luni, 31 octombrie 2011
sâmbătă, 22 octombrie 2011
Tori Amos - Tear in Your Hand
All the world just stopped now
So you say you don't wanna stay together anymore
Let me take a deep breath babe
If you need me
Me and Neil'll be hangin' out with the dream king
Neil says hi
By the way I don't believe you're leaving
Cause me and Charles Manson like the same ice cream
I think it's that girl
And I think they're pieces of me you've never seen
Maybe she's just pieces of me you've never seen well
All the world is all I am
The black of the blackest ocean
And the tear in your hand
All the world is danging...
Dangling'...Danglin' for me darlin'
You don't know the power that you have
With that tear in your hand
Tear in you hand
Maybe I ain't used to maybes
Smashing in a cold room
Cutting my hands up every time I touch you
Maybe maybe it's time to wave goodbye now
Time to wave goodbye now
Caught a ride with the moon
I know I know you well
Better than I
Used to haze all clouded up
My mind in the daze of why it could've never been
So you say and I say
You know you're full of wish
And your "baby baby baby babies"
I tell you they're pieces of me you've never seen
Maybe she's just pieces of me you've never seen
All the world is all I am
The black of the blackest ocean
And the tear in your hand
All the world is dangin'...
Dangling'...Danglin' for me darlin'
You don't know the power that you have
With that tear in your hand
Tear in you hand
With that tear in you hand
So you say you don't wanna stay together anymore
Let me take a deep breath babe
If you need me
Me and Neil'll be hangin' out with the dream king
Neil says hi
By the way I don't believe you're leaving
Cause me and Charles Manson like the same ice cream
I think it's that girl
And I think they're pieces of me you've never seen
Maybe she's just pieces of me you've never seen well
All the world is all I am
The black of the blackest ocean
And the tear in your hand
All the world is danging...
Dangling'...Danglin' for me darlin'
You don't know the power that you have
With that tear in your hand
Tear in you hand
Maybe I ain't used to maybes
Smashing in a cold room
Cutting my hands up every time I touch you
Maybe maybe it's time to wave goodbye now
Time to wave goodbye now
Caught a ride with the moon
I know I know you well
Better than I
Used to haze all clouded up
My mind in the daze of why it could've never been
So you say and I say
You know you're full of wish
And your "baby baby baby babies"
I tell you they're pieces of me you've never seen
Maybe she's just pieces of me you've never seen
All the world is all I am
The black of the blackest ocean
And the tear in your hand
All the world is dangin'...
Dangling'...Danglin' for me darlin'
You don't know the power that you have
With that tear in your hand
Tear in you hand
With that tear in you hand
duminică, 2 octombrie 2011
Puleʻanga Fakatuʻi ʻo Tonga
este denumirea în polineziană a regatului tonga. și a fost probabil involuntara exclamație după meciul cu tonga a naționalei franceze. să fim bine înțeleși, vorbim de rugby, despre fotbal amintesc doar contextual...
regatul Puleʻanga Fakatuʻi ʻo Tonga are vreo 104.000 de locuitori. republica supercocoșilor europeni aproape 65 de milioane. deci de vreo 625 de ori mai mare. mai bine zis, mai multă.
acum câteva zile, la cupa mondială de rugby din noua zeelandă, puleangii tongalezi i-au caftit pe cocoșii galici de le-au sărit fulgii...
acum enșpe ani (era cred că prin anii șaptezeci), românii, care nu aveau pe atunci ca simbol al naționalei frunza de stejar, (simbol care ar trebui urgent schimbat cu cel al castravetelui murat!!!), îi băteau pe cocoși pe parc du prince într-un meci asurzitor (pentru mine). a fost unul dintre puținele momente când sincer, m-am simțit mândru că sunt român. pe acele vremuri, naționala de rugby a româniei juca de la egal la egal cu marile puteri rugbistice și, prin colțuri (nu știu dacă a fost real sau nu?!) se discuta că ar fi posibil să fim acceptați ca a șasea echipă într-un viitor turneu al celor șase națiuni (fapt ce s-a întâmplat cu italia câțiva buni ani mai târziu)... aveam pe atunci și un campionat intern mai mult decât bunicel, mai ales echipe universitare. pe atunci mai aveam și sport, nu numai fotblat. azi avem doar fotblat dar sportul românesc este la pământ! cine erau rugbiștii româniei? juriști, medici, ingineri, ofițeri, profesori (deci persoane obișnuite cu cărțile de citit nu cu barbutul și trasul pe nas, și cu chiloții plini de ifose)
cu toate acestea la ultimele cupe mondiale de rugby, românia s-a calificat cu chiu cu vai (în timp ce la fotblat este în cădere liberă). de ce?!, cum de ce?! ca să fie prezentă și o ciucă a bătăilor. pentru că, românia numai rugby nu (mai) joacă. nici măcar de sparring partner nu mai este bună din momentul care și orientala georgie ne-o trage la gioale...
mă repet. toate emisiunile de sport din românia încep, continuă și se termină cu fotblat. ce bășină a mai tras mutu (sar să i-o adulmece o grămadă de așa zis jurnaliști de sport). a mai borât beheeecali pe micul ecran?! linge în extaz jumate din populația româniei. care pretenă de fotbalist e cea mai tare la blow job?! ar trebui să fie discutat în parlament!!! a fost sau nu toată mafia româniei la nunta lui cocolăroiu?! (sincer nu cred, nu i-ar fi ajuns nici casa poporului)...
cu toate acestea, fotblatul românesc infestat de corupție și cocălărind de tâmpiți obraznici, se vinde bine la bobor. păi da, pâine parcă mai există. politicienii și fotblatiștii garantează gratis circul...
regatul Puleʻanga Fakatuʻi ʻo Tonga are vreo 104.000 de locuitori. republica supercocoșilor europeni aproape 65 de milioane. deci de vreo 625 de ori mai mare. mai bine zis, mai multă.
acum câteva zile, la cupa mondială de rugby din noua zeelandă, puleangii tongalezi i-au caftit pe cocoșii galici de le-au sărit fulgii...
acum enșpe ani (era cred că prin anii șaptezeci), românii, care nu aveau pe atunci ca simbol al naționalei frunza de stejar, (simbol care ar trebui urgent schimbat cu cel al castravetelui murat!!!), îi băteau pe cocoși pe parc du prince într-un meci asurzitor (pentru mine). a fost unul dintre puținele momente când sincer, m-am simțit mândru că sunt român. pe acele vremuri, naționala de rugby a româniei juca de la egal la egal cu marile puteri rugbistice și, prin colțuri (nu știu dacă a fost real sau nu?!) se discuta că ar fi posibil să fim acceptați ca a șasea echipă într-un viitor turneu al celor șase națiuni (fapt ce s-a întâmplat cu italia câțiva buni ani mai târziu)... aveam pe atunci și un campionat intern mai mult decât bunicel, mai ales echipe universitare. pe atunci mai aveam și sport, nu numai fotblat. azi avem doar fotblat dar sportul românesc este la pământ! cine erau rugbiștii româniei? juriști, medici, ingineri, ofițeri, profesori (deci persoane obișnuite cu cărțile de citit nu cu barbutul și trasul pe nas, și cu chiloții plini de ifose)
cu toate acestea la ultimele cupe mondiale de rugby, românia s-a calificat cu chiu cu vai (în timp ce la fotblat este în cădere liberă). de ce?!, cum de ce?! ca să fie prezentă și o ciucă a bătăilor. pentru că, românia numai rugby nu (mai) joacă. nici măcar de sparring partner nu mai este bună din momentul care și orientala georgie ne-o trage la gioale...
mă repet. toate emisiunile de sport din românia încep, continuă și se termină cu fotblat. ce bășină a mai tras mutu (sar să i-o adulmece o grămadă de așa zis jurnaliști de sport). a mai borât beheeecali pe micul ecran?! linge în extaz jumate din populația româniei. care pretenă de fotbalist e cea mai tare la blow job?! ar trebui să fie discutat în parlament!!! a fost sau nu toată mafia româniei la nunta lui cocolăroiu?! (sincer nu cred, nu i-ar fi ajuns nici casa poporului)...
cu toate acestea, fotblatul românesc infestat de corupție și cocălărind de tâmpiți obraznici, se vinde bine la bobor. păi da, pâine parcă mai există. politicienii și fotblatiștii garantează gratis circul...
vineri, 30 septembrie 2011
din paradoxurile emigrării
aici polonezii cumpără din magazinele lor, "frankfurter". românii au "avansat" de la salamul polonez la mușchiul țigănesc...
- Posted using BlogPress from my iPhone
- Posted using BlogPress from my iPhone
Location:Moygannon Ct,,United Kingdom
duminică, 24 iulie 2011
un adonis cu zvastică
în numai câteva ore, tânărul anders behring breivik a urcat pe locul unu în topul criminalilor în serie. ce știm despre frumușelul breivik? că aparținea mișcării neo-naziste din norvegia și era un creștin fundamentalist. fain, nu?
mentorul său spiritual, dolfi hitler ar fi fost mândru de el. în primul rând pentru aspectul pur arian (hitler săracu nu prea excela la acest capitol). apoi pentru trăinicia convingerilor. și, desigur, pentru excepționala organizare a crimelor. ca să omori de unul singur și cu sânge rece cel puțin 96 de persoane în câteva ore nu e de colea. făcând o socoteală simplă, "randamentul" bravului anders întrece de departe pe cel al idolului său, precum și a altui casap, toașu stalin.
am cunoscut persoane a căror carte de căpătâi era "mein kampf". care ar fi halit jidani pe pâine, dar nu numai jidani. și care încearcă să convingă cât de șchioapă, chioară și tâmpă e democrația. și, are dreptate! numai democrația poate naște astfel de monștri. hitler a fost avortat tot de către democrație! de ce?! pentru că numai democrația permite să iasă la suprafață astfel de criminali. sub dictatură nu ai voie decât să delirezi în ton cu dictatorul. orice deviație te trimite în fața plutonului de execuție, în lagăre de concentrare, în gulag.
creștin?! după cum susține onestul breivik, creștinismul său este ceva fundamental. și, ca orice fundamentalism, exclude din start orice altă credință. mai dihai, ateismul!
am cunoscut și astfel de persoane care se considerau pe bune ambasadorii lui dumnezeu pe pământ, iar în propria lor familie se comportau ca niște tirani. desigur, tot în numele domnului. orice fundamentalism, se bazează tot pe delir ca și cel care te îndeamnă să stai drepți și să sieg heil. numai că aici îți faci mii de cruci cu o mână iar cu cealaltă apeși pe trăgaci...
foarte posibil ca niște abili psihiatri să îl scoată basma curată și să îl trimită la casa de nebuni pe tânărul nazineocreștin norvegian. din care să iasă după doi-trei ani aproape vindecat. oricum pedeapsa maximă în norvegia este 21 de ani de detenție! (vezi aici). adonisul ar ieși afară la vârsta de 53 de ani, deci suficient de tânăr să mai radă de pe fața pământului câteva sute de nevinovați. asta, dacă nu să găsește cumva vreun coleg de pârnaie (pârnaia în norvegia după câte am auzit este cam ca un hotel de patru stele din sighișoara) nu se va decide să îi facă felul. dintr-o casă de nebuni însă, ar fi foarte liber, back to democracy după câțiva anișori. și ca persoană cu anumite dizabilități, va fi îngrijită și din banii părinților a căror copii au fost ciuruiți de gloanțe... păi să nu spui că democrația e de tot căcatul?!
curioșilor, câteva filme de văzut:
- das experiment al lui oliver hirshbiegel
- die welle a lui dennis gansel
- das weisse band a lui michael hanecke
merită...
mentorul său spiritual, dolfi hitler ar fi fost mândru de el. în primul rând pentru aspectul pur arian (hitler săracu nu prea excela la acest capitol). apoi pentru trăinicia convingerilor. și, desigur, pentru excepționala organizare a crimelor. ca să omori de unul singur și cu sânge rece cel puțin 96 de persoane în câteva ore nu e de colea. făcând o socoteală simplă, "randamentul" bravului anders întrece de departe pe cel al idolului său, precum și a altui casap, toașu stalin.
am cunoscut persoane a căror carte de căpătâi era "mein kampf". care ar fi halit jidani pe pâine, dar nu numai jidani. și care încearcă să convingă cât de șchioapă, chioară și tâmpă e democrația. și, are dreptate! numai democrația poate naște astfel de monștri. hitler a fost avortat tot de către democrație! de ce?! pentru că numai democrația permite să iasă la suprafață astfel de criminali. sub dictatură nu ai voie decât să delirezi în ton cu dictatorul. orice deviație te trimite în fața plutonului de execuție, în lagăre de concentrare, în gulag.
creștin?! după cum susține onestul breivik, creștinismul său este ceva fundamental. și, ca orice fundamentalism, exclude din start orice altă credință. mai dihai, ateismul!
am cunoscut și astfel de persoane care se considerau pe bune ambasadorii lui dumnezeu pe pământ, iar în propria lor familie se comportau ca niște tirani. desigur, tot în numele domnului. orice fundamentalism, se bazează tot pe delir ca și cel care te îndeamnă să stai drepți și să sieg heil. numai că aici îți faci mii de cruci cu o mână iar cu cealaltă apeși pe trăgaci...
foarte posibil ca niște abili psihiatri să îl scoată basma curată și să îl trimită la casa de nebuni pe tânărul nazineocreștin norvegian. din care să iasă după doi-trei ani aproape vindecat. oricum pedeapsa maximă în norvegia este 21 de ani de detenție! (vezi aici). adonisul ar ieși afară la vârsta de 53 de ani, deci suficient de tânăr să mai radă de pe fața pământului câteva sute de nevinovați. asta, dacă nu să găsește cumva vreun coleg de pârnaie (pârnaia în norvegia după câte am auzit este cam ca un hotel de patru stele din sighișoara) nu se va decide să îi facă felul. dintr-o casă de nebuni însă, ar fi foarte liber, back to democracy după câțiva anișori. și ca persoană cu anumite dizabilități, va fi îngrijită și din banii părinților a căror copii au fost ciuruiți de gloanțe... păi să nu spui că democrația e de tot căcatul?!
curioșilor, câteva filme de văzut:
- das experiment al lui oliver hirshbiegel
- die welle a lui dennis gansel
- das weisse band a lui michael hanecke
merită...
luni, 4 iulie 2011
kristin hersh - your ghost
If I walk down this hallway tonight
It's too quiet, so I pad through the dark
And call you on the phone, push your old numbers
And let your house ring till I wake you ghost
Let him walk down your hallway
It's not this quiet, slide down your receiver
Sprint across the wire
Follow my number, slide into my hand
It's the blaze across my nightgown
It's the phone's ring
I think last night
You were driving circles around me
I think last night
You were driving circles around me
I think last night
You were driving circles around me
I can't drink this coffee till I put you in my closet
Let him shoot me down, let him call me off
I take it from his whisper, you're not that tough
It's the blaze across my nightgown
It's the phone's ring
I think last night
You were driving circles around me
I think last night
You were driving circles around me
I think last night
You were driving circles around me
I think last night
You were driving circles around me
I think last night
You were driving circles around me
http://www.youtube.com/watch?v=emHBufqdk6w&feature=youtube_gdata_player
It's too quiet, so I pad through the dark
And call you on the phone, push your old numbers
And let your house ring till I wake you ghost
Let him walk down your hallway
It's not this quiet, slide down your receiver
Sprint across the wire
Follow my number, slide into my hand
It's the blaze across my nightgown
It's the phone's ring
I think last night
You were driving circles around me
I think last night
You were driving circles around me
I think last night
You were driving circles around me
I can't drink this coffee till I put you in my closet
Let him shoot me down, let him call me off
I take it from his whisper, you're not that tough
It's the blaze across my nightgown
It's the phone's ring
I think last night
You were driving circles around me
I think last night
You were driving circles around me
I think last night
You were driving circles around me
I think last night
You were driving circles around me
I think last night
You were driving circles around me
http://www.youtube.com/watch?v=emHBufqdk6w&feature=youtube_gdata_player
Location:Cecil St,Newry,United Kingdom
miercuri, 22 iunie 2011
de ce nu mi-a plăcut black swan și îmi place elfriede
sigur, eram curios să vizionez black swan mai ales datorită regizorului darren aronofsky cu cele două filme geniale (requiem for a dream și pi, da, pi de la matematicul pi). așa că m-am așezat comfortabil în fotoliu într-o sâmbătă ploioasă să-l vizionez.
din start, am avut senzația pregnantă de dèja vu. senzație care în scurt timp deveni certitudine. să fim bine înțeleși, natalie portman face un rol genial și joacă dumnezeiește, meritând fără niciun dubiu oscarul. în rest, o grămadă de clișee a căror mixtură scenografică și-ar fi dorit, aburind cinefilii, să fie originală.
cea mai cea este relația balerinei nina cu dominanta ei mamă. hopaa, păi, copiată la indigo este relația erikăi kohut cu mama ei din cartea elfridei jelinek, "profesoara de pian"! hăă, unele scene sunt de-a dreptul nesimțit copiate cum ar fi scena în care nina vine cu prietena ei târziu în noapte și blochează ușa propriului dormitor cu un baston de lemn. e drept, în cartea elfriedei, erika vine cu elevul său și blochează ușa camerei cu un dulap. în amândouă, fata exasperată trântește ușa întredeschisă zdrobind mâna mamei disperate.
sunt mult prea multe "coincidențe"! cartea elfriedei jelinek a apărut hăt, pe la începutul anilor 90 pe când filmul, în 2010. nicăieri în datele găsite pe IMDb la capitolul scenografie nu am găsit, așa cum ar fi fost corect, vreo informație care să certifice faptul că scenografia filmului s-a inspirat, cel puțin în parte, din "profesoara de pian".
dezamăgitor și iritant.
dacă nu aș fi citit cartea?! bună întrebare...
- Posted using BlogPress from my iPhone
din start, am avut senzația pregnantă de dèja vu. senzație care în scurt timp deveni certitudine. să fim bine înțeleși, natalie portman face un rol genial și joacă dumnezeiește, meritând fără niciun dubiu oscarul. în rest, o grămadă de clișee a căror mixtură scenografică și-ar fi dorit, aburind cinefilii, să fie originală.
cea mai cea este relația balerinei nina cu dominanta ei mamă. hopaa, păi, copiată la indigo este relația erikăi kohut cu mama ei din cartea elfridei jelinek, "profesoara de pian"! hăă, unele scene sunt de-a dreptul nesimțit copiate cum ar fi scena în care nina vine cu prietena ei târziu în noapte și blochează ușa propriului dormitor cu un baston de lemn. e drept, în cartea elfriedei, erika vine cu elevul său și blochează ușa camerei cu un dulap. în amândouă, fata exasperată trântește ușa întredeschisă zdrobind mâna mamei disperate.
sunt mult prea multe "coincidențe"! cartea elfriedei jelinek a apărut hăt, pe la începutul anilor 90 pe când filmul, în 2010. nicăieri în datele găsite pe IMDb la capitolul scenografie nu am găsit, așa cum ar fi fost corect, vreo informație care să certifice faptul că scenografia filmului s-a inspirat, cel puțin în parte, din "profesoara de pian".
dezamăgitor și iritant.
dacă nu aș fi citit cartea?! bună întrebare...
- Posted using BlogPress from my iPhone
Location:Clanrye Ave,Newry,United Kingdom
Abonați-vă la:
Postări (Atom)