mențin pe raveca pe traseu, de o parte și de alta a drumului, pereți verticali din pietre, pe alocuri de doi metri. generații și generații de airiși și-au curățat pășunile de pietre și din ele au făcut ziduri despărțitoare. mă mai rătăcesc de două ori dar nu foarte tare, apoi dau de o parcare. ha! aici îi. e lângă o fermă unde un border collie se apucă să își facă datoria dar nu cu foarte mare convingere. când mă apropii de el, se apucă și dă din coadă jucăuș.

Legananny dolmen este egzact așa cum mi l-am închipuit. straniu. fac poze, îl pipăi. piatră și nu numai. bate vântul rece, nu prea este timp de stat afară. mai pozez apoi mă adăpostesc în carlingă. iau harta de la cafenea la purecat. hopaaaa, trecusem pe lângă altul, Goward. și ăsta are cel mai ditamai pietroi-acoperiș, cică vreo cincizeci de tone. musai de văzut la întoarcere. într-adevăr este imens. îmi chiar place, Legananny era prea ... intelectual pentru mine. Îi trântesc și ăstuia niște poze, lângă el, urmele unei case.

- Posted using BlogPress from my iPhone

cum a mușcat-o poșta română. de două ori!

2011-02-14T19:53:00.005Z

dragă poștă (română)

sper că bomboanele de ciocolată cadbury ți-au picat bine, și sper că v-ați înfruptat cât mai mulți din ele. e drept, două zile m-am chinuit să le umplu, dar a ieșit treabă profi. poate unele aveau un gust mai picant, dar aia se trage de la faptul că sunt mare iubitor de chilli con carne. știam că ești predispusă la ciordeală așa că a trebuit să te momesc cu ceva frumos, asta ca să nu scotocești mai tare în pachet. mi-era teamă că ai fi aruncat acumulatorii la gunoi, și, futu-i, s-ar fi dus pe apa sâmbetei cele treizeci de diamante. dar au ajuns cu bine, așa că, suntem cu toții mulțumiți ;)) ...

aleX

p.s. vezi că am mai trimis acum un pachet. sunt doar niste deodorante, niște șampoane și niște săpunuri, toate organics 100%. enjoy!

cine a cumpărat romanika?!

2011-02-12T15:40:00.002Z

mai denunăzi, primesc forward un mail care m-a făcut curios deoarece părea să facă campanie pentru salvarea Roșiei Montane. este un subiect la care, totuși, am rămas deosebit de sensibil. mi-am și imaginat nu știu ce noutăți fierbinți, dezvăluiri șocante. nțțț! tot ce se povestea îmi era perfect cunoscut. cu toate acestea, mi-am făcut timp să citesc mailul în întregime. și nu am regretat. din mesajul-protest ce voia să salveze acum pe ultima sută de metri Roșia Montană, răzbătea o afirmație cutremurătoare. evreii ne-au cumpărat țara în întregime. ok, nu doar ei, o feliuță a revenit și ticăloșilor din vestul europei. hopaaaa, deci ăsta era subectu de fapt și de drept!!!
în primul rând, m-a zguduit neplăcut faptul că se făcea vorbă despre evrei și nu despre "jidani". măi să fie, nici chiar așa!

deja și mă pusesem să caut un haham să mă taie dimprejur pe când vin acasă să vizitez sinagoga mântuirii neamului...

drajilor, qestia stă oarecum așa:
la douăj de ani de la rivuluție, hoții zburdă nonșalant prin parlament, consilii județene sau primării. totuși în acel mail importantă este afirmația la care revin: "evreii au reușit să cumpere toată românia!!!"
să presupunem că acesta este crudul adevăr. ok, dar la baza comerțului stă o lege de necontestat. nu există cumpărător fără vânzător! understood?!
cruntul mesaj nu ne spune asta de parcă cu toții am fi neam de habarniști! menirea lui este să mai netezească o circumvoluțiune din creierul tot mai neted al românului, oprindu-l să se aventureze în întrebări nepermise cum ar fi, da cine pizda mamii lor sunt vânzătorii?!!!

incredibil!!! romanika-iuchei 3:0!!!!

2011-02-07T19:19:00.012Z

păi hai să vă explic de ce atâta tăcere pe blogul ăsta. după o socoteală sumară, tăcerea ține de vreo trei luni. ok, să nu credeți cumva că am amuțit complet, nooope. am avut răstimp să povestesc suficient de mult cu mine însumi. am avut și ce-mi povesti, și ce-mi re-povesti. adeseori este extrem de util să rămâi oarecum izolat, adică să nu stai toată ziua la brausăreală sau la clămpăneală pe feisbuci și tuităre.

dacă ar fi să îi dau un titlu acestui episod (și i l-am și dat după cum se cetește) acesta ar trebui să poarte un nume, un singur nume. nu eminescu cum dramatic se tânguia juvetele artefact sorescu, ci românia - iuchei 3:0. dap, ați înțeles bine deși nu știu să fi fost în ultimul timp vreun meci între cele două membre europene. păi, hai să vă egzplic de-andoaselea.

deci, am iarăși conexiune internet după trei luni de adevărată deconectare...

hă, probabil unii (mereu aceiași) dobitoci și-au și băgat zâmbetul falic la vedeală. goța nu și-a plătit internietu și l-or deconectat, acolo nu-i ca aici, la noi, la romanika, acolo nu merge cu furăciunea. aham, știu ei ce știu... și știu și eu câte ceva despre furăciuni sighișorene...

păi scumpilor, sunt cu plata bilurilor și taxelor la zi. doar că am făcut greșeala să mă mut (ah, nu la și nici de la marmacie), ci pur și simplu să îmi schimb domiciliul. nu am ce detalii să dau legat de acest subiect, pur și simplu mi-a venit și mie cheful să mă mut. ei bine, aici, înainte de mutare, tre să ai un preludiu mental profund. tre să anunți tot felul de instituții (prima și-antâia îi, ați ghicit, aia unde bagi impozitu cel de toate zilele către tanti regina). apoi, banca. apoi, altele și altele. să nu vă închipuiți că mutatul e ca la noi, ți-ai luat catrafusele și valea. nope! tre să dovedești că ai plătit apa, gazul, curentul și alte beneficii. pentru că, noul apropitar este foarte curios și vrea tot felul de referințe, inclusiv de la compania pentru care lucrezi. și mai ales dacă află că ești român (na, că mi-a scăpat porumbelul!)!! oare de ce?!

când am închiriat prima locuință, normal, am dorit să am cât de cât niște facilități. pentru teveu nu mă prea trage ața, da ai aici câteva canale care merită tot banu. bibisi 4, sky art, și alte câteva care bagă la greu documentare interesante. în rest, și aici, cocălăreală la greu, doar că asta îi ceva mai spălată și par(e)fumată. și aici mai importante sunt bucile gurii nuștiu cărei neveste de fotbalist, mai important decât eneigesu este ce s-a mai întâmplat la X fucktor (cea mai de anvergură brain-washmachine care mi-a fost dat să văd în industria distracției ca drog funest). să nu credeți că am poposit cu telecomanda pe-acolo, noooo. pur și simplu, unde îți belești ochii pe aici dai de X fucktor. ce a mai făcut nea pește, guguștiuca nușcare (apropos, una a făcut nușce boală tropicală, o fi supt ciocolată tropicana la greu), ce-a mai îmbucat fagotul y. tricouri și tricoaie cu X fucktor, jucării, săpunuri, condoame, obeuri cu logoul respectiv. o nație întreagă se screme să-și mai netezească creierul ciugulind din entertainementul numit X fucktor. moda a răspuns corect și prompt, toate puțulicile și toți puțulicii se îmbracă exact ca acolo (defapt e foarte greu să găsești alte țoale dacă nu ai internet. deci, tot netu săracu!!)...

așa că, am ales un pachet ofertă de teveu, broadband (așa îi zic ei la conexiunea internet unde ca să dai jos un filmuleț de pe iutub îți trebue notar să lași dounloadu respectiv moștenire strănepoților), și musai, telefon. chiar dacă nu îl folosești, e nevoie că toți te întreabă daci ai și din ăla, nu numai mobil. boooon, din toată oferta de piață (extrem de restânsă de altfel) de companii, m-am băgat la sky-ul lui murdoch. normal, am plătit înainte instalare, conectare și altele, ca la curve. numai că, respectivele curve sunt deosebit de leneșe aici. ca să n-o mai lățilungesc, teveul l-or instalat la trei săptămâni, telefonul la patru, și broadbandu lu pește, la cinci.

ca să nu mă mai tot obosesc cu bilurile, ca și cu taxele și alte biluri și taxe, am aranjat direct debit, adică ți (mi) se trage din cont automat, nu mai tot trebuie să îți reamintești că a venit ziua să plătești chiria, electricitatea sau alte nimicuri, bazându-te pe realitatea fermă că EI nu uită niciodată să îți tragă banu afară din buzunar (cont).

cum spuneam, la capitolul broadband marca murdoch, melcul este husain bolt. la sky chiar dacă ai vrea, nu ai putea să dai jos nici măcar un amărât de ringtone! ce golful piraților, filme și muzică moca dată jos de te miri unde?! noroc că aici chiar că nu se merită, și oricum fratele mare stă cu unul dintre ochi pe net.

cum spuneam, printre altele, dacă îți muți curul în altă casă, tre să anunți și compania lui pește (mai bine zis, completezi online un formular cu noua adresă) și, normal, după câteva zile, ei tre să vină cu teveu, broadbandu și telefonul.

primii care au buctat-o au fost telefoniștii. m-au anunțat foarte happy și ca să mă facă pe mine să fiu și mai orgazmik (salad fingers, zzzz) că uite băiatu, în data aia, venim cu telefonul, tre să fii acasă, apoi, în data ailaltă, să fii iar acasă că venim rapid cu broadbandu. și mai tre să fii odată acasă că vine alt injiner (da, toți îs ingineri acolo, îi ca la noi în primărie și consiliul local) să îți pună ligheanu pe perete să poți vedea liniștit ce mai face X fucktor. cum nu poți fi în două locuri în același timp (cu toate că mecanica cuantică spune cu totul altceva), ca să fi acasă, nu poți fi la servici și vițăvercea. ok, ai zile de concediu, dar o parte le-ai păpat când ți-au instalat prima dată sculele de visat cai verzi pe pereți, altele le-ai halit pentru alte treburi musai de făcut atunci când te muți (de) pe oversea. și mai vrei să îți ții zile libere și ca să te cari în țara băsescului să te înveselești puțin.

anyway, cum fosta propietară a crăpat demult și ghostul ei a refuzat să dialogheze cu cei de la sky, mi-am luat libere (cancelled pacienti, etc...). și stai nene acasă ca neghiobul așteptând să vină inginerul nr.1. nțțț! se face seară, nici umbră de injiner (s-o fi proptit in centru la Bennett's că acolo ghinisu îi egzact ca pe chei la dublin). cum nu ai telefon fix, suni de pe mobil (noroc cu aifonul, jucărie de neprețăluit!). auzi la urechile tale apologiaizuri că să vezi că să vezi... aici nu ai voie să folosești cuvântul fac pentru că nu ești în românia, că ar putea inglezul (care era întâmplător unul pe care sigur îl chema patel și vorbea engleza din delta indului) înțelege că vrei să fac ceva în capul lui. așa că, vorbești politicos (cam așa cum vorbeam eu cu dăneșan în vremurile noastre bune) și întrebi cine îți plătește ziua liberă FURATĂ?! patel se face că nu înțelege, și tu repeți întrebarea incomodă, apoi, pentru că patel se simte depășit de situație și de întrebare, procedează ca pe gange și zice că nu te mai aude bine (o fi fost vreun muson, ceva) și închide.

cu un calm englezesc, suni a doua zi de pe fixul de la servici în pauza de lunci că tot nu bagi sub nas potol. nu e frumos să folosești telefonul companiei noroc că managerii îs tipi faini și acceptă asta că te știu rătăcit în ...sky. finalmente, răspunde un altul care doar întâmplător e scoțian care iar apologiaiz. îi spui că cu apologiaizu nu rezolvă mare lucru, că o zi din concediu ți s-a dus de pomană și îl întrebi și pe el de sănătate. se face că plouă, dar insiști. aici oricum plouă aproape tot timpul așa că e certamente bou grămadă și nesimțit la greu. i-o spui verde în față că procedează inacceptabil (adică dute-n pizda mă-tii mă idiotule!!), și îl întrebi de broadband a cărui inginer nr.2 ar trebui să vină peste două zile (ziua aia iară din concediu, cu pacienți postponed). nu-i treaba lui, el e la compartimentul telefoane, tre să sun acolo. și sun. iarăși, filtre, identificări, parole. dai de o murătură sclifosită și o întrebi. zice, păi până nu aveți linie telefonică nu puteți avea broadband, na, ciudă! îi arăți degetul mijlociu și îi urezi de sănătate. noroc că managerul meu irlandez 100% e superochei, sunt pacienti alții, care stau la coadă la plombe gratis, așa că reușești să nu îți mai fuți aiurea o altă zi de concediu. cum ai net la job, scrii un complaint. primești un răspuns automat că să ai răbdare. ai, că de-aia ai venit aici. apoi, peste câteva zile, te sună un nene. fericire mare, îți spune că congratulaișon, ai fost conectat la telefon și îți dă și un număr (de telefon). nerăbdător, ajuns acasă, dai să suni la familie. pula! o tanti robot îți spune că numărul format este de nerecunoscut! poate că ai format prefixul antarcticii, așa că, încerci să te suni pe tine însumi pe mobil. aceeași tanti îți arată de data asta clito-ul. calm, suni de pe mobil la sky. după o juma de oră de filtre și parole, răspunde unul (mereu altul, cred că un sfert din populatia iucheiului îi angajata lui murdoch) și îi spui pățania. te roagă să aștepți (pe banii tăi desigur). îl întrebi dacă vor binevoi să îți plătească ei zecile de minute futute aiurea-n sky. ah, sorry, acesta e numărul de mobil, închideți, vă sunăm noi pe la ora nouă. nu spune în care zi sau secol, sau univers paralel, poți să-ți iei oricum adio. așa că, ziua următoare, iarăși îți umpli lunciul cu sunat la tata-n sky. dar, înainte, de curiozitate, te suni acasă pe fix. răspunde o babă. uaaat ă fac?!!!! simțisem eu ceva adieri reci prin ditamai căsoiul ăsta dar nu știam că ghosturile răspund și la telefon?! cum spuneam, suni iar la cer, cerul îți răsunde, iarăși apologiaizuri. schimbi tonul și îl informezi că de apologiaizuri este plin podul, că din contul tău ei își trag salarul dar tu, la mai bine de o lună, ești tot fără telefon, broadband, teveu. ok, vă sunăm azi pe mobil. când? deseară! la cât? la 8 piem. și chiar sună, de mă pun în fața infarctului. mă pun să cecuiesc fixul. mă conformez. concluzia? sorry, este undeva o atingere, trebuie cei de le BT (toate liniile telefonice sunt proprietatea companiei de stat BT, alte companii doar închiriază de la asta) să rezolve, dar probabil în câteva zile se va rezolva. poate totuși domnul să îmi spună exact în câte zile, îndrăznesc să întreb. nu, nu poate. așa că mai bag trei complainturi la insensibilii ăștia, deja m-am jmecherit că de-aia-s român, le am scrise în word doar le copipăstuiesc și schimb doar data. primesc trei răspunsuri automate care iarăși mă roagă toate trei să am răbdare. sincer, nu mă ardea la degete, dar eram consternat de cum nu funcționează sistemul ăsta supradimensionat numit concernul sky. ei bine, ia să vedem care e totuși cea mai bună metodă de corecție?! oh, nu bătaia, chiar dacă e ruptă din sky (aia de joc), ci argumentul suprem. banul, nene! așa că, frumușel, intru la mine în cont și blochez direct debitul către cer. apoi, le trimit la toți trei câte o scrisoare oficială prin care îi anunț că, dat find că nu își respectă clauzele contractului, am stopat orice plată pănă nu voi beneficia de cele prevăzute în contract. dacă nu, divorț ce chickenii mei!

eheiiii, drajii moșului, și nu mă sună în egzact ajunu lu anul nou o voce angelică din sky să mă întrebe că de ce am închis robinetul cu bani?! și îi povestesc, de data asta pe banii cerului ei, toată pățania (între timp am făcut un contract de telefonie și broadband cu virginul bronson care promitea la post-code-ul meu broadband de-adevăratelea). și tipa îmi spune că la ei în databez figurez conectat la teveu. o rog suav să îmi facă o vizită și să mă caute de antenă, râde șăgalnic, mai că ar face un fly, colea high, și, încearcă să mă fure de la virgini. îi spun că oricum broadbandul lui murdoch era mai lent decât ochiul mortului și că forget it. așa că mă las greu convins cu o ofertă de teveu, cinci luni gratis, full HD. nu-i mare lucru, îmi propune entuziastă să îmi trimită inginerul joia viitoare... hooooo fătucă, stai puțin, eu nu mai am zile de concediu de păpat, dacă vreți client, faceți bine și trimiteți inginerul din cer sâmbăta (deși, ți-ai dori ca zilele libere să le petreci în companii mai plăcute nu cu injineri, fie ei chiar din sky). fătuca vrea să o dea cotită dar îi spui că astea sunt condițiile, dacă nu, poate să facă ceva în ligheanul de captat sateliți. ochei, inginerul va veni sâmbăta. aia? aia! și vine. numai că respectivul inginer era un soi de spion venit să cecuiască dacă nu cumva totuși, român fiind, am reușit să fentez ditamai cerul și să mă conectez nu wi-fi ci sci-fi. constată că nu tu antenă, nu tu telefon, nu tu broadband. îi o țâră consternat că am fost într-adevăr cinsit, și sună la superiori că îi chiar așa, a dat de un român cinstit, totuși sunt doar un român rupt de realitate în inima civilizației cu ghilimelele de rigoare. și îmi spune că, da, sâmbăta viitoare, vine inginerul nr. en care proptește ligheanu și face conexiunea. și en, chiar vine. vine egzact când beam espresso-ul de dimineață cu prietenul Gerry povestind despre frank zappa, peter green și jerry garcia. nu-l deranjăm cu discuțiile noastre pe injinerică, omul își face treaba, verifică, funcționește, sloncha și pleacă. wow, am teveu.

între timp, în altă sâmbătă a venit virginul cu telefonul. l-a conectat, culmea, am răspuns eu, nu ghostul. apoi, m-au anunțat că m-au conectat la broadband și că îmi trimit modemul prin poștă. numai că era o poștă privată, nu aia roială, care mi-a lăsat bilet că servus, am fost, nu ai fost, tre să fii acasă să semnezi. sun (că de-aia am telefon) și mă înțeleg cu ei să fiu home ziua următoare la doișpe că am un gap la job. dau fuga, ajung, poșta vine la cinci minute după mine, iau parcelu, semnez, plec înapoi la pacienți. seara, desfac parcelu, rutărul este un delink, e totuși un pas înainte față de alcatelul ce părea făcut din carton și paie al celor de la sky. îl conectez plin de emoții. uindousu se coiește și se coiește și.... nțțțț. restartez, restez, aici e măcar un domeniu unde mă mai pricep. nu să păsălește nici wired, nici wireless. sun la companie, că doar de-aia mi-au pus telefon, îmi răspunde o virgină. nu mă poate duce cu zăhărelul (nici măcar nu încearcă). delinku chinezesc e de caca. or să trimită altul. când, o întreb, că eu de ieri, plătesc broadband și nu am. max două zile dar se trag din bill. aham atunci e ochei, dar cum facem cu poșta, că eu nu mă pot tot poști du-te acasă, așteaptă curierul, că ei nu mă plătesc. îmi spune că or să mă sune a doua zi pe mobil. mă sună un tip ca să îmi egzplice cum că stai să vezi, că adresa mea din contract este acolo unde dorm, și că ei nu pot pentru ca să... da să îmi trimiteți un rutăr stricat puteți, întreb direct?! îi spun clar că nu ține figura, ori trimit parcelu la clinică, ori pot să și-l bage-n ass cu router cu tot (pe engleză, anulez contractul). stați să întreb managerul, pot să vă sun peste 10 minute?! nu, nu puteți, că nu pot să vă răspund din gura pacientei. sunați-mă vă rog la ora AIA. dar exact la ora AIA. și nenea sună exact la ora AIA. și mă roagă să îi dau adresa clinicii. aham, deci și aici chestia cu strânsul de coaie (mai ales dacă ele se găsesc în wallet) funcționează!

acum mai rămâne să am norocul ca a doua chinezărie delink să funcționeze. și să am net. ca să vă pot scrie și pune poze, că de la servici nu prea am timp, că aici se lucrează (pe sterlingi, e drept) nu se belește bilingărul pe leii lui boc. numai că, după cum vedeți, și aici mulți lucrează aiurea, stânga nu știe ce face dreapta și omul se depresionează cât ai zice ... fish. urrraaaaaa totuși, romanika-iuchei, trei la zero!!! acolo am fost conectat la toate în aceeași zi în care am făcut contractul. psst, sper să nu citească ăștia și să moară de ciudă...

așa-i că parcă l-ați citit pe tovarășul kafka?! păi dacă mai ținea mult telenovela (vorba gabrielei) ar fi trebuit să îmi schimb numele în K. în toată această perioadă am avut timp să rememorez multe qestii, printre care campania împotriva lui drăculea parcu că tot a răposat proiectu acu zece ani. păi, pe lângă aventura mea de aici cu broadbandu, teveu și telefon, aia a fost, vorba mișului, apă de puță. pe bune, nu-i așa dorine?!

Pisi: si pentru ca am instalat netmeterul (foarte iusful, credeţi-mă, şi mai ales că e opănsurs), si pentru ca aseară dupa astea trei luni de abstinenţă, s-a simţit nevoia unor drastice uploaduri la softuleţe, freşul net s-a pus pe lucru. la oră de vârf!!! şi, exact cum a promis virginul bronson, la el broadbandul e broadband. deci, în tot răul şi-un bine, netu virgin merge brici (finger cross please!!) nu ca în sky...

gallagher. rory.

2010-10-22T17:36:00.005+01:00

duminică am tras o tură cu bike-urile cu prietenul gerry. o tură ca lumea, prin locuri unde nu dai nici de mașini, nici de bikerii de șosea. și unde poți testa frânele, pentru că cobori în stilul ori la bal ori la spital. gipiesu m-a înregistrat la coborâre cu 57km/h, ok, pe un drum unde doar adrenalina mai contează. sigur că am ales o rută țapănă, unde și dai pedale la deal, dar și pentru că, pe traseu este o micuțenie de localitate, îi spune hilltown (nu helltown...), unde, la spar (da, lanțul ăla nemțesc de magazine), poți să îți faci un espresso segafredo de toată pomina. așa că, într-un oraș pustiit de mahmureală, ne-am oprit să băgăm o cafea. gerry și-a luat americănească (mai pe românește șitul ăla la filtru care nu are nimic în comun cu cafeaua) eu am pus un espresso. la casă, o foarte tânără. blondă. la cafeaua lui gerry nu a fost nicio problemă, în schimb, când s-a holbățit în ceașca mea m-a întrebat dacă nu cumva aparatul s-a stricat și a scuipat acolo câteva picături de cafea până să dea ortul. i-am explicat fătucei că ceașca mea conține ceea ce se numește espresso. totuși, ca să evite un posibil complaint s-a dus să dabălcec. am însoțit-o și i-am arătat cu degetul arătător că acolo dacă push, curge espresso. anyway, nu a fost foarte convinsă că mă pricep la mânuit aparatele de cafea (la cafea oricum eram bizar de-a dreptul), am plătit și am ieșit pe o bancă lângă biserică să ne bem cafelele. ici colo, mai trece câte-o mașină, este totuși o rută principală către newcastle, orășel pe malul mării irlandei unde irlandezul de sâmbătă-duminică merge să bage sub nas și să își ducă copii la un fel de parc de distracții, iar ăla bogat și-a tras din timp, domenii, viloaie, iahturi.

odată cafeaua băută, băgăm pedale. la vale. curge bike-ul precum ghinisul viitor pe gâtlej, și, la un moment, facem dreapta pe kilbroney road, ce încalecă șaua munților, traversează două păduri faine și se oprește taman în fața unor pub-uri. drumul, empty. urcăm ușor (logic) doar atât cît să revedem oile lipicioase ce ne privesc ca pe niște ozeneuri. apoi, de pe asfalt cotim pe drumul de pădure. oh! să toti bagi pedale. încă nu coboară, suntem pe șea, mergem paralel cu yellow river (sigur, domnii fogarty de la CCR erau tot irlandezi la gene) apoi, după ce trecem peste un pod nașpa, din metal (deh, rezervație), coboară. de la 400m la 3 pe doar 5 km. gerry în față, eu după, mai țopăi peste hopurile amenajate de nebunii cu DH. brusc, bag o frână de înroșesc discurile. în dreapta, la lizieră, în iarba grasă, pe lângă niște muscărițe, bucile lui demidoff în mai multe exemplare. așa hribălăi rar am găsit acasă. toți, ca piatra. ca să nu credeți că mint, uite aici două poze...

în sfârșit, ca să nu vă mai plictisesc, am încheiat tripul în pub la un ghinis. două, recunosc. gerry este mare amator de blues. și este cum s-ar spune, din gașca mea. spre deosebire de mine, tipu ăsta n-a fost nevoit să-și crăcească timpanele la europa liberă la cornel chiriac să asculte led zeppelin, jethro tull, the who, traffic, stones, și alții ca ei. nț. i-a văzut live, la vremea lor! după el n-a alergat nimeni să-i tundă părul sau să îl întrebe de ce poartă blugi, nici nu l-au pus la judecată la sala eminescu în fața tuturor liceenilor sighișoarei de rahat că de ce a scris lui cornel chiriac scrisoare ca să o poată asculta cu gogonele pe traseu pe janis joplin. pur și simplu, gerry l-a cunoscut la warrenpoint pe peter green, la o bere, pe levon helm și alți nebuni rătăciți pe malul lacului carlingford. oricum, nicunul dintre noi nu anticipa că o să schimbe doar peste o jumătate de oră o vorbă cu john paul jones care venise la un prieten aici, în rostrevor...

oricum, la ghinis, ne-am avântat. ba că sonny landreth, ba că derek trucks (el cu preferații lui americani), iar eu o țineam cu jimmy page, eric clapton, peter green sau steve winwood de pe insulele astea. cert este că la un moment dat, când s-a așezat crema frumușel peste al doilea pint, ne-am amintit simultan de cel mai nedreptățit ghitarist de blues-rock. rory gallagher...

irlanda a dat o grămădoaie de personalități (nu pun la socoteală diaspora irlandeză). dar în istoria muzicii moderne rory gallagher rămâne mai mult decât un mit. personalitatea lui este la fel de puternică precum falezele donegalului de unde se trage. despre el doar auzisem pe vremurile alea, când cunoscuți erau bitălșii, stonșii, zepelinii, diparpălii. hai, mai un hendrix, o joplin, un alvin lee, din cauză de woodstock. gallagher era doar pentru cunoscători. este exact ca în lumea vinurilor, a cafelei sa au malt-urilor. la un anumit nivel numai, începi să guști crema...

așa că azi, deși îl aveam pe rory în arhivă de multișor (l-am și ascultat sporadic), l-am trasferat integral în arhiva de 32 de gigi ai aifonului. magnific! pe bus, la dus la job, la job, unde am conectat divaisu la boxe, la revenire. imens! total!

știu că rory este undeva în top. nu știu pe care loc, și nici nu mă prea interesează. cert este că a fost unul dintre marii ghitariști ai lumii, un singuratic, a cărui ghitară a dat năvală în lumea bună a blues-rock-ului. rory a murit stupid, din greșeala medicilor. sigur, ca orice irlandez (plus muzician pe deasupra) mai trăgea la măsea. oricum, la ora asta, cel mai mare aeroport al irlandei de nord poartă numele unui așa zis fotbalist de care îmi aduc aminte perfect. george best. un alcoolist care a avut o scurtă perioadă de glorie. este clar că botezarea aeroportului s-a făcut pe criterii politice dat fiind că soccerul (sau cum îi zicem noi, fotblat), nu este nici pe departe în meniul irlandezilor. este un sport englezesc (deși inventat tot de irlandezi), dar aici pe insulă, nu are succes. aici, cum mai spuneam altundeva, sunt sporturile gelice. GAA.

nu ar fi fost oare mai nimerit ca aeroportul să poarte numele nu unui distins alcoolist (e ca și cum i-ai da numele de dobrin otopeniului, deși, fie vroba între noi, gâscanul a fost cu câteva niveluri peste best, asta ca să fac și un joc de cuvinte...) ci al unuia dintre marii ghitariști ai lumii?!...

din păcate, gallagher a fost 100% irlandez. pe vremea trabălurilor, el cucerea cu ghitara lui irlandeză, anglia.

și, dacă este să stau să mă gândesc bine, a fost mult prea mare chiar și pentru un nume de aeroport fie el din belfast...

pisi. la ieșire, pe o bancă la povești cu un tip din warrenpoint, john paul jones. gerry îmi trage un cot și mă întreabă dacă știu personajele. nu aveam cum, oricum, cu tipu din warrenpoint copilărise. am traversat strada, am făcut cunoștință și ne-am pus la povești ca vechi prieteni, despre muzica rock, normal. nici urmă de înfumurare sau ceva de genul ăsta, nici n-ai fi spus că unul dintre cei patru povestași era fost membru led zeppelin.

sloncha!

toamnă

2010-10-16T09:52:00.002+01:00

și aici este toamnă, să nu vă închipuiți altceva. numai că este un altfel de toamnă. cu toate că arțarii și-au înroșit frunzele, iar cele ale stejarilor converg către galben, tufe de flori continuă să înflorească. fuchsiile sudamericane au înflorit a doua oară (pe astea le știu), iar multe altele la fel, de ai spune că a venit primăvara. deci, toamna irlandeză este și un fel de primăvară atipică. lumea încă umblă în tricouri deși diminețile sunt învăluite în ceață, iar soarele se arată discret printre aburi tot mai târziu. cu toate acestea, nu e frig. e o atmosferă plăcută, blândă precum o catifea. albastră.

o știre despre niște nimeni

2010-10-12T19:04:00.007+01:00

nu foarte demult, ba chiar foarte recent discutam cu o prietenă despre informație. nu dezvolt aici subiectul pentru că el a fost și este în plină dezbatere. cert este faptul că, odată cu apariția bolgurilor, presa (care între noi fie vorba de multișor s-a pus cu cracii-n tavan pentru a se oferi cu trup și suflet banului și politicii) s-a văzut în fața celei mai mari provocări de la apariția presei electronice încoace....

sunt în țara lui bibisii. nici bibisiul nu mai este ce a fost odată (cel puțin când vorbim de niusuri). și este normal, pentru că bibisiul, acest etalon neatins de nicio altă companie de știri din lume, fie ea și privată, se găsește și el la mila banului public (aici îi zice toată ziua pound). și, cum puterea controlează respectivul pound, vrând nevrând, te trezești în situația de-a lărgi azimutul cracilor sau, mai mult, să schimbi postura într-una mai convenavbilă și mai elocventă, oarecum similară (dar nu atât de brutal) cu băgatul pumnului românesc în gură....

privesc rar știrile. am alte chestii mult mai utile de făcut dimineața (ascultat greath northern, eatliza sau yeasayer) sau pur și simplu să îmi holbățesc ochii peste ceața ce învăluie golful. știri, halesc de pe net. am sursele mele, alternative și mult mai credibile (eheee, oarecum samizdaturi)....

în afară de dezastrul ecologic produs de căte bipi (britișpetroleum) în golful mexic (banalizat rapid de către presă din varii considerente), dezastru care, în afară de virtualul și posibilul de la roșia montană, se regăsește sigur în top ten, nimic altceva care să îmi atragă atenția. zilnic, știri de căcat...

asta până în august....

în august, aflu că în chile, niște mineri au rămas captivi într-o galerie la 700 m sub pământ. inițial fuseseră dați morți, pentru ca apoi...

okei, pentru noi, chile înseamnă cutremure, patagonia și lumea a treia. oricum, o bună parte dintre europeni, habar nu au unde este și cu ce se mănâncă chile (atâta timp cât încă pot băga sub nas kile de junkfood...). și, ca să continui să fiu cinic, oricum în fiece an crapă o grămadă de mineri peste tot (dar mai ales în china care oricum este suprapopulată, isn't?!), astfel că o știre în plus sau în minus despre niște bieți amărâți rămași captivi într-o galerie subpământeană devine nesemnificativă pentru presa superglobalizată și coprofagă....

perhaps. pe mine, evenimentul (nu știrea) m-a captivat. m-a impresionat până la lacrimi concentrarea de forțe (dar și de spirite) întru salvarea celor peste 30 de amărâți.... a devenit precum aici wayne roonie (un fel de mutu la fel de cretin ca al nostru), obiectiv național în chile (las la o parte prestația elegantă a respectivei naționale de fotbal la ultimele mondiale în timp ce englandul care a inventat fotblatul s-a cam căcat pe dumneaei sau au făcut-o "vedetele" ei cu atâta devotament)...

în noaptea asta vom vedea dacă metoda găsită pentru salvarea minerilor va funcționa sau nu. eu sper că da. dar nu asta este important. este important faptul că, într-un anume colț de lume, câteva vieți de oameni (care în alte colțuri de lume nu fac nici cât o ceapă degerată...) au devenit subiect de importanță națională. toată forța acelui popor s-a concentrat într-un singur țel. salvarea!

de ani de zile, tot felul de politruci sau personaje diluate, încasează nobelul pentru pace pe niște criterii care de cam de multișor și-au pierdut esența. a devenit aproape banal premiul dedicat păcii (sic!)...

păi eu, dacă m-aș numi comitetul de decernare al respectivului premiu, anul ăsta i-aș lăsa baltă (măcar anul ăsta!!) pe tot felul de politruci de mucava sau oengeuri sugătoare de finanțe publice și private, și l-aș decerna celor 33 (parcă) de Oameni. pentru simplul fapt că au reușit să supraviețuiască atâta timp în subteran împreună, în timp ce noi, ne sinucidem zilnic, individual, în plină lumina zilei...

nota de plată pentru tăcere și cap plecat. dar și pentru "deskurkieren"

2010-10-06T20:12:00.005+01:00

aflu, urmând o suită de linkuri că, la sighișoara, câteva persoane s-au supărat că am închis sighișoara samizdat. alte persoane au constatat cu prost disimulată suprindere că mai mult, adresa a fost redirecționată către “un oarece blog”, ca să citez inexact. aceleași persoane care mă sfătuiau că, dacă plec, să nu-mi uit rădăcinile. care rădăcini?! ce fel de rădăcini ar trebui să nu rup pentru a-mi putea păstra libertatea?! cele ale lașității și compromisului care ne-au împănat istoria?! o țară de no-name care și-a exilat rapid name-urile?! nu alea sunt rădăcinile mele, sau, cel puțin, nu percep că aș avea într-un anume fel legătură cu ele.

ei bine, în primul rând, eu am înființat sighișoara samizdat, iar adresa respectivă se află în proprietatea mea. argumentul unora că sighișoara samizdat nu mi-a aparținut doar mie, ci și celor care și-au adus contribuția, stă în picioare precum broasca beată (scuze tibi!). nu am făcut altceva decât să ofer spațiu altor persoane care într-un fel sau altul au agreat politica publicației. și care, au ales, cu nume și pronume, să își pună cum se spune “curul la bătaie”. au fost puțini. extrem de puțini! majoritatea și-au arătat mușchii anonimi sau mă felicitau șușotind, pentru curaj, sau, culmea nesimțirii, mă rugau să scot niște castane din foc că lor le era lene sau le dădea lașitatea pe urechi afară!! asta pentru că, am tras concluzia, în general sighișorenilor le lipsesc coaiele. mai mult, s-au complăcut și se complac în tăcere, acceptă fără crâcnire ca o mână de eunuci (vezi majoritatea elementelor din consiliul local prin hororoabilii lui componenți, vezi procurori, judecători, primar, vice, și alți harnici mâncători de căcat) să îi încalece în cel mai penibil și deșănțat mod.

sighișoara samizdat a fost un spațiu deschis, o tentativă personală de a dizloca tăcerea comunitară. aplecarea comunitară. masochismul comunitar. lașitatea. complictatea. a fost prima publicație banată de către un afacerist local care azi este senator. a fost prima publicație care a oferit pe tavă somnorosului dna, DOVEZI irefutabile de corupție.

aflu acum că țara e în budă. aud lamentări. înjurături tăcute.

păi s-a ajuns unde era logic să se ajungă, stimabililor! zic eu că prea târziu! nota de plată pentru că AȚI tăcut şi v-aţi complăcut, trebuia să vină odată! nota de plată pentru că în loc să luptați, v-AȚI descurcat, trebuia să vină! e nota de plată pentru că v-AȚI furat atâta timp căciula! nu am niciun respect pentru sighișorenii de acum, decât pentru câțiva, pentru care degetele de la o mână îmi sunt arhisuficiente. sighișorenii de azi au acceptat ca orașul să fie mutilat sub nasul lor (au înghițit orice promisiune de căcat pe nemestecate, exemplu dracula parcu), au acceptat ca orașul să le fie furat pe hălci (pentru făcut fălci), istoria lui, de asemeni furată. sighișoreni, vă meritați soarta, și nu o spun cu satisfacție, ci cu silă profundă!

iar dacă vă simțiți în stare să vă recuperați coaiele, puneți de un blog, atârnați-vă o pancartă de gât pe care să scrieți I WAS NOT STUPID, JUST COWARD și rupeți tăcerea! Dați cu ticăloșii de pământ și dovediți că aveți dreptate criticând pe la colțuri că am catadicsit din prea multă silă și dezamăgire să închid sighișoara samizdat.

P.S. rog să nu postați comentarii

callahan, incorectul din toate punctele de vedere

2010-10-02T08:21:00.023+01:00

a trebuit să ajung pe această insulă, să am o conexiune tv la sky, câteva programe culturale dar mai ales posibilitatea să îmi înregistrez câteva dintre filmele, documentarele, concertele pe care, foarte probabil, nu le-aș fi văzut niciodată acasă...

mai ieri, dau pe bibi see for de un documentar despre cartunistul john callahan. auzisem de el, numele de irlandez m-a făcut curios așa că am programat înregistrarea documentarului. pentru că marea mă trezește cu noaptea în cap, n-am găsit nimic mai bun de făcut în dimineața asta decât să probez înregistrarea cu degetul...

n-are rost (sic!) să mă apuc să vă povestesc despre excelentul documentar, iar aici puteți afla mai multe despre paraplegicul caricaturist. m-am gândit doar să postez câteva dintre caricaturile salte care au oripilat (o parte) din pudibonda americă, dar au extaziat o bună parte din lume... nimic nu este sacru, sau, vorba lui gauguin: ...în viață ai dreptul de a îndrăzni orice...

și pentru că tot se apropie tot mai comercialul crăciun....

niște nume

2010-09-29T19:37:00.003+01:00

păi, s-au adunat ceva pacienți. am făcut acum un inventar succint de nume și am descoperit că am jumătate din beatles (patru lennon și un mccartney), un mcloughlin, dar nu este john ci o ea, doi kennedy, o farrell, o o'hara (nu din tara), o o'tool (o fi drincănind la fel ca peter?!!), un gallagher (nu se știe la ghitară deloc dar joacă hurling), două ferry gemene (chiar acum am citit un interviu, brian de la roxy music a făcut 65...), o cassidy (chiar arată că ar putea fi rudă cu butch), și cinci murphy (niciunul nu catadicsește să mai adauge o lege la lista de legi oferită de celălalt murphy care probabil nu îmi va fi pacient niciodată).... oh, am uitat de familia o'connor... îi aștept pe joyce, wilde, swift, heaney sau hewson, că am timp....

să ne crucim puțin

2010-09-23T20:40:00.007+01:00

n-am avut ce face decât să beau un ghinis azi, că prea ploua... sub nasul meu, un ziar. mă râcâie michiduță și-l răsfoiesc. aflu astfel că, popălăul hăl mare de-i zice benedict n-a găsit ceva mai bun de făcut decât să se ia de “extremiștii secularizării”. deci, pudibond, nu l-a nominalizat pe richard dawkins. nici nu era nevoie, că toată lumea asta ca mine, mai nedusă la beserică a înțeles perfect. deci, nenea dawkins cu genele lui egoiste e vinovat de toate porcăriile ce se perindă sub nasul nostru în fiecare clipă...

sigur, respectivul nene, acu doar câteva sute de ani, ar fi fost alungit fizic cu vreo douăj de țenti, și apoi ar fi fost roasted în public ca egzamplu perfect de antichrist...

ce uită benedictul nostru este să se uite în propria ogradă. numai aici, peste gârlă, popălăii s-au dedat la prospături de nouă-zece ani, numite generic copii.... și nu numai aici, și nu numai la catolici....

benedictul nu se uită și la maniPULAtorii acestei lumi ascunși după teancurile de bancnote și care stau zăvorâți în clădirile imense de pe ualstriturile lumii.... și care, doar mai anțărț au pus lumea pe butuci...

nici borul nostru românesc nu stă mai bine. beserica noastră neaoșă de la 1054 încoace se află într-un permanent felatio cu stăpânirea (că s-a numit voievod, rege, tovarășu președinte sau domnii parlamentari). aceeași beserică în plină perioadă de criză poftește indecent la banu public ca să-și facă matahală de catedrală...

nu știu dacă dumnezeu există. dacă da, consider că din start a fost profund selfish oprind amărâta de populație din mare e grădina ta să acceadă la pomul cunoașterii. ha?! adică ce, imensa populație compusă din adam și eva (că pe lilith a trimis-o cam din aceleași motive în neantul uitării...) puteau deveni ei mai dăștepți decât însuși creatorul?! păi dacă da, atunci respectivul a fost depășit de eveniment și a supralicitat. exact ca o gaură neagră mică ce se dorește a deveni o superblackhole....

mă bate cel de sus, nu?! păi ne bate pe toți urmașii păcătoșilor de ne stă mereu aroma de poamă-n gât...

nu pot decât să afirm că este o onoare pentru richard dawkins să fie făcut țap ispășitor. semn că nu este totul pierdut pentru unii dintre noi... și nici pentru ăilalți care cu o mână fac semnu crucii și cu cealaltă mânuiesc banul și ganul...

dublin, nu dablin

2010-09-22T15:22:00.005+01:00

până a ajunge aici, auzeam una și bună, dablin, dablin. când, este toată ziua (ploioasă ca a irlandezului), dublin. că e din cork, armagh, donegal sau down, tot dublin îi spune. exact așa cum îl citeam eu înainte și îl pronunțam dablin.

m-am dus l-a dublin nu pentru a călca pe urmele lui leopold bloom ci pentru că, colegii mei de pub de aici mi-au spus că cel mai bun ghinis tot la dublin se bea. neaparat într-o zi ploioasă. cum, cel mai greu de găsit în irlanda este berea ghinis și zilele ploioase, am încercat dublinul ... cu talpa piciorului. n-a fost un șoc cultural. știam că este extrem de cosmopolit, că lumea este foarte veselă (da, puburile sunt full eye sâmbăta), și multe alte asemeni...

știam de exemplu că joyce are statuie la dublin. cu toate că, s-a rupt de catolicism (horribile dictu mai ales într-o irlandă profund catolică la acea vreme) încă de la la vârsta de 15 ani (o fi avut și el probleme care acum scutură biserica catolică din temelii?!), și, practic s-a autoexilat detestându-și (oare?!) țara natală. citind portretul artistului la tinerețe, găsești multe explicații, și deloc mărunte.

mie mi-a plăcut “ulysse”. nu știu de ce! îl începusem de vreo douăj de ori și l-am tot lăsat după câteva pagini, cam la fel ca și cu proust. probabil nu eram destul de copt... apoi, ca și pe proust, l-am savurat ca pe-o madeleină...

desigur, la dublin a plouat de vreo cinșpe ori, dar am și apucat să bag un ghinis de la mama și tata lui, alături de o plăcinta ciobanului care putea să lipsească liniștit din decorul mesei. mâncarea tradițională (dacă nu e cumva pește) nu este punctul forte pe insulele astea. probabil de-aia au inventat vischiul și ghinisul. un banc auzit în chicago te întreba de ce dumnezeu a inventat dumnezeu ghinisul. și tot bancul răspundea, ca nu cumva să cucerească irlandezii toată lumea...

la muzeul național mi-am umplut privirea de aur. torques imense (cum naiba puteau purta celții asemenea greutăți de aur la gât?!), arme, vase de cult, eteceuri... oricum, istorie cât încape. artefacte absolut minunate, de o finețe incredibilă. și asta îmi audce aminte de clișeul nostru cu dacii care erau cei mai și cei mai... pe naiba! de la daci nu a rămas nici măcar scrisul, probabil erau prea ocupați cu vinul (deși nici keltoii nu duceau ulcioarele la ureche...). cel mai mult m-au dat pe spate armele. fin construite, atât cele de bronz, cât și cele de fier...

pe străzi, buskeri de toate muzicile (și nu numai muzici), trupa asta chiar era mișto, păcat că nu i-a prea lăsat ploaia să se desfășoare....

am remarcat cât de puțin constipată e lumea asta (plină și ea de tot felul de bube), știu să se bucure de fiecare clipă, și o fac lipsiți de complexe sau ifose. și am mai remarcat la teveul oficial din sud o trupă bestială (un fel de divertis din zilele lor bune, dacă or fi avut de-alea). se numește “the savage eye” (dați și voi un serci pe iutub). e drept că trebuie să te obișnuiești cu dialectul. concluzia mi-a spus-o vecina (poloneză, cu boifrend irlandez). numai popoarele puternice au atâta capacitate de a se autorioniza...

corect!

scoici la maț

2010-09-05T18:23:00.006+01:00

ideea de a mânca moluște nu e nouă (nici la om). îi văd toată ziua, pescărușii, cum se fâțâie în funcție de flux și reflux. nu păreau foarte hămesiți, tot ciuguleau câte ceva de pe plajă. apoi, apăreau ciorile furăcioase, coțofenele și mai furăcioase... oameni, mai puțin. ei au supermarketurile...

mi-am cumpărat wellies ca să mă pot plimbăți și eu pe lângă pescăruși. odată ajuns în larg, plin de midii. mii de midii. sute de mii, de doate mărimile, ascunse jumătate în nisip, printre alge, toate cu mustățile agățate de te miri ce (pietricele, alte scoici, bușteni)

m-am holbățit la prețul lor pe la sainsburi, nu foarte mic (da nici de faliment). așa că azi, dacă tot a plouat de vreo 50 de ori, mi-am luat țoalele de irlandez, wellisurile în picioare și am mers să le fac concurență pescărușilor....

nu m-am zgârcit, da nici nu am făcut exces. cam asta a fost recolta brută...

după o baie bună, le-am băgat la opărit de vii. sinistru, nu (da nu le-am găsit jugularele)?! din toată grămada aia, doar trei sau patru nu s-au deschis, semnă că dăduseră deja ortul... a urmat apoi partea cea mai interesantă, scosul din cochilie (e bine de pipăit fiecare dacă a înghițit sau nu o pietricică, nu de altceva dar nu ar fi indicat de aflat asta ulterior, cu dinții...)

unii ar spune că rezultatul este oribil. și alții ar spune la fel... și eu aș putea fi de acord uneori...

ce a urmat a fost furat din cartea lui oliver jamie. undeva am pus niște basmati la fiert. egzact opt minute! altundeva, în niște unt irlandez topit am stors niște lămâie, le-am turnat pe urâtele din bol și peste ele niște sos de soici chinezesc. nu mult, doar atât cât să... niște piper (musai), și doi căței de usturoi pe care i-am zdrobit înainte de a apuca să latre... ah, da, și sare. de mare...

le-am băgat pe toate la maț, vorba kunoliciului. dacă nu o să mai scriu nimica, înseamnă că au fost Mytilus ... phalloides

salvați balenele! dar nu chiar pe toate...

2010-09-02T19:49:00.003+01:00

aflu acum o știre proaspătă (asta după ce am revăzut pulp fiction pentru a n-a oară și de fiecare dată scena cu seringa cu adrenalină înfiptă în inima miei wallace mă face să tresar și totodată să râd...). eneigesul britanic (un fel de casă de asigurări de sănătate dar mult mai darnică decât aia românească) a băgat banu în...salvatul balenelor. ha?! nooooo, nu-i vorba de alea albastre sau cu cocoașă, nooo, ci de alea bipede, oarecum gânditoare și care toată viața lor au băgat la maț (ca să îl parafrazez iar pe kunolici) până au bătut tona. după ce au apărut problemele (de suflat, de răsuflat, de îmbrăcat, de mișcat și alte alea), balenele umane au apelat la medicină. și cum eneigesul britanic vede de sănătatea oamenilor până la exagerare (nu ca al nostru care ar trebui să facă contract cu BOR-ul nu cu doctorii...), a băgat banu gros în peste 4500 de operații de bypass gastric, operație care, făcută privat ar costa între 9000 și 11000 lire....

asta ar fi ca și cum cas-ul nostru de căcat ar băga banul contribuabilului în operații estetice la parlamentari și guvernanți doar-doar fețele lor ar aduce a oameni și nu a cururi...

fakebook, faszbic, fîsbuci....

2010-08-27T09:40:00.003+01:00

.... într-un cuvânt, facebook. şuţanii acum nu-şi mai cer numerele de la mobil sau id-ul de mess ci cel de facebook. este o aiureală totală care dă senzaţia de "socializare". întrebarea firească ce se pune este cât la 100 din căruţa de informaţii primită zilnic pe pisiu sau pe smartfone sunt importante?!

o analiză recentă dă un răspuns aiuritor. 0,000003%. restul este pierdere de vreme, spălat de creier şi, repet, senzaţia că nu eşti singur....

între timp, cota estimată la bursă a respectivei reţele a săltat la 20 miliarde de dolari. de ce oare, când informaţiile schimbate, în imensa lor majoritate sunt tâmpenii?! eheeeee, drajii moşului, informaţiile schimbate între voi sunt de căcat (te fac o bere, te fac un şoping sau pur si simplu vrei să te fac?...), dar ele sunt inestimabile pentru cei care stau în spatele reţelei. firme de advertising, magazine mai mult sau mai puţin online, servicii mai mult sau mai puţin secrete....

mai apre câte o ştire trăznet cum nuşcine din patagonia a fost salvat datorită facebucului, cineva din siberia donându-i acestuia un rinichi... scârţ de adormit copii

mai deunăzi, în spatele meu în bus, trei şuţani. unul dintre ei avea smartfonul pe facebook (smartfone care cu siguranţă era mai smart decât apropitarul...). la fiecare minut, scula deşteaptă scotea un bipuit de-i făcea pe toţi călătorii să treasară speriaţi. era semn că scula mai puţin deşteaptă primisese un mesaj pe face...

am remarcat că majoritatea tinerilor se plimbă pe stradă cu ochii pironiţi pe sculele deştepte în aşteptarea unei noutăţi pe face... la şoping la fel, probabil şi pe budă, probabil...peste tot...

deci, ne găsim în epoca comunicării. ha?! adică w.t.f. comunicare?! cu cine? despre ce? când?

întrebarea serioasă este dacă noi mai avem timp să ne aparţinem nouă înşine când, deja a ajuns să ţi se reproşeze că ai avut telefonul mobil închis. se comunică electronic vrute şi nevrute, iar când chat-iştii ajung să se întâlnească face to face, tac vârtos, se uită peste umerii celuilalt şi se simt inconfortabil...

o fâţă intervievată de un reporter imberb lăuda face-ul care o ajută să comunice liber, pentru că ea este alfel foarte shy si se intimidează rapid. poate că fâţa se va căsători pe face, va face copii pe face, şi va şi naşte pe face fără nici un fel de shame...

ăhăă, sâmbătă

2010-08-18T15:39:00.010+01:00

dacă nu te troscăieşti vinerea seara (şi nu te, că nu are rost să intri chiar de tot în rândul lumii), sâmbăta dimineaţa ai ocazia să te scoli ca de obicei, adică la 6 jumate, cu noaptea în cap când defapt e ziuă. arunci o ocheadă afară. în mod normal, plouă, dar nu se arată ca afară să fie normal. şi, bagi rapid la ghiozdan ceva uşor (un suc de portocale, nişte brânză puturos de bună), apoi la rucsac nişte batoane din alea cu cereale şi fructe, apă la punga de cămilă (deşi e foarte puţin probabil să rămâi însetat în munţii ăştia plini de pâraie curate), şi o tai la plimbare. şoseaua este goală puşcă (indecent de goală, ca în hustler), purcezi pe ea inhalând briza mării amestecată cu cea a muntelui. primul popas l-ai scotocit pe net, cu nenea google. Kilfeaghan Dolmen. puteţi scotoci tot cu nenea google sau la tanti Wiki Pedia. loc de meditaţie şi pentru mine, şi pentru CB, bicla mea. instalaţia are respectabila vârstă de 5000 de ani. şi se ţine bine. meditând, rămâi cu o senzaţie stranie de atemporalitate. este ceva ce va mai persista încă o grămadă de vreme, granitul irlandei pare aproape nemuritor. bolovani de granit asamblaţi pentru muritori. muritori ca ei, ca mine, ca voi. oricum, ating o piatră pe care, cu siguranţă, au mai atins-o mulţi alţi oameni, cei mai bătrâni au împlinit şi ei 5000 de ani şi ceva. CB îmi arată cu coada ochiului, muntele pe care vrea să mă caţăr. îi scot limba, de căţărat, mai mult stilul împins, iar la vale nici nu vreau să mă gândesc care pe care. cred însă că mai bine proţăpesc nişte poze. poze de sâmbătă.

şi, cum şi mtb-ul e ca şi viaţa, unde ai urcat tre să şi cobori, după o odihnă binemeritată şi un dialog interesant cu dumnealor, valea la...vale. nu intru în detalii tehnice, dar a fost mişto. bolovani, ceva trambuline pe care le-am gestionat cu destule rezerve şi frâne superhidraulice, apoi o potecă şerpuind pe o coastă plină de ferigi mai înalte decât omul. jos, frânele miros a încins, muşchii, hăă, acu îţi dai seama ce înseamnă să cobori cu toţi muşchii, şi endorfine cât încape... naşpa, iar o să citească cine nu trebuie....

după, ajung iar pe şosea. ceva mai multe maşini, dar full de bikeri de şosea. tipi ce trag într-o zi ture de 150 de mile. sigur, cu biţele lor de cinci kile e acceptabil. nu mai pridideşti să te saluţi, reciproc, deh, suntem aceeaşi tagmă deşi CB-ul meu este un XC, oarecum atipic pentru şosele netede. trec pe lângă o păşune şi, defect profesional, mă holbăţesc după nişte ciuperci. hopaaa, parasoli! trei, mari, laţi şi proaspeţi. aşa că, ajus acasă, mai trag o “natură moartă” irlandeză pentru prieteni Kunolici şi Tibi

despre diaree, oarecum

2010-08-12T09:18:00.003+01:00

nu ştiaţi că şi diareea poate face obiectul unei reclame? sigur, fantezia firmelor de publicitate nu mai are limite. nu ştiu cât de cufuriţi sunt britanicii, cert este că medicamentul imodium este la mare trecere. reclama este oarecum suprarealistă, începe cu o imagine stilizată din interiorul unei femei (da, femei!) care seamănă cu un soi de fanfară ce a luat-o razna. apoi, femeia-fanfară ia pe cale bucală o pastilă de imodium şi, brusc, debandada muzicală se transformă într-un vals de adormit intestinele....

brusc, am făcut legătura inevitabilă cu diareea verbală a politicienilor români. le-ar trebui zlinic nişte supozitoare de imodium cât dovleacul pentru a o stăpâni cât de cât.

Coffee time...

2010-08-10T10:00:00.003+01:00

O altă mare problemă cu care se confruntă un străin ajuns aici este ...cafeaua. Aici, (şi) cafeaua de tip "american" a câştigat bătălia. La micul dejun ţi se aduce automat acel gen de lichid lung, negru şi fierbinte, lipsit de orice fel de aromă, plin de cofeină. Coffee. Shit! La început, la hotel am cerut la bar, pentru că aveau espresor, firesc, un espresso. Foarte probabil eram primul din istoria hotelului care solicita acest lucru. Barmanul, vădit încurcat, m-a întrebat dacă nu cumva doresc totuşi cafea la filtru. Eu, nu şi nu, vroiam espresso. Cert, barmanul nu ştia să îl facă. Astfel că am primit o cafea, e drept mai scurtă, dar cu acelaşi gust oribil...

Chiar dacă fizionomia să presupunem, nu sugerează că ai putea fi străin, dacă soliciţi un espresso este ca şi cum ţi-ai arătat paşaportul (eşti probabil italian sau spaniol...)

Pe Canal str, colţ cu Monaghan str. dai de "Grounded". Barbanul, un tip funny, genul ce nu lispeşe de la nici un festival de genul Glasto sau T in the Park. Ok, lumea intră acolo să bage la maţ prăjituri de tot felul, ceva breakfast (se pare că e totuşi de calitate), şi desigur cafea. da, cafea din aia... Muzică mişto. Radiohead, Blur, dar şi Miles Davis sau Jethro Tull...

Am cerut şi eu espresso. OK, mi-a făcut semn să mă aşez, am primit cafeaua in cinci minute. O aromă ce m-a dat pe spate. Gustul, greu de descris, dar oricum, extraordinar. E o combinaţie a lor, din ceva cafea din Tanzania şi Bolivia. Aroma rămâne mai bine de douăj de minute în gură. Fantastic! Mi-a spus că sunt singurul client băutor de espresso şi că "ăştia de aici" nu ştiu ce înseamnă o cafea adevărată, dar ăsta nu mai e businessu lui, le oferă ce cer...

Cum s-ar spune, a trebuit să vin în Irlanda pentru a bea cel mai bun espresso.

Acum, la clinică am espresorul meu. Este un DeLonghi. Cafeaua o cumpăr desigur de la "Grounded". Mmmmmmm....

P.S. Am băut şi un "irish cofee" de la mama şi tata lui. Excepţional!

Constatare

2010-08-09T15:28:00.002+01:00

Azi am constatat că nu am mai auzit de trei luni nici o manea, niciun futu-i strigat în gura mare pe stradă, sau mânca-mi-ai şi alte multe asemeni. Nu am mai văzut la televizor mutrele ipocrite ale politicienilor români sau ale pseudojurnaliştilor, nu am mai auzit de Dăneşan, Popa, Ferezan, Băăă, Ciucan (un soi de manele politice şi ei).

Supriză, nu-mi lipsesc deloc. Foarte probabil, nici eu, lor...

....

2010-07-30T11:56:00.002+01:00

există în irlanda locuri în care nu plouă, aflu de la bbc forecast.
(necazul este că niciodată nu te afli în acele locuri....)

pumpsi!

2010-07-24T12:46:00.004+01:00

weeeeep! au ieșit!

mery found a boyfriend

2010-07-24T12:01:00.005+01:00

păi ce să spun?! internetul bată-l vina! cum mery s-a găsit în imposibilitatea fizică de a călători cu mine, ajuns aici am început să scotocesc pe web doar-doar i-oi găsi un prieten cu care măcar să corepsondeze, să schimbe impresii despre diferite trasee. greu tare nu a fost dat fiind faptul că pe-aici, băieții bine se găsesc cu duiumul, sunt bine dotați poți găsi la un preț bunicel tineri abia ieșiți pe piață, dotați cu schimbătoare de viteză de ultimă generație sram frâne hidraulice avid elixir r, foi truvativ...

uite așa am dat de see bee, un boyfriend pe două roți rtichie, cam nărăvaș e drept, dar sunt sigur că mery o să-l accepte fără probleme. Cu see bee îmi petrec zilnic 32km. Mă duce gratis până la surgery și înapoi. e drept, se cam plictisește pe o șosea care urcă până la maximum 10m. chiar m-a întrebat dacă nu cumva l-am confundat cu celălalt see bee făcut special pentru road. m-am simțit destul de jignit, noroc că mery nu a fost aici, i s-ar fi dezumflat roțile de nervi. astfel că azi, l-am scos pe amic pe off-road. adică pe o potecă ce urcă prin pădure de la 6m altitudine reală, la 220. chiar dacă a plouat puțin, see bee s-a simțit mai mult decât confortabil. la revenire, i-am dat drumul să văd ce-i pot suspensiile. pot multe, cert este că l-am lăsat să treacă de 40km/h câteva momente. excelent! foarte bine educat, nici nu simți că te dai de-a dura la vale abia atingând pământul....

deci, see bee, welcome...

bârfituri

2010-07-15T14:14:00.004+01:00

stau cu spatele la televizor şi spăl vase. las televizorul pe ştiri nu pentru că m-ar interesa în mod deosebit noutăţile, ci pentru a mă obişnui cu slang-ul irlandei . şi aici prima pagină o ţin personaje precum taximetristul din Cumbria care în nici o oră a împuşcat cu mult succes 12 persoane nevinovate, sau proaspăt externatul din jail, Moat, a cărui mutră de killer nu ridică nici un fel de dubiu (decât acela că justiţia britanică l-a pus pe liber), şi care, gelos nevoie mare, merge direct la fosta prietenă, o târfuliţă de doi bani, o împuşcă aproape mortal, iar pe noul ei amant îl trimite cu o altă împuşcătură direct în mormânt. a doua zi trimite în spital un poliţist punând pe jar toată poliţia din Northumbria. o săptămână a fost vedeta mass-mediei, urmărit de sute de poliţişti (şi jurnalişti, of course...). într-un fericit final, aceştia (nu jurnaliştii!!) îl localizează şi îl lichidează scurt. prompt media sare călare pe fratele criminalului care declară sus şi tare că ce s-a întâmplat a fost o execuţie publică în direct (îmu sună tare cunoscut exprimarea...). o fi, nu spun nu, dar aşa au scutit bugetul şi aşa sărăcit al britaniei mari de câteva sute de mii de lire cât ar fi costat luxoasa puşcărie....

în Armagh s-a construit un parc pentru copii. un consilier local a fost descoperit de către jurnalişti că a luat câteva resturi de lemn rămase de la contruirea gardului împrejmuitor. fraierul (în opinia unor consilieri locali din sighişoara...) şi-a prezentat demisia a doua zi...

david beckham, acest mutu al angliei dezminte că ar intenţiona să devină antrenor al echipei de fotbal a angliei. în schimb, îl laudă la o conferinţă de presă pe actualul antrenor-papagal capello care se cramponează de scaun (şi de salariul gras, desigur...) ca o piţurcă. o sumedenie de paparazzi şi demoazele isterizate pândesc ieşirea mutului britanic de la conferinţa de presă...

un proiect rezidenţial pune în pericol malurile unui pârâiaş din vecinătate. toată vecinătatea iese şi protestează împotriva proiectului, inclusiv copii...

ar trebui un canal special pentru meteo având în vedere faptul că vremea se schimbă aici din cinci în cinci minute...

...

2010-07-13T12:14:00.019+01:00

ce mâncăm azi? dar ieri?!

2010-07-09T09:50:00.005+01:00

Orice român plecat de acasă (vorbesc serios), se confruntă cu o porblemă majoră, oriunde ar merge în vest. Mâncarea. Nu preţul ei, nooo, ci calitatea, gustul, îndeosebi vegetalele. Irlandezii nu au tradiţia mezelurilor cu toate că vestitul "irish breakfast" include obligatoriu cârnăciori. OK, aceşti cârnăciori au gustul şi aroma apei distilate. În schimb, carnea de vită este excelentă, nici nu merită să te atingi de cea de porc. La fel cea de miel, care nu are gust de căciulă de cioban. Cât despre unt, nici nu are rost să discut. Untul la pachet, sărat, este folosit la gătit. O jumătate de kilogram costă ceva mai mult de 1£... La cutie, unt de masă, deloc mai scump, dar absolut delicios...

Sainsbury, Tesco, Asda, Iceland, Dunnes, doar câteva nume de supermarketuri. Unele mai de calitate, altele, hmmm. Ce le aseamănă este faptul că peste 80% (atât am apreciat eu) din produse sunt autohtone (sau din "republică")!!! Da, UK îşi promovează produsele susţinându-şi astfel proprii fermieri!! Asta mă duce cu gândul la România unde supermarketurile sunt invadate de produse de calitate discutabilă, în timp ce agricultura se duce la vale (în timp ce produsele din Turcia le înlocuiesc cu vrednicie pe ale noastre).

Alaltăieri am mâncat primele tomate acceptabile. Erau din...Polonia. Cele din Olanda sau crescute în sere din UK sau Irlanda poţi să le uiţi... Tot aici sunt trei magazine ploneze unde găseşti cârnaţi adevăraţi, murături adevărate, ciolan afumat şi alte asemeni.

Am descoperit însă brânzeturile autohtone. Sigur, nu au varietatea celor franţuzeşti sau italiene, dar cedarul vintage Coleraine este absolut excepţional şi aduce binişor cu parmezanul. Iar Blue Stilton este delicios şi rivalizează fără probleme cu orice alte brânzeturi "albastre"...

Am rămas neplăcut suprins cât de puţină lume preferă peştele sau produsele de mare, având în vedere faptul că discutăm despre o insulă!! Am constatat asta privind coşurile înţesate de la cozi. Somonul proaspăt să lăfăie pe paturi de gheaţă, la fel codul, păstrăvul de mare sau calcanul. Sau, dacă vrei, homari, creveţi, scoici. Preţurile lor nu sunt foarte ieftine, dar sunt accesibile pentru oricine...

Coşurile despre care vorbeam sunt pline de pungi cu cipsuri, kakacola şi alte asemenea porcării. Sigur, este mai simplu să cumperi tot felul de mâncăruri gata preparate, frumos ambalate în cutii şi să le bagi la microunde să umfli maţul (vorba lui Kunolici), decât să răsfoieşti cărţile de bucate ale lui Jamie Oliver şi să treci la cratiţă. Comoditatea, iată marea victorie a societăţii de consum. Am realizat după câteva săptămâni că cele două coşuri de gunoi ale mele (cel albastru pentru reciclabile, cel negru pentru gunoi menajer) sunt de fiecare dată aproape goale, în timp ce ale vecinilor sunt înţesate cu tot felul de cutii, pungi şi ambalaje de mâncare. Eu am ales să îmi gătesc singur, şi, cum în USA nu am băut nici măcar o gură de kakacola, n-o s-o fac nici aici atâta timp cât sucurile de fructe (nu din concentrate!!) sau fructele sunt atât de accesibile. Sunt sigur că nu o să intru niciodată la KFC, McDonalds sau alte instituţii de acest gen care te transformă într-un coş de gunoi ambulant...

această viaţă sportivă

2010-07-07T12:35:00.004+01:00

Voit am luat acest titlu al remarcabilului film al lui Lindsay Anderson. Fotbalul mondial este pe sfârşite, aici nu prea am ce comenta pentru că l-am urmărit cu detaşare, dar mi-a fost dat să remarc o incredibilă asemănare între fotbaliştii şi fanii englezi şi cei români. Fotbaliştii englezi (cel mai bine plătiţi din lume!!), o adunătură de vedete pentru care prezenţa în naţionala propriei ţări aduce cu un furuncul sâcâitor localizat la noada curului. Fanii, de aceeaşi joasă calitate, majoritatea din clasa de jos, exaltaţi până la extrem şi subiectivi până peste poate. O astfel de naţională nu putea să aibă decât un antrenor fanfaron oploşit din însorita Italie... Şi un eşec pe măsură.

Spre deosebire de "vedetele" din lumea "fotblatului" românesc, cei din Anglia nu fac obiectul emisiunilor sportive de la BBC, ITV sau RTE. Nici ei, nici fiţele lor, nici nevestele gloabe, nici amantele pestilenţiale. De această faună se ocupă doar ziarele şi revistele de scandal (şi aici sunt destule şi se vând ca pâinea caldă, pentru că nu, subcultura este mană cerească pentru consumism). Aici, la emisiunile sportive ai de a face cu atleţi, tenismeni, jucători de cricket, golf, biciclişti. ITV4 transmite Turul Franţei pe care îl comentează (ce onoare!!), Chris Broadmann... O plăcere!!!

Cine nu a văzut "This Sporting Life" al lui Anderson a pierdut mult. Eu l-am văzut la vremea lui, apoi revăzut la vremea mea, când l-am înţeles mai bine...

Aici sportul este în general perceput total diferit. Ocupă şi un al loc în viaţa socială a britanicilor. Dar nu se exagerează! Pentru că, în general, aici viaţa socială este oarecum sportivă chiar şi atunci când, în week-end, se aruncă zeci de mii (sau sute de mii?!) de halbe de bere pe gât. Un (altfel de...) sport care a devenit o problemă naţională şi despre care se discută deschis (prea târziu?!). Dar despre asta, altădată...

nádúr na hÉireann (natura Irlandei)

2010-06-30T12:19:00.000+01:00

Am zăbovit (a fost eminamente necesar să o fac) o bună bucată de timp pentru a scrie măcar tangenţial despre acest subiect. Asta pentru că, prima impresie pentru mine a fost contradictorie. Contradictorie este şi impresia mea de acum. Există aici un farmec aparte dezvăluit de un "nuştiuce". Pentru că, în fapt, nu se poate vorbi despre natura de aici în sensul în care vorbesc despre Natura de acasă. Pentru că, pentru mine, a fost, este şi va fi mereu un subiect sensibil pe care, recunosc, îl tratez cel mai adesea total subiectiv...

Mi-am ales, nu ştiu de ce, să fiu acompaniat acum de stranietatea celor de la Cocteau Twins. Poate pentru că Elisabeth Fraser este la fel de contradictorie prin limbajul propus...

Paradoxal, îmi este dat acum să prind cea mai secetoasă perioadă de la 1928 încoace. Asta după ce, urmărisem luni de zile AccuWeather-ul irlandez. Ploi, urmate de alte ploi, în pauze, ploi. De când am poposit pe pământul (roca?) Irlandei, am prins două ploi serioase. Prima, chiar când am ajuns la Dublin şi care m-a murat. A doua, alaltăieri. Acum, se anunţă ceva ploi dinspre Atlantic.

Peisajul Irlandei este, cred, în proporţie de 90%, total antropizat. Am făcut o sumară socoteală şi a reieşit că suprafaţa împădurită a întregii insule echivealează cu aceea din zona Sighişoarei, mai precis cea cuprinsă între Rupea şi Mediaş. Este incredibil când, în secolul XVI, 70% din insulă era acoperită cu păduri bătrâne de foioase, în special stejar. Urmele mai persistă pe ici pe colo. Iată
un exemplar demn de Breite...

Unde au dispărut vestitele păduri?! Simplu. Contextul politic de atunci a impus această conduită funestă. Astfel, în două sute de ani, suprafaţa împădurită s-a redus drastic fiind înlocuită cu păşunile tipice de acum, şi câmpiile cultivate din centrul insulei.

Pe ici pe colo, în anumite zone, s-au făcut împăduriri, cel mai clar exemplu este chiar pădurea Rostrevor pe care o zăresc zilnic de acasă. Prima plimbare a generat un şoc total. Nu recunoşteam coniferele, mai simplu a fost la foioase (fag, stejar, paltin, alun, soc). Pădurea de conifere aduce mai mult cu una de pe coasta vestică sau estică a Americii.

Tuia occidentală înaltă ca molizii de la noi, duglaşi imenşi, chiparoşi. Toţi o duc de minune. De fapt, oriunde întorci privirea, prin curţile oamenilor (dar şi în flora spontană!) îţi este dat să zăreşti tot felul de rodhodendroni, fuchsii sudamericane, glicine imense. Cam astea am reuşit să le recunosc, e clar, se impune un deteminator nou.

Tot lângă mine, Kilbroney Parc. Cedri imenşi, araucaria (da!) şi desigur câţiva stejari , paltini şi fagi. În rest, tot felul de conifere necunoscute (sau vag recunoscute...)

Irlandezii sunt mari iubitori de natură. Pe asta amărâtă pe care o au, o respectă şi ies de câte ori au ocazia în sânul ei. Dacă este să vorbesc despre biodiversitate, un biolog român aici ar face depresie. Nu tu broaşte sau şerpi (da Tibi!!), câteva specii de fluturi (da Kuno!!). Nu ştiu, am senzaţia că trebuie să pierzi tot ce ai avut, ce a fost să rămână îngropat nostalgic în memoria colectivă, pentru a putea aprecia la adevărata valoare ce nu mai ai. Nu pot să nu fac comparaţie cu dispreţul şi indiferenţa pe care le manifestă românii faţă de Natura pe care o au! Poate că am merita şi noi să trăim câteva sute de ani într-o sahară, pentru a putea preţui la adevărata valoare darul pe care l-am primit de la Natură. Dar nu o facem, nu avem capacitatea genetică probabil de a preţui ceea ce încă este preaplin. Pădurile însă se duc încet dar sigur, gunoaiele sufocă fiecare colţ de Natură, o batjocură care nu va rămâne neplătită. Din păcate, plata va fi făcută de urmaşii noştri...

Am încercat să suprind totuşi câte ceva din flora spontană de aici, aşa săracă cum este...

da, şi afine ce au început să se coacă...

Se discută intens despre un program naţional de reîmpădurire a Irlandei (se estimează că suprafaţa împădurită ar creşte cu aproape 20%) din fonduri europene. Ar fi vorba de cel mai gigantic proiect de acest fel din istoria modernă a Europei. Am avut ocazia să văd un documentar pe această temă. Argumente sunt suficiente. Problema este că un astfel de proiect trebuie să implice masiv populaţia întregii insule. Mare parte dintre irlandezi sunt fermieri şi privesc cu reticenţă o astfel de idee cu implicaţii nu numai sociale dar şi economice. Ideea însă prinde contur tocmai datorită faptului că ar aduce numeroase locuri de muncă pe termen lung. Sigur, este vorba de zonele montane (vorbim de munţi de 600-900 m!!), acum golaşe dar care, aşa cum sunt, fac parte din peisajul tipic al Irlandei. Acum Irlanda este total lipsită de ceea ce numim "coridor verde", coridor care, ar aduce după sine şi o dezvoltare a faunei şi florei. Va rămâne numai un proiect utopic?! Nu ştiu.

Eu am certitudinea că am lăsat în urmă o Natură în suferinţă. Veştile disparate care îmi parvin (de când am ajuns nu am citit niciun rând din ceea ce înseamnă presă românească, dar nici nu duc deloc dorul ei....) par să îmi întărească certitudinea. Se pare că România a ajuns la starea de "normalitate" după douzeci de ani de zvârcoliri inutile şi energii aruncate pe geam. Iar acum a sosit nota de plată. Cu vârf şi îndesat.

un alt fel de Mecca. una pentru pentru mtb-isti

2010-06-28T12:53:00.000+01:00

Kilbroney Parc, Rostrevor forest şi Mourne Mountains sunt ca un magnet pentru mtb-bişti. La sfârşit de săptămână, sosesc din toate colţurile insulei toţi zărghiţii dispuşi să-şi dea drumul la vale pe piste pline de adrenalină. Vin în parcarea din Kilbroney cu maşini înţesate de bike-uri, şi le reglează în parcare. Musai. Aici nu ai voie să te lase frânele sau cumva vreo roată. Cu toate că armurile aduc într-un fel cu cele medievale, numai că nu sunt din oţel ci din kevlar şi carbon, siguranţa este...şi nu prea. Dar aici este şi plăcerea supremă. Riscul.

Îi întâlneşti şi pe amatorii de cross-country, ăştia sunt ăia singuratici, aleg potecile izolate, urcă şi coboară pe bike, sunt un alt soi.

Unele trasee se fac o singură dată, am parcurs unul cu piciorul. Brrr...

Oricum, este o revelaţie să vezi atâţia bikeri nebuni pe metru patrat. Abia aştept să am biţa mea, hmmm...

universuri paralele. eels

2010-06-25T10:09:00.001+01:00

Tocmai mi-am transferat discografia Eels, nu-i mai ascultasem de multă vreme. Citisem despre ei una, alta, oricum o muzică ciudată (?!!) care poate să placă. "Placă" nu este cuvântul cel mai potrivit. Muzica lor este filosofie oarecum cântată. Ceva din conceptul Califone. Doar ceva, dar direcâia este cu totul alta. La E(els), totul este straniu, inclusiv experimentul muzical şi liric. Sunt absolut neintenţionat, o lume aparte. Mă împrietenisem cu E de foarte demult, ok, nu ştiu dacă pot spune că a fost chiar prietenie, whatever. Probabil de la începuturi, prin 1995. Nu îi ascultam foarte des, ştiu eu de ce? Da, ştiu.

BBC Four începe la ore serioase, seara la 7. După cum bine ştim, este program public, şi pe deasupra, cultural. Eminamente cultural. Aseară, ha, mut desigur total neîntâmplător aici. Nu l-am recunoscut pe E. Nici nu aveam cum, nu-l văzusem decât în thumbnail-uri mititele pe net. În documentar (reportaj) semăna izbitor cu I.T. Brusc, am înţeles cam despre ce era vorba. E ieşise din cuşca-cuib, pentru a porni pe urmele tatălui său, genialul Hugh Everett III. Fizicianul care a schimbat multe concepte şi a propus unul complet nou, cel al universurilor paralele. Filmul, genial! Presărat pe ici pe colo, cu fragmente din concertele Eels. Finalul a fost devastator. Piesa "Things The Grandchildren Should Know", în concert. Chiar şi numai pentru atât şi a meritat să schimb universul...

I go to bed real early
Everybody thinks it's strange
I get up early in the morning
No matter how disappointed i was
With the day before
It feels new

I don't leave the house much
I don't like being around people
Makes me nervous and weird
I don't like going to shows either
It's better for me to stay home
Some might think it means i hate people
But that's not quite right

I do some stupid things
But my heart's in the right place
And this i know

I got a dog
I take him for a walk
And all the people like to say hello
I'm used to staring down at the sidewalk cracks
I'm learning how to say hello
Without too much trouble

I'm turning out just like my father
Though i swore i never would
Now i can say that i have a love for him
I never really understood
What it must have been like for him
Living inside his head

I feel like he's here with me now
Even though he's dead

It's not all good and it's not all bad
Don't believe everything you read
I'm the only one who knows what it's like
So i though i'd better tell you
Before i leave

So in the end i'd like to say
That i'm a very thankful man
I tried to make the most of my situations
And enjoy what i had
I knew true love and i knew passion
And the difference between the two
And i had some regrets
But if i had to do it all again
Well, it's something i'd like to do

grăsimile societăţii de consum

2010-06-24T09:58:00.000+01:00

Guvernul a devenit brusc preocupat de apetenţa populaţiei pentru junk-food. Ca orice guvern, el este compus din politicieni. Ştim cu toţii cât de ipocriţi sunt politicienii. Problema mâncării-gunoi nu este de azi de ieri. Şi nu este caracteristică UK şi Irlandei. A cuprins mai mult sau mai puţin, toate societăţile bazate exclusiv pe consum. Cât mai mult consum. Cam 30% din teleshopping-uri vând tot felul de instalaţii de slăbit. Instalaţiile sunt construite în aşa fel, încât să pară că arzi cât mai multe grăsimi cu foarte puţin efort. Deci, instalaţii minune, la fel cu tot felul de diete minune, chimicale minune care îţi topesc celulitele, îţi ard colăceii de pe burtă, îţi schimbă peste noapte "shape"-ul. În fond, companiile care vând aceste iluzii sunt mână în mână cu cele care vând la greu gunoaie pentru îngurgitat...

Lucozade este un fel de apă colorată cu ceva compuşi aromatici, plină de zahăr şi cafeină. Este sora geamănă a Gatorade-ului american. Nu te satură de sete, cafeina îţi dă senzaţia de energie. Totul în detrimentul sănătăţii. Cartofii prăjiţi îmbibaţi de ulei prost, chicken-fingers sau fish-fingers la fel, îmbibate cu uleiuri proaste. Sunt ieftine, nu stai la coadă, le poţi mânca oriunde, inculsiv la budă. Zilnic, tinerii aleg acest meniu înfiorător. Dacă nu, intră pe rol chipsurile, îngheţate de tot felul. Nimeni nu mai merge pe strada cu mâinile libere, este indecent dacă nu bagi sub nas ceva.

Rezultatul este acelaşi ca peste tot unde meniul zilnic te transformă în coş de gunoi. Tineri diformi (mai ales fetele), părinţi la fel (mai ales mamele). Asta în timp ce, rafturile sunt totuşi pline cu produse de calitate (mare parte dintre ele). Hipertensiunea a devenit ceva aproape obişnuit la populaţia tânără!!

înapoi la uniformă

2010-06-23T12:29:00.000+01:00

Se poartă uniforme şcolare. Diferite modele şi culori, în funcţie de şcoli. O idee la care, la noi, s-a renunţat într-un mod la fel de revoluţionar cu desfiinţarea ceapeurilor şi distrugerea industriei. Rezultatul?! O sumedenie de păpuşi vulgare, copiind în îmbrăcăminte şi comportament idioatele din plastic pur româneasc de calitate execrabilă, care îşi plimbă "culturnic" silicoanele pe la diverse televiziuni ce concurează între ele la promovarea subculturii. Astfel că la şcoală, ai de a face cu un soi de parada modei suburbane, o lume dedicată parcă cocălarilor şi prinţeselor.

Trebuie să recunosc că am purtat adeseori cu mândrie ponosita uniformă de liceean. Ce mă dispera era problema părului, mereu prea lung. Nu ştiu dacă tinerii de aici sunt mândri de uniformele ce le poartă, cert este că se comportă mult mai decent decât ai noştri. Da, mai fumează pe la colţuri, unii băieţi mai trag o bere, dar nu sunt la fiecare moment cu carnea în gură. Sigur, şi aici tinerii vor să "spargă" regulile, o şi fac, dar nu la modul ostentativ, nătâng, depravat, cum o fac ai noştri. Mie îmi place cum le stă. În zona în care stau, cvasi-catolică, sunt încă şcoli de fete şi de băieţi sub tutela bisericii (cum erau în Transilvania interbelică). Uniformele acestora sunt destul de austere, dar nu mohorâte. Îmi place cum le stă. Oricum ideea uniformelor nu am inventat-o noi. Dar, am desfiinţat-o cu furia aşa zisei libertăţi. Libertate care a rămas la fel de imaginară ca acum 20 de ani...

the end of the Bloody Sunday

2010-06-16T13:15:00.001+01:00

După 12 ani de anchetă, comisia Saville şi-a dat verdictul (deja cunoscut ne-oficial). Vinovată de escaladarea violenţei şi de moartea a 14 civili irlandezi (persoane considerate până acum drept "terorişti IRA") se face grupa de paraşutişti ai armatei britanice. Tot ieri, premierul Cameron şi-a cerut în numele guvernului Marii Britanii, iertare pentru crimele comise deliberat. După 38 de ani (late, but not too late) se face în sfârşit dreptate, ziua de ieri, 15 iunie 2010 fiind considerată una dintre cele mai importante date din istoria modernă a Irlandei şi Marii Britanii. Mă întreb, (deh, retoric..) când îşi vor cere cei vinovaţi de toate procăriile petrecute în ţara mea, iertare?! Mă tem că niciodată.

mourne

2010-06-15T11:10:00.000+01:00

Aparent sunt mici, munţii Mourne. Dar, având în vedere că locuiesc la 8m faţă de nivelul mării, 860m constituie o diferenţă apreciabilă. Sunt munţi vechi, al căror granit a fost măcinat de gheţari. O plimbare prin munţi te pune în faţa a două extreme. Păşitul pe roca dură, sau dimpotrivă, pe straturi de turbă moale, care îţi dau senzaţia stranie de imponderabilitate. Sus, păşuni unde oile petrec tot anul. Ninge arareori, şi atunci, zăpada moale nu ţine multă vreme. Au o lână extrem de fină, mătăsoasă. Curios, irlandezii nu folosesc laptele de oaie pentru a prepara brânzeturi. E drept, au destule vite, iar brânzeturile ce le-am găsit aici sunt excepţionale. Cedar îmbătrânit cu gust apropiat de cel al parmezanului, sau Blue Stilton cremos şi picant. Sunt crescute exclusiv pentru lână (din care se ţese vestitul tratan irlandez frumos colorat), şi carnea de miel care este absolut delicioasă.

Nici măcar urmă de ciobani. Pârâuri curate, iarbă grasă. Trumele sunt survolate doar de stoluri de corbi gălăgioşi care, se pare, au intrat într-o relaţie ciudată asemănătoare cu joaca cu cornutele îmblănite. Sus, ferme părăsite, cu casele cât unghia. Casele păreau făcute pentru pitici. Exclusiv din piatră, erau încălzite cu turbă, lemnul devenind deja de sute de ani, o raritate. Asta explică dimensiunile, ai spune că toţi irlandezii aveau dimensiunile unor leprechauns.

Cât despre cum au dispărut pădurile vestite ale Irlandei, o să revin altădată, cu siguranţă.

Bloody Sunday şi soccer

2010-06-14T10:20:00.000+01:00

Un sătuc poposit între munţi şi mare. Lumea te salută, sau intră în vorbă cu tine. Primul lucru pe care l-am aflat despre irlandezii din zonă. Sunt mândri. Hopaaa, mi-am spus, ăştia umblă cu nasul pe sus. Nţ!! Era vorba de cu totul şi cu altceva. Aveam să înţeleg, sau, mai bine spus, înţelesesem sensul citindu-le istoria...

Anglia joacă cu SUA fotbal. Constat că aici, toată lumea ţine cu ... SUA. Tot mai mult aveam să descopăr în timp traumele lăsate de englezi pe această insulă. Ultima, va fi scoasă mâine la lumină. Oficial, documentele despre Bloody Sunday devin de mâine publice. Duminica în care, la Derry, au fost declanşate de către armata britanică tulburările care aveau să sfâşie Irlanda de Nord timp de mai bine de 30 de ani. În tot acest timp partea britanică precum şi "unioniştii" au promovat ideea că cei care au deschis focul au fost militanţi IRA infiltraţi printre demonstranţi. Dosarul ce va fi deschis mâine cuprinde 5000 de file şi constituie cea mai scumpă anchetă parlamentară din istoria modernă a Marii Britanii (161 milioane de lire) şi a fost condusă de către Lordul Saville. Deja, concluziile se cunosc. Trupele paramilitare ataşate armatei britanice au deschis deliberat focul ucigând 14 nevinovaţi, majoritatea tineri. Rezultatul a fost (im)previzibil. În noaptea următoare, mii de tineri irlandezi s-au înrolat deliberat în IRA. Ce a urmat, este îndeobşte cunoscut. Ani de teroare de o parte şi alta, întreţinută şi accentuată de prezenţa trupelor britanice pe teritoriul Irlandei de Nord. Mişcarea IRA a luat o amploare de nebănuit, şi, din nefericire, multe atacuri teroriste care au avut loc din partea ambelor părţi, au vizat inocenţi. Teroarea a sleit regiunea. Investiţiile au stagnat, întreaga energie a locuitorilor fiind concentrată inutil, spre violenţă şi separatism.

Peste tot, rănile se văd. În Kilkeel, ştii când ieşi din "zona irlandeză" şi intri în cea "britanică". Intersecţia din centru este străjuită de catarge unde flutură aproape agresiv de o parte, steagul Irlandei, de cealaltă, "Union Jack".

Istoria irlandezilor este destul de asemănătoare cu aceea a românilor transilvăneni. Sute de ani au fost lipsiţi de drepturi civile, catolicii excluşi din viaţa publică, s-a încercat asimilarea prin impunerea limbii oficiale engleze, cea irlandeză fiind interzisă.

Stau la un Guinness cu un englez. M.Y. Sigur, discutăm ca peste tot, politică. Despre istoria Irlandei unde am ales deliberat să vin. Şi atunci, englezul face o afirmaţie care, îmi relevă că lumea unde am ajuns de curând, este totuşi, alta decât cea pe care am lăsat-o în urmă. Îmi spune că Irlanda, este o pată ruşinoasă pe obrazul istoriei. Marea Foamete. O dramă care a răpus peste un milion de irlandezi, care a determinat emigrarea a altor patru milioane spre SUA, Australia, Canada, Anglia, Noua Zeelandă, Argentina. Atunci, "regatul" a refuzat orice ajutor material, ba mai mult, a impus un embargou total insulei. Orice iniţiativă străină de ajutorare a irlandezilor înfometaţi a fost blocată. Spre exemplu, atunci Imperiul Otoman dar şi amerindienii au dorit să trimită ajutoare (!!). Iată "pata ruşinoasă" despre care îmi povestise M.Y. Cu o corectitudine pe care rar îţi este dat să o întâlneşti în partea noastră de lume. Rezultatul "pozitiv" al marii foamete?! în SUA, 64.000.000 americani au origine irlandeză. În Anglia, cei peste un milion de irlandezi emigraţi atunci şi-au pus o amprentă de neconfundat asupra culturii dar şi societăţii engleze. Muzica country este clar, o "derivată" a inconfundabilului folclor irlandez.

Când spui "football" în Irlanda, se înţelege cu totul şi cu totul altceva. Pe insulă, i se spune "soccer". Pentru că aici, sporturile naţionale sunt fotbalul gelic şi hurling. Sporturi bărbăteşti pe lângă care, fotbalul nostru este o adunătură de fiţe. Acum înţeleg cam de unde a plecat rugby-ul, şi de ce englezii au inventat fotbalul. Pare un joc pentru domnişoare pe lângă fotbalul celtic...

În pub, este sărbătoare, toţi serbează semieşecul englezilor. La televizor, "prind" atâtUlster BBC cât şi patru posturi din "republică". Comentariile sunt sensibil diferite. Pe de o parte, la BBC se încearcă să se "dreagă busuiocul" pe când la televiziunile irlandeze criticile sunt acide, se face mişto la greu chiar şi de Wayne Rooney, irlandez sadea. Dar, cel mai mult mă distrează comentariul sec al unui invitat de la BBC asupra titlului apărut pe frontul unui important ziar englezesc. Titlul era "SUA bate Anglia cu 1-1". Atunci, mucalitul afirmă că în Irlanda s-ar fi scris "Anglia bate SUA cu 1-1"

Cahir Linn

2010-06-11T09:33:00.000+01:00

A trecut o lună de când am schimbat lumea. Iată ce văd uneori din fereastra-uşă cât peretele, din spatele apartamentului.

Prima dată, am văzut asta....

A doua zi, aş fi putut vedea asta....

pentru ca seara soarele să privească rătăcit înapoi....

Nu foarte rar, ai putea vedea asta dacă ai fi aici...

Acum o lună, am primit botezul Irlandei de cum am coborât din avion, la Dublin. O ploaie caldă, în şuvoaie, de bun venit.

Peste golf, este "republica". Precedentul locatar mi-a lăsat cadou un binoclu Bresser cu care urmăresc ce se întâmplă "dincolo". Păsări de mare, pescăruşi, seara se aciueşte o egretă ce culege peştişorii de printre alge. Aerul de mare cu tonul iodat al algelor, se îmbină cu cel tare al munţilor Mourne din spatele casei. O codobatură vânează muşte pe gazon, stau şi mă prăjesc la soare şi beau un pahar de cidru. Este prima oară când beau cidru. Se potriveşte perfect cu peisajul dimprejurul meu. Codobatura mă priveşte curioasă apoi continuă vânătoarea... Vase vin de către Warrenpoint sau Newry iar sâmbăta şi duminica, golful se umple de yole, yachturi, windsurfere.

La reflux, oameni şi câini se scot reciproc la plimbare pe mal. Un border-collie (câinele emblemă al Irlandei plină de turme de oi) se bălăceşte la nesfârşit în apa curată.

Plecare spre Iúr Cinn Trá

2010-05-13T12:17:00.000+01:00

Au înflorit castanii, foarte probabil că dacă aș mai fi așteptat puțin, ar fi înflorit iasomia, salcâmii. Nu iau cu mine absolut nimic (dacă nu pun la socoteală arhiva mea de muzică și filme). Nici un fel de sighișoară nu încape în această călătorie! Îi las Sighișoarei drept amintire, tot balastul, mizeria, indiferența, cupiditatea, trădările, nesimțirea, pe care le-am primit de-a lungul anilor, gratuit. I le returnez cu indiferență. Ce va face cu ele, nu mă intreresează. Iau cu mine doar câteva nume, care înseamnă Prietenii, și care rămân secrete. Ca de obicei, ele nu sunt mai multe decât degetele unei mâini ce culege ciuperci într-o zi ploioasă de vară. Plecarea mea, desigur nu înseamnă nimic. Las două tise plantate cu mâna mea, pentru a găsi una plantată, zice-se, de sf. Patrick la malul mării. Și cam atât.