de ce nu mi-a plăcut black swan și îmi place elfriede

sigur, eram curios să vizionez black swan mai ales datorită regizorului darren aronofsky cu cele două filme geniale (requiem for a dream și pi, da, pi de la matematicul pi). așa că m-am așezat comfortabil în fotoliu într-o sâmbătă ploioasă să-l vizionez.
din start, am avut senzația pregnantă de dèja vu. senzație care în scurt timp deveni certitudine. să fim bine înțeleși, natalie portman face un rol genial și joacă dumnezeiește, meritând fără niciun dubiu oscarul. în rest, o grămadă de clișee a căror mixtură scenografică și-ar fi dorit, aburind cinefilii, să fie originală.
cea mai cea este relația balerinei nina cu dominanta ei mamă. hopaa, păi, copiată la indigo este relația erikăi kohut cu mama ei din cartea elfridei jelinek, "profesoara de pian"! hăă, unele scene sunt de-a dreptul nesimțit copiate cum ar fi scena în care nina vine cu prietena ei târziu în noapte și blochează ușa propriului dormitor cu un baston de lemn. e drept, în cartea elfriedei, erika vine cu elevul său și blochează ușa camerei cu un dulap. în amândouă, fata exasperată trântește ușa întredeschisă zdrobind mâna mamei disperate.

sunt mult prea multe "coincidențe"! cartea elfriedei jelinek a apărut hăt, pe la începutul anilor 90 pe când filmul, în 2010. nicăieri în datele găsite pe IMDb la capitolul scenografie nu am găsit, așa cum ar fi fost corect, vreo informație care să certifice faptul că scenografia filmului s-a inspirat, cel puțin în parte, din "profesoara de pian".

dezamăgitor și iritant.

dacă nu aș fi citit cartea?! bună întrebare...


- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Clanrye Ave,Newry,United Kingdom