sâmbătă, 7 decembrie 2013

crismăz șoping





Urât! Nu am crezut niciodată că sărbătoarea Crăciunului va deveni atât de hidoasă. Nici atunci când am descoperit că "Moșul" era defapt Paulinchen, servitoarea. Nici când, mi-aduc aminte cum aceeași Paulinchen ne scotea cu sania pe mine și pe sora mea la Vârtej, asta pentru a da timp părinților să împodobească bradul. Ce ornamente atârnau de crengi?! Niște bezele, mere, nuci, câteva lumânări. Vată pentru a simboliza zăpada. Obloanele erau trase de frică. Era perioada când puteai face pușcărie dacă sărbătoreai Crăciunul. te putea turna oricine dacă vedea pe fereastră că ai brad de Crăciun!. Sovietizarea inventase un nou moș, Moș Gerilă care desigur nu mai venea în Ajun ci...de Revelion.

Îmi amintesc primele noastre jucării de sub pom. Mi le amintesc perfect. Sora mea primise o păpușă din plastic (era din celuloid care, aveam să aflăm ulterior, ardea năprasnic) iar eu un pistol cu apă, tot din plastic. Le cumpărase tata "pe sub mână" de la I. basarabean care făcea trafic masiv (era desigur și colaborator cu tanti Secu). Tot de la el vom fi avut și primul aparat de radio cu pick-up (wow!), și primul aparat de radio portabil. Câtvea portocale sau mandarine erau adevărate miracole! Era sărăcie mare, țin minte că într-un an am constatat că am găsit sub pom aceleași jucării. Treaba s-a mai simplificat cred atunci când dădusem în patima cărților. Cărți, cărți, cărți...

Aici în Irlanda, Crăciunul (ca peste tot în vest) începe după Halloween. Cu șoping. Zici că a dat strechea în toți! Cumpără ca tembelii, este o adevărată epidemie. Nu știu când a devenit aici tradiție să cumperi în draci cadouri peste cadouri dat fiind faptul că irlandezii au fost la fel de săraci ca românii, dacă nu și mai săraci! Cert este că ideea de a face un cadou și-a găsit teren fertil, atât de fertil încât sunt o grămadă care își cheltuiesc pentru Crăciun toate economiile făcute de-a lungul anului. Ba mai mult, fac împrumuturi pe care apoi le plătesc cu dobânzi grase. Ca peste tot în lume, cei mai buni cumpărători sunt copii. Am văzut lista scrisă de băiatul de șapte ani a unei cunoștiințe și am înțepenit! Am întrebat-o dacă va cumpăra tot de pe listă. Aproape tot. E departe de a o da banii afară din casă.

Toate magazinele sunt ticsite de cumpărători, dar nu vezi fețe fericite. Nu vezi deloc bucurie, e o schimonoseală generală, șopingu de Crăciun nu aduce deloc lumină. Este sinistru să vezi atâția oameni nervoși, stresați, depășiți de situație pentru că trebuie să facă atâta cumpărături.

Camerele copiilor de aici sunt ticsite de cele mai ciudate jucării. Sute de jucării aruncate după una-două folosințe. Tone de jucării cu care copii nu se mai joacă deloc dar care trebuie să demonstreze ceva. Uite câtă grijă și iubire avem noi pentru copii noștri, îi îngropăm în jucării! Noi (eu și sora mea) ne-am jucat cu aceleași jucării ani de zile, ursulețul meu de pluș a "dispărut" prin liceu! Știam în fiecare an că "Moșul" ne va aduce cu siguranță ceva frumos și util. Doar ceva. Ceva care va dăinui. Uite că îmi amintesc primele noastre jucării, primele globuri din pom, câtă fericire!! Câtă fericire!

Niciun comentariu: