cum e să nu te doară nici măcar în elbow

nici nu sunt prea multe de spus pentru că, este prea greu să exprimi în cuvinte un concert care te trimite high. ok, dacă e vorba un știft, da, ai ce comenta. o rihanna, o ga ga, un bieber chiar merită să fie disecați. dar, când e vorba de Elbow, vorba aia, nici în cot nu te mai doare. pentru simplu fapt că un astfel de concert pur și simplu te deposedează complet de propriul body. dacă este reală teoria stringurilor, atunci, foarte posibil să găsești o anume explicație.
despre trupă puteți citi aici pe wikipedia. mi-ar place să pot descrie atmosfera de la arena o2 din dublin. iarăși, imposibil. cert este că eu am trăit una dintre cele mai mișto seri din viață.

am tras câteva secvențe video dar... dar... măcar așa, ca vagă idee, le puteți viziona aici, aici, acolo, dincolo, dincoace, aici. și aici.

nu mai pun întrebări retorice de genul, de ce aici în irlanda tinerii (și nu numai) umplu arene imense pentru a se delecta cu muzică bună în timp ce la noi la romanika avem de a face cu o generație profund și irversibil manelizată...

p.s.

I throw this to the wind
But what if I was right
Well, did you trust your noble dreams
And gentle expectations to the mercy of the night?
The night will always win
The night has darkness on its side
I'll throw this to the wind

I miss your stupid face
I miss your bad advice
I tried to clothe your bones with scratches
Super 8s, exaggerated stories and old tunes
But never by the moon
But not the state I'm in
The night will always win

I throw this to the wind

- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Drumsesk Rd,,United Kingdom