Au înflorit castanii, foarte probabil că dacă aș mai fi așteptat puțin, ar fi înflorit iasomia, salcâmii. Nu iau cu mine absolut nimic (dacă nu pun la socoteală arhiva mea de muzică și filme). Nici un fel de sighișoară nu încape în această călătorie! Îi las Sighișoarei drept amintire, tot balastul, mizeria, indiferența, cupiditatea, trădările, nesimțirea, pe care le-am primit de-a lungul anilor, gratuit. I le returnez cu indiferență. Ce va face cu ele, nu mă intreresează. Iau cu mine doar câteva nume, care înseamnă Prietenii, și care rămân secrete. Ca de obicei, ele nu sunt mai multe decât degetele unei mâini ce culege ciuperci într-o zi ploioasă de vară. Plecarea mea, desigur nu înseamnă nimic. Las două tise plantate cu mâna mea, pentru a găsi una plantată, zice-se, de sf. Patrick la malul mării. Și cam atât.
