mourne

Aparent sunt mici, munţii Mourne. Dar, având în vedere că locuiesc la 8m faţă de nivelul mării, 860m constituie o diferenţă apreciabilă. Sunt munţi vechi, al căror granit a fost măcinat de gheţari. O plimbare prin munţi te pune în faţa a două extreme. Păşitul pe roca dură, sau dimpotrivă, pe straturi de turbă moale, care îţi dau senzaţia stranie de imponderabilitate. Sus, păşuni unde oile petrec tot anul. Ninge arareori, şi atunci, zăpada moale nu ţine multă vreme. Au o lână extrem de fină, mătăsoasă. Curios, irlandezii nu folosesc laptele de oaie pentru a prepara brânzeturi. E drept, au destule vite, iar brânzeturile ce le-am găsit aici sunt excepţionale. Cedar îmbătrânit cu gust apropiat de cel al parmezanului, sau Blue Stilton cremos şi picant. Sunt crescute exclusiv pentru lână (din care se ţese vestitul tratan irlandez frumos colorat), şi carnea de miel care este absolut delicioasă.















Nici măcar urmă de ciobani. Pârâuri curate, iarbă grasă. Trumele sunt survolate doar de stoluri de corbi gălăgioşi care, se pare, au intrat într-o relaţie ciudată asemănătoare cu joaca cu cornutele îmblănite. Sus, ferme părăsite, cu casele cât unghia. Casele păreau făcute pentru pitici. Exclusiv din piatră, erau încălzite cu turbă, lemnul devenind deja de sute de ani, o raritate. Asta explică dimensiunile, ai spune că toţi irlandezii aveau dimensiunile unor leprechauns.

















Cât despre cum au dispărut pădurile vestite ale Irlandei, o să revin altădată, cu siguranţă.