se duce anul! ducă-se...

și bine că se duce! nu țin minte să mă fi bucurat vreodată de trecerea unui an ca acum! sigur, timpul tot de la noi trece, sigur, mai îmbătrânim cu un an, sigur... și sigur, nu știi cum va fi următorul! nu contează, a fost un an urât, un an trist, un an oribil. da, este o iluzie, tot așa cum și această graniță între ani este doar o iluzie, o convenție lipsită de orice suport logic. ne numărăm anii cu parcimonie deși, sunt doar ani, file în dosarul memoriei personale. și totuși, obișnuim să privim peste umăr, înapoi, deși este inutil. dar asta este nota de plată a memoriei! și dacă tot este să rememorăm, sau și mai trist, să comemorăm, nu voi privi niciodată cu lumină spre 2013. niciodată.