Coffee time...

O altă mare problemă cu care se confruntă un străin ajuns aici este ...cafeaua. Aici, (şi) cafeaua de tip "american" a câştigat bătălia. La micul dejun ţi se aduce automat acel gen de lichid lung, negru şi fierbinte, lipsit de orice fel de aromă, plin de cofeină. Coffee. Shit! La început, la hotel am cerut la bar, pentru că aveau espresor, firesc, un espresso. Foarte probabil eram primul din istoria hotelului care solicita acest lucru. Barmanul, vădit încurcat, m-a întrebat dacă nu cumva doresc totuşi cafea la filtru. Eu, nu şi nu, vroiam espresso. Cert, barmanul nu ştia să îl facă. Astfel că am primit o cafea, e drept mai scurtă, dar cu acelaşi gust oribil...

Chiar dacă fizionomia să presupunem, nu sugerează că ai putea fi străin, dacă soliciţi un espresso este ca şi cum ţi-ai arătat paşaportul (eşti probabil italian sau spaniol...)

Pe Canal str, colţ cu Monaghan str. dai de "Grounded". Barbanul, un tip funny, genul ce nu lispeşe de la nici un festival de genul Glasto sau T in the Park. Ok, lumea intră acolo să bage la maţ prăjituri de tot felul, ceva breakfast (se pare că e totuşi de calitate), şi desigur cafea. da, cafea din aia... Muzică mişto. Radiohead, Blur, dar şi Miles Davis sau Jethro Tull...

Am cerut şi eu espresso. OK, mi-a făcut semn să mă aşez, am primit cafeaua in cinci minute. O aromă ce m-a dat pe spate. Gustul, greu de descris, dar oricum, extraordinar. E o combinaţie a lor, din ceva cafea din Tanzania şi Bolivia. Aroma rămâne mai bine de douăj de minute în gură. Fantastic! Mi-a spus că sunt singurul client băutor de espresso şi că "ăştia de aici" nu ştiu ce înseamnă o cafea adevărată, dar ăsta nu mai e businessu lui, le oferă ce cer...

Cum s-ar spune, a trebuit să vin în Irlanda pentru a bea cel mai bun espresso.

Acum, la clinică am espresorul meu. Este un DeLonghi. Cafeaua o cumpăr desigur de la "Grounded". Mmmmmmm....

P.S. Am băut şi un "irish cofee" de la mama şi tata lui. Excepţional!