dragă poștă (română)
sper că bomboanele de ciocolată cadbury ți-au picat bine, și sper că v-ați înfruptat cât mai mulți din ele. e drept, două zile m-am chinuit să le umplu, dar a ieșit treabă profi. poate unele aveau un gust mai picant, dar aia se trage de la faptul că sunt mare iubitor de chilli con carne. știam că ești predispusă la ciordeală așa că a trebuit să te momesc cu ceva frumos, asta ca să nu scotocești mai tare în pachet. mi-era teamă că ai fi aruncat acumulatorii la gunoi, și, futu-i, s-ar fi dus pe apa sâmbetei cele treizeci de diamante. dar au ajuns cu bine, așa că, suntem cu toții mulțumiți ;)) ...
aleX
p.s. vezi că am mai trimis acum un pachet. sunt doar niste deodorante, niște șampoane și niște săpunuri, toate organics 100%. enjoy!
3 comentarii:
:)) mai este extrem de interesant tot sistemul asta. de 3 zile am un nou job: scriu e-mailuri la persoane care sunt cica responsabili de relatziile cu publicul. Din RO. Mai exact: adresez intrebari frecvente la 'structuri' ca Academia Romana, la UBB Cluj etc. Pentru fleacuri. Ii numesc fleacuri pentru ca...am avut o experientza cu o cerere de la Finlandezi la care am primit in 10 zile raspuns - prin posta chiar! De nu era experientza cu Finlanda credeam ca a raspunde un 'da' sau 'nu' este greu. Dar Finlanda mi-a aratat ca se poate si este chiar usor - atat de usor incat 'da' ul mi-a fost chiar postat in limba engleza si finlandeza.
Carmen a intrebat un reputat institut din Cluj daca este posibil ca pe cheltuielile ei (100%) sa lucreze ca voluntara. Astepta un 'da' sau un 'nu'. Dupa ce si ea si eu (rusinat deja...) am intrebat si nu am primit raspunsuri am renuntzat amandoi.
A pus acelasi intrebare la un institut din Elvetia. Au zis 'da' dupa 2 zile si mai mult: vazand cat de ok este acum este doctoranda acolo - invitata!
Cam asta este, tot inainte ca...tancurile rusesti!
Ține de un anume nivel de civilizație. Și nu numai! Este o piesă din puzzle-ul ce ar putea purta titlul "Furatul căciulii la români". Ceea ce ne caracterizează nu este inteligența solidă ci jmechereala. Nu capacitatea de a face un lucru "ca lumea" ci descurcăreala, învârteala. Cinstea este destul de străină nației, mințim cu spor și furăm destoinic. Miștocăreala ieftină este departe de ce se cheamă (auto)ironie, lăudăroșenia este în schimb funciară deși, dacă stau să mă uit în istoria noastră veche, recentă și foarte recentă (cu excepția unor regizori de film tineri), nu prea avem cu ce ne lăuda. Contribuția noastră la cultura și știința universală este aproape egală cu ZERO [Cu un Brancusi, Palade sau Eugen Ionescu( și el pe jumătate evreu!!) nu se face primăvară!]. Toată copilăria mi-a fost îmbâcsită cu tot felul de fapte de vitejie și realizări primordiale ale românilor. Pentru ca apoi să aflu că nu Traian Vuia a fost primul care a zburat cu un avion, nu Henri Coandă a inventat motorul cu reacție, Ștefan cel mare (și mai nou sfânt) nu a fost nici pe departe atât de mare pe cât voia istoria noastră să-l picteze, Mihai viteazu a fost un simplu mercenar cu tată necunoscut și mamă grecoaică (aproape sigur nu știa limba valahilor!). Dacii, hmm, rămân o mare necunoscută deși, paradoxal, tot mai mulți amatori de istorie înfig izvoarele civilizației în inima geografică a actualei Românii....
Cu riscul de-a fi considerat anti-român (deși nu este nici meritul și nici vina mea de-a mă fi născut român!), nu mi-aș retrage nici o literă din afirmațiile de mai sus. Am aflat pe pielea mea că foarte greu te poți baza pe un prieten român, așa ceva nu există. Cele mai zdravene șuturi în cur le-am luat de la "prietenii" mei români.
Așa că, ceea ce se întâmplă acum nu este deloc suprinzător. Românii au acum ceea ce merită! Sunt în curul gol dar stau cu mândrie cu căciula-n mâini și cu capul plecat. E de bine.
tzepe am luat si eu destul de consistente mai recent. chestiunea cu postdocul este una serioasa pe care o simt bine pe mai multe planuri. insa in acest sens nu sunt singura victima.
sa itzi zic o chestie care mi-a venit in minte recent: am vazut in wetzikon odata intr-un parc (ceva de genu cel de langa sigma in sighisoara) niste stalpi mari asamblate sa formeze un cadru. nu stiam ce este. carmen imi spune insa: cineva vrea sa construiasca acolo, si in elvetzia este lege sa faci forma aia pe care vrei sa o construiesti in viitor si sa lasi timp de 6 luni oamenii sa voteze: vor sa vada sau nu constructzie acolo, le place sau nu. daca in 6 luni raspunsul este 'nu' atunci asta este, tot inainte. structura este - evident - facuta pe buzunarul constructorului.
un prof din buc a spus o poveste similara din zurich.
inevitabil ma gandesc la ceea ce se petrece in RO (de ex: http://www.zf.ro/constructii-imobiliare/cat-de-normal-este-ca-langa-trei-biserici-din-bucuresti-sa-fie-ridicate-trei-turnuri-de-birouri-de-cate-18-etaje-7455634 ).
elvetzia are o metoda mai faina de a-si exprima iubirea si respectul pentru bunul comun, si evident alte metode de a implica oamenii. ce sa faci, cum am zis: tot inainte!
Trimiteți un comentariu