s-a spart țeava la wikileaks

iată că ceea ce era de așteptat să se întâmple, s-a întâmplat. sigur că știți destul de mult despre wikileaks, un fel de samizdat care continuă să publice documente care nu vor fi publicate niciodată într-un alt fel de presă. de ce? simplu, pentru că peste tot în lume presa este controlată. controlul poate merge de la cenzura crasă, asasinarea jurnaliștilor incomozi, banarea unor site-uri incomode cum s-a întâmplat cu samizdatul acum trei ani, până la metode mai subtile (informație trunchiată, tendențioasă, mascarea informației reale cu informații doar aparent importante, inventarea de evenimente).

pe țeava wikileaks acum, romanika. știrile sunt bombă și nu prea. ele nu fac decât să confirme ceea ce bănuiam. că, din 1989 încoace țara este condusă de o singură gașcă de securiști și foști politruci comuniști care doar afișează competiție democratică și diversitate de ideologii. doar diferențe de interese. unei găști îi curg mucii către estul moscovit, celeilalte către vestul capitalist.

ce le aseamănă până la confundare este un singur lucru. pe amândouă nici în cur nu le doare de poporul român.


- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Well Ln,Newry,United Kingdom

cum se tratează propria istorie (aici)

monumentul de la newgrange de pe râul boyne a fost construit cam cu 500 de ani înainte de piramida de la gizeh și cu 1000 de ani înaintea monumentului de la stonehenge. cei care doriți detalii istorice și tehnice le puteți citi în wikipedia. știam despre monument destul de multe, este sit unesco (ca și sighișoara!!), oricum m-a impresionat profund. dar și mai mult, m-a impresionat cum este " exploatat turistic" respectivul monument (în fapt în zonă e un complex de monumente, cel de la knowth și de la dowth, cel de la newgrange nici nu este cel mai vechi).

în primul rând, nu te poți fâțâi acolo pula-lela, să pui de un grătar, o manea, o ședință de cocălari cu mici și beri. nț! este un centru turistic unde ți se lipește pe haină tichetul de bus (da, se merge cu busul iar locurile sunt limitate. centrul este integrat în peisaj, iar înăuntru un punct de informare, suveniruri (dar și cărți, calendare), un mic bistro unde poți bea o cafea sau un ceai, su chiar să iei o gustare așteptând autobuzul, sau după vizită. totul civilizat, curat, discret. peste o pasarelă treci râul boyne (cam cât mureșul nostru, dar mult mai curat), la stația de autobuz. acolo, te urci și busul de duce cale de vreo cinci minute la locul cu pricina unde grupul este luat în primire de un ghid simpatic. Dacă ai noroc de vreme faină, e și mai mișto, din exterior poți face poze câte vrei. înăuntru este interzis...

stivă de lume! și nu numai irlandezi! nemți, polonezi, spanioli, italieni și, am observat un grup de români la fel de civilizați ca și ceilalți (deci se poate!).

cam ăsta era subectu'. cum își tratează unii istoria (chiar dacă în acest caz e vorba niște mormane de pietre incredibil de abil îmbinate). dacă tumulul respectiv ar fi fost în buricul cetății sighișoarei, s-ar fi repezit o grămădoaie de burlaci să trântească un bar-restaurant-hotel-bordel...

desigur nimic nu e sigur

detest să iau dramele ca exemple.

japonia a fost cutremurată în adevăratul sens al cuvântului de către unul dintre cele mai mai cutremure din istoria omenirii (ca magintudine). detalii despre dramă le știți. foarte probabil dacă același cutremur s-ar fi petrecut în oricare altă parte a globului, s-ar fi lăsat cu zeci sau sute de mii de morți. indiscutabil, japonia este țara cea mai pregătită tehnic și logistic să facă față cutremurelor. cu toate acestea, cutremurul de astăzi a afectat câteva centrale atomice astfel că țara este în alertă nucleară. centralele respective au fost gândite, proiectate și construite de către japonezi, pentru japonia! unde, când te apuci să construiești ceva, prima condiție este să ții seama de cutremure. dese și adeseori mari. mari ca cel de astăzi. cu toate acestea, cutremurul a zguduit infailibilitatea japoneză...

m-am aflat acum patru ani ca invitat la o conferință despre cazul roșia montană, la academia evanghelică din sibiu. fețe bisericești de toate culorile, ecologiști (în care eram și eu inclus) și, normal, staff-ul de la gold corporation. pe unii dintre ei, îi cunosc și pot să afirm fără rezerve că sunt buni profesioniști. faptul că și-au vândut sufletul pentru aur, asta este o cu totul altă mâncare de pește, și argumentele pot fi discutate la infinit... cei care cunosc proiectul, știu că în urma lui va rămâne în afară de o zonă modificată dramatic din punct de vedere geografic, alterată ca peisaj și violată cultural și istoric, un ditamai bazin cu nămoluri cianurate în suprafață de vreo 600 de hectare și adâncime medie de câteva zeci de metri. proiectanții au oferit drept argument siguranța sarcofagului cu care va fi căptușit bazinul. i-am pus atunci la conferință lui horea avram, managerul de mediu al companiei, următoara întrebare: este acel sarcofag 100% sigur, mai ales în cazul unui cutremur de mare magintudine?. horea, a avut totuși puterea să recunoască că nu poate să ofere siguranță sută la sută, dar că regiunea nu se află într-o zonă sesimică de mare risc...

what?! cine poate anticipa pe viitor ce modificări geologice se pot petrece în zonă?! pentru că este nevoie de doar o singură fisură în acel sarcofag (știm bine că și betonul îmbătrânește!!!) pentru ca să se petreacă o catastrofă ireparabilă. s-ar putea ca atunci, respectiva companie să nici nu mai existe, afaceriștii și politicienii și-au luat mălaiul, iar oalele sparte le va plăti cu vârf și îndesat tot fraierul de român simplu...

ce s-a petrecut azi în japonia dovedește un singur lucru. e sigur că nimic nu e sigur!

măritiș în buricul iadului

mai primesc din când în când câte-un spam cu noutăți despre ce mai face romanika. astfel, aflu fără pic de surprindere dar cu profund dezgust că este pe țeavă o lege care consfințește legal o stare de fapt. parteneriat între statul cel hoțoman și beserica cea veșnic perfidă. asta în timp ce, nicări în constituția noastră cu care clasa politică se șterge la cur, nu apare că am fi stat creștin.

BOR-ul cel veșnic ipocrit, slugarnic și rapid colaboraționist cu dictaturi, fie ele legionare sau comuniste, va pune astfel botul la un purcoi de bani publici, va impune legi, reguli și alte asfel de qestii.

astă cuplare atât de firească între un stat corupt până în măduva oaselor și o biserică căreia i se vede coada de sub sutană pute puternic a hidrogen sulfurat iar evenimentul nu poate avea loc decât într-un singur loc.
în iad...


- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Watsons Rd,Newry,United Kingdom

bank holiday

se apropie st. patrick' day. nț, nu este zi religioasă ci, ați ghicit, bank holiday. tot bank holidays sunt și paștele, crăciunul, ziua reginei și apropiata căsătorie regală.

să fim bine înțeleși, sunt un ateu convins. și zilele libere nu sunt numai cele religioase. dar a pune aceste zile ca fiind libere pentru că băncile nu lucrează mi se pare a fi un holly bullshit.

ceva ceva reason este în toată această afacere. într-o lume unde banii vorbește, numai băncile pot dicta care să fie zilele libere.

numai că atunci nu ar trebui să se numească bank holiday ci bank hellday...


- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Cecil St,Newry,United Kingdom

being an idiot with you is one of the best things I've ever done

afirmă la despărțire karen. genial!

este greu de îngurgitat "idioterne" al lui lars von trier. cam toate filmele lui (ca de altfel toată cinematografia scandinavă), își trag esența din cinematografia lui ingmar bergmann. este foarte greu să privești acest film până la capăt, tot așa cum, odată început a fi privit, este foarte greu să te oprești. fericiți cei săraci cu duhul, pare a spune, dar doar în aparență, acest film. pentru că, dacă nimeni nu știe cât de fericiți sunt cei săraci cu duhul, tot așa, nimeni nu știe ce dramă te poate determina să simulezi idioțenia până la dependență...

filmul nu poate fi povestit ci doar eventual vomitat în public ca pe-o mâncare grea. într-un restaurant select sau după ceafa unei cucoane sclifosite, în direct la televiziune sau la o reuniune de familie sau de partide.

joaca de-a nebunia într-o lume în care normalitatea a devenit hiper-relativă (și oricum discutabilă), poate fi una dintre soluții pentru a evita nebunia pură și simplă. când ai ajuns să fii sătul de atâtea reguli, poți alege jocul. asta cu condiția să știi cu adevărat să te joci! să nu fi uitat între timpuri, să te joci. poate că e bine că filmul nu este foarte îndrăgit. adică ce spun, este normal ca un astfel de film să nu fie nici îndrăgit, nici vizionat în exces, atâta timp cât pot fi găsite soluții mult mai eficace de spălat creierul: avatar, harry potter, lorzii inelelor, etc. surogatul de fericire nu merge decât fumând țigări de plastic și vizionând povești adormitoare. lumea a luat-o binișor razna, ne ducem tot mai repede la vale dar musai să o facem cât mai happy cu putință...

am fost un idiot! vă aduceți aminte de ipochimenul ce afirma ipocrit asta acu vreo douăzeci de ani?! numai că, de la a fi idiot până la a te putea îmbarca conștient în corabia nebunilor, este cale lungă...

fericiți deci, cei ce se pot juca de-a nebunia până la capăt.