joi, 13 mai 2010

Plecare spre Iúr Cinn Trá

Au înflorit castanii, foarte probabil că dacă aș mai fi așteptat puțin, ar fi înflorit iasomia, salcâmii. Nu iau cu mine absolut nimic (dacă nu pun la socoteală arhiva mea de muzică și filme). Nici un fel de sighișoară nu încape în această călătorie! Îi las Sighișoarei drept amintire, tot balastul, mizeria, indiferența, cupiditatea, trădările, nesimțirea, pe care le-am primit de-a lungul anilor, gratuit. I le returnez cu indiferență. Ce va face cu ele, nu mă intreresează. Iau cu mine doar câteva nume, care înseamnă Prietenii, și care rămân secrete. Ca de obicei, ele nu sunt mai multe decât degetele unei mâini ce culege ciuperci într-o zi ploioasă de vară. Plecarea mea, desigur nu înseamnă nimic. Las două tise plantate cu mâna mea, pentru a găsi una plantată, zice-se, de sf. Patrick la malul mării. Și cam atât.

2 comentarii:

denisa spunea...

Drum bun si mult succes, iti doresc sa gasesti acolo o alta lume, o lume normala, o lume mai "curata", o lume cu minte. O lume in care se poate caldi ceva.

Bogdan spunea...

Mult succes, într-adevăr, dar ar fi fost frumos să ne lăsaţi nouă, ăstora rămaşi în Sighişoara (aşa cu balast, mizerabilă, indiferentă, cupidă, trădătoare, nesimţită) un instrument de luptă formidabil numit "Sighişoara Samizdat".