vineri, 30 iulie 2010

....

există în irlanda locuri în care nu plouă, aflu de la bbc forecast.
(necazul este că niciodată nu te afli în acele locuri....)

sâmbătă, 24 iulie 2010

pumpsi!


weeeeep! au ieșit!

mery found a boyfriend

păi ce să spun?! internetul bată-l vina! cum mery s-a găsit în imposibilitatea fizică de a călători cu mine, ajuns aici am început să scotocesc pe web doar-doar i-oi găsi un prieten cu care măcar să corepsondeze, să schimbe impresii despre diferite trasee. greu tare nu a fost dat fiind faptul că pe-aici, băieții bine se găsesc cu duiumul, sunt bine dotați poți găsi la un preț bunicel tineri abia ieșiți pe piață, dotați cu schimbătoare de viteză de ultimă generație sram frâne hidraulice avid elixir r, foi truvativ...



uite așa am dat de see bee, un boyfriend pe două roți rtichie, cam nărăvaș e drept, dar sunt sigur că mery o să-l accepte fără probleme. Cu see bee îmi petrec zilnic 32km. Mă duce gratis până la surgery și înapoi. e drept, se cam plictisește pe o șosea care urcă până la maximum 10m. chiar m-a întrebat dacă nu cumva l-am confundat cu celălalt see bee făcut special pentru road. m-am simțit destul de jignit, noroc că mery nu a fost aici, i s-ar fi dezumflat roțile de nervi. astfel că azi, l-am scos pe amic pe off-road. adică pe o potecă ce urcă prin pădure de la 6m altitudine reală, la 220. chiar dacă a plouat puțin, see bee s-a simțit mai mult decât confortabil. la revenire, i-am dat drumul să văd ce-i pot suspensiile. pot multe, cert este că l-am lăsat să treacă de 40km/h câteva momente. excelent! foarte bine educat, nici nu simți că te dai de-a dura la vale abia atingând pământul....

deci, see bee, welcome...

joi, 15 iulie 2010

bârfituri

stau cu spatele la televizor şi spăl vase. las televizorul pe ştiri nu pentru că m-ar interesa în mod deosebit noutăţile, ci pentru a mă obişnui cu slang-ul irlandei . şi aici prima pagină o ţin personaje precum taximetristul din Cumbria care în nici o oră a împuşcat cu mult succes 12 persoane nevinovate, sau proaspăt externatul din jail, Moat, a cărui mutră de killer nu ridică nici un fel de dubiu (decât acela că justiţia britanică l-a pus pe liber), şi care, gelos nevoie mare, merge direct la fosta prietenă, o târfuliţă de doi bani, o împuşcă aproape mortal, iar pe noul ei amant îl trimite cu o altă împuşcătură direct în mormânt. a doua zi trimite în spital un poliţist punând pe jar toată poliţia din Northumbria. o săptămână a fost vedeta mass-mediei, urmărit de sute de poliţişti (şi jurnalişti, of course...). într-un fericit final, aceştia (nu jurnaliştii!!) îl localizează şi îl lichidează scurt. prompt media sare călare pe fratele criminalului care declară sus şi tare că ce s-a întâmplat a fost o execuţie publică în direct (îmu sună tare cunoscut exprimarea...). o fi, nu spun nu, dar aşa au scutit bugetul şi aşa sărăcit al britaniei mari de câteva sute de mii de lire cât ar fi costat luxoasa puşcărie....

în Armagh s-a construit un parc pentru copii. un consilier local a fost descoperit de către jurnalişti că a luat câteva resturi de lemn rămase de la contruirea gardului împrejmuitor. fraierul (în opinia unor consilieri locali din sighişoara...) şi-a prezentat demisia a doua zi...

david beckham, acest mutu al angliei dezminte că ar intenţiona să devină antrenor al echipei de fotbal a angliei. în schimb, îl laudă la o conferinţă de presă pe actualul antrenor-papagal capello care se cramponează de scaun (şi de salariul gras, desigur...) ca o piţurcă. o sumedenie de paparazzi şi demoazele isterizate pândesc ieşirea mutului britanic de la conferinţa de presă...

un proiect rezidenţial pune în pericol malurile unui pârâiaş din vecinătate. toată vecinătatea iese şi protestează împotriva proiectului, inclusiv copii...

ar trebui un canal special pentru meteo având în vedere faptul că vremea se schimbă aici din cinci în cinci minute...

marți, 13 iulie 2010

...







vineri, 9 iulie 2010

ce mâncăm azi? dar ieri?!

Orice român plecat de acasă (vorbesc serios), se confruntă cu o porblemă majoră, oriunde ar merge în vest. Mâncarea. Nu preţul ei, nooo, ci calitatea, gustul, îndeosebi vegetalele. Irlandezii nu au tradiţia mezelurilor cu toate că vestitul "irish breakfast" include obligatoriu cârnăciori. OK, aceşti cârnăciori au gustul şi aroma apei distilate. În schimb, carnea de vită este excelentă, nici nu merită să te atingi de cea de porc. La fel cea de miel, care nu are gust de căciulă de cioban. Cât despre unt, nici nu are rost să discut. Untul la pachet, sărat, este folosit la gătit. O jumătate de kilogram costă ceva mai mult de 1£... La cutie, unt de masă, deloc mai scump, dar absolut delicios...

Sainsbury, Tesco, Asda, Iceland, Dunnes, doar câteva nume de supermarketuri. Unele mai de calitate, altele, hmmm. Ce le aseamănă este faptul că peste 80% (atât am apreciat eu) din produse sunt autohtone (sau din "republică")!!! Da, UK îşi promovează produsele susţinându-şi astfel proprii fermieri!! Asta mă duce cu gândul la România unde supermarketurile sunt invadate de produse de calitate discutabilă, în timp ce agricultura se duce la vale (în timp ce produsele din Turcia le înlocuiesc cu vrednicie pe ale noastre).

Alaltăieri am mâncat primele tomate acceptabile. Erau din...Polonia. Cele din Olanda sau crescute în sere din UK sau Irlanda poţi să le uiţi... Tot aici sunt trei magazine ploneze unde găseşti cârnaţi adevăraţi, murături adevărate, ciolan afumat şi alte asemeni.

Am descoperit însă brânzeturile autohtone. Sigur, nu au varietatea celor franţuzeşti sau italiene, dar cedarul vintage Coleraine este absolut excepţional şi aduce binişor cu parmezanul. Iar Blue Stilton este delicios şi rivalizează fără probleme cu orice alte brânzeturi "albastre"...

Am rămas neplăcut suprins cât de puţină lume preferă peştele sau produsele de mare, având în vedere faptul că discutăm despre o insulă!! Am constatat asta privind coşurile înţesate de la cozi. Somonul proaspăt să lăfăie pe paturi de gheaţă, la fel codul, păstrăvul de mare sau calcanul. Sau, dacă vrei, homari, creveţi, scoici. Preţurile lor nu sunt foarte ieftine, dar sunt accesibile pentru oricine...

Coşurile despre care vorbeam sunt pline de pungi cu cipsuri, kakacola şi alte asemenea porcării. Sigur, este mai simplu să cumperi tot felul de mâncăruri gata preparate, frumos ambalate în cutii şi să le bagi la microunde să umfli maţul (vorba lui Kunolici), decât să răsfoieşti cărţile de bucate ale lui Jamie Oliver şi să treci la cratiţă. Comoditatea, iată marea victorie a societăţii de consum. Am realizat după câteva săptămâni că cele două coşuri de gunoi ale mele (cel albastru pentru reciclabile, cel negru pentru gunoi menajer) sunt de fiecare dată aproape goale, în timp ce ale vecinilor sunt înţesate cu tot felul de cutii, pungi şi ambalaje de mâncare. Eu am ales să îmi gătesc singur, şi, cum în USA nu am băut nici măcar o gură de kakacola, n-o s-o fac nici aici atâta timp cât sucurile de fructe (nu din concentrate!!) sau fructele sunt atât de accesibile. Sunt sigur că nu o să intru niciodată la KFC, McDonalds sau alte instituţii de acest gen care te transformă într-un coş de gunoi ambulant...


miercuri, 7 iulie 2010

această viaţă sportivă

Voit am luat acest titlu al remarcabilului film al lui Lindsay Anderson. Fotbalul mondial este pe sfârşite, aici nu prea am ce comenta pentru că l-am urmărit cu detaşare, dar mi-a fost dat să remarc o incredibilă asemănare între fotbaliştii şi fanii englezi şi cei români. Fotbaliştii englezi (cel mai bine plătiţi din lume!!), o adunătură de vedete pentru care prezenţa în naţionala propriei ţări aduce cu un furuncul sâcâitor localizat la noada curului. Fanii, de aceeaşi joasă calitate, majoritatea din clasa de jos, exaltaţi până la extrem şi subiectivi până peste poate. O astfel de naţională nu putea să aibă decât un antrenor fanfaron oploşit din însorita Italie... Şi un eşec pe măsură.

Spre deosebire de "vedetele" din lumea "fotblatului" românesc, cei din Anglia nu fac obiectul emisiunilor sportive de la BBC, ITV sau RTE. Nici ei, nici fiţele lor, nici nevestele gloabe, nici amantele pestilenţiale. De această faună se ocupă doar ziarele şi revistele de scandal (şi aici sunt destule şi se vând ca pâinea caldă, pentru că nu, subcultura este mană cerească pentru consumism). Aici, la emisiunile sportive ai de a face cu atleţi, tenismeni, jucători de cricket, golf, biciclişti. ITV4 transmite Turul Franţei pe care îl comentează (ce onoare!!), Chris Broadmann... O plăcere!!!

Cine nu a văzut "This Sporting Life" al lui Anderson a pierdut mult. Eu l-am văzut la vremea lui, apoi revăzut la vremea mea, când l-am înţeles mai bine...

Aici sportul este în general perceput total diferit. Ocupă şi un al loc în viaţa socială a britanicilor. Dar nu se exagerează! Pentru că, în general, aici viaţa socială este oarecum sportivă chiar şi atunci când, în week-end, se aruncă zeci de mii (sau sute de mii?!) de halbe de bere pe gât. Un (altfel de...) sport care a devenit o problemă naţională şi despre care se discută deschis (prea târziu?!). Dar despre asta, altădată...